În timp ce în general creştinii din diferite denominaţii, se bizuiesc pe Cristos în ce priveşte faptul că El este Mijlocitorul sau Mediatorul lor la Dumnezeu, în contrast Martorii lui Iehova, prezintă o teologie îngustă şi surprinzătoare la acest capitol. Cu toate că Martorii lui Iehova, se laudă că sunt o organizaţie care deţine adevărul, că reprezintă restaurarea adevăratului creştinism, singurul popor acceptat şi aprobat de Dumnezeu, care are un aşa zis ‚canal de comunicare’ cu Dumnezeu, adică o clasă de oameni care au menirea Scripturală de a explica corect Biblia, adică ‚sclavul fidel şi prevăzător’ din Matei 24:45-47, ei susţin că Domnul Isus este Mediator doar între Dumnezeu şi cei 144.000 din Apocalipsa  14:1-4.
 
Acest canal, sau acest sclav, adică conducerea Martorilor lui Iehova, care se erijează în a fi cei înţelepţi din Daniel 12, clasa Ioan, clasa Ieremia, etc. la acest subiect simplu, şi anume: Mijlocirea sau medierea lui Isus, au prezentat o teologie complicată şi de fapt nescripturală.
 
În timp, ce la acest subiect, pentru toţi creştini este destul de simplu, Cristos este Mediatorul între ei şi Dumnezeu Tatăl, însă pentru această clasă luminată, „chipurile” lucrurile se complică, şi din păcate se complică inutil şi păgubitor după cum vom vedea. Să dăm citare în primă fază, a doctrinei WTS [Societatea Watch Tower] despre Medierea lui Isus:
 
În W 15/7 1990 p.31,32; se spune la „Întrebări de la cititori” [sublinierile din articol îmi aparţin şi le-am făcut cu scopul de a evidenţia afirmaţiile cheie]:
 
 
„▪ Întrucît în 1Timotei 2:5-6 se vorbeşte despre Isus ca fiind ’mediatorul‘, „care s–a dat pe sine însuşi ca preţ de răscumpărare corespunzător pentru toţi“; este el oare Mediator numai pentru creştinii unşi de spirit sau pentru întreaga omenire?
 
Biblia conţine atât învăţături fundamentale cît şi adevăruri profunde care constituie hrană tare pentru studiu. Un asemenea studiu implică rolul lui Isus ca Mediator. Apostolul Pavel a scris:„Există un singur Dumnezeu şi un singur mediator între Dumnezeu şi oameni, un om, Isus Cristos, care s–a dat pe sine însuşi ca preţ de răscumpărare corespunzător pentru toţi. Iată lucrul ce trebuie dovedit la propriile sale timpuri deosebite.“ - 1Timotei 2:5-6.
 
Pentru a înţelege semnificaţia cuvintelor lui Pavel, trebuie să înţelegem mai întîi că Biblia prezintă pentru oamenii fideli două destine: (1) viaţa perfectă într–un paradis pămîntesc restabilit, şi (2) viaţă în cer pentru „turma mică“ a lui Cristos în număr de 144 000 membri (Luca 12:32; Apocalipsa 5:10; Apocalipsa 14:1-3). Creştinătatea predă învăţătura potrivit căreia toţi oamenii buni merg în cer — o concepţie nescripturală care a denaturat în aşa măsură modul de a gîndi al majorităţii oamenilor, încît Isus este considerat drept intermediar între Dumnezeu şi toţi aceşti oameni. Dar ce spune Biblia?
 
Cuvîntul grecesc me·si´tes, care a fost tradus prin „mediator“, înseamnă ’cineva care se află între două grupuri sau partide‘. Acesta era un ’termen de specialitate, cu multe întrebuinţări în limbajul juridic al perioadei elenistice‘. Profesorul universitar Albrecht Oepke, autorul lucrării Theological Dictionary of the New Testament, spune că me·si´tes era „unul dintre cei mai complecşi termeni de specialitate din vocabularul juridic elenistic“.
 
Dar de ce se foloseşte în Biblie un termen juridic pentru rolul de mediator jucat de Isus? Ca să înţelegem contextul, să analizăm cuvintele lui Pavel cu privire la Legea pe care Dumnezeu a dat–o naţiunii Israel adunate în faţa Muntelui Sinai: „Ea a fost transmisă prin îngeri, prin mîna unui mediator“ (Galateni 3:19-20). Mediatorul a fost Moise. El era un intermediar între Iehova şi naţiunea naturală Israel. Dar pentru ce anume era el intermediar? Pentru încheierea unui legămînt, sau contract legal între Dumnezeu şi naţiunea respectivă.
 
Înseamnă oare aceasta că rolul lui Isus ca mediator implică un sens specific juridic? Da. Să urmărim comentariul pe care îl face Pavel în Evrei 8:6. După ce menţionează tabernacolul şi alte reprezentări simbolice în cadrul legămîntului Legii, el scrie: „Isus a obţinut un serviciu public cu totul deosebit, astfel că el este şi mediatorul unui legămînt în mod corespunzător mai bun, care a fost stabilit în mod legal, pe promisiuni mai bune.“ Acest „legămînt mai bun“ era noul legămînt care a înlocuit vechiul legămînt mediat de Moise (Evrei 8:7-13). Noul legămînt a fost „stabilit în mod legal“. El a pus temelia în virtutea căreia unii dintre continuatorii lui Cristos, începînd cu apostolii, aveau să obţină „intrarea în locul sfînt“ — cerul însuşi. — Evrei 9:24; Evrei 10:16-19.
 
Există şi alte indicii cu privire la natura juridică a rolului lui Isus de mediator al „noului legămînt“. Făcînd un comentariu în legătură cu promisiunea făcută de Dumnezeu în Psalm 110:4, Pavel a scris: „În aceeaşi măsură Isus a devenit cel dat ca garanţie [en´gy·os] a unui legămînt mai bun“ (Evrei 7:22). Aceasta este unica folosire a cuvîntului en´gy·os în Biblie. Iată ce spune The New International Dictionary of New Testament Theology referitor la acest termen: „En´gy·os garanta că o obligaţie juridică avea să fie îndeplinită.“ Deci Isus ca Mediator al noului legămînt serveşte drept garanţie legală că va fi realizată ’o speranţă mai bună‘. — Evrei 7:19.
 
În altă parte Pavel foloseşte încă un termen cu sens juridic şi anume ar·ra·bon´, tradus prin „acont“. În acelaşi dicţionar se mai spune: „Cuvîntul grecesc arrabōn (. . .) este un termen juridic din limbajul folosit în afaceri şi comerţ.“ Iată cum a folosit Pavel acest termen: „Acela care ne–a uns este Dumnezeu. El şi–a pus de asemenea sigiliul pe noi şi ne–a dat acontul a ceea ce trebuie să vină, adică spiritul, în inimile noastre“ (2Corinteni 1:21-22). Celelalte două întrebuinţări ale cuvîntului arrabōn se referă tot la ungerea creştinilor cu spirit de către Dumnezeu, lucru care le aduce acestora o răsplată sau moştenire veşnică în ceruri, în calitate de fii spirituali ai lui Dumnezeu. — 2Corinteni 5:1,2Corinteni 5:5; Efeseni 1:13-14; vezi Kingdom Interlinear Translation of the Greek Scriptures.
 
Este clar deci că noul legămînt nu este un aranjament larg, la dispoziţia întregii omeniri ci este un demers juridic conceput cu multă atenţie în care părţile implicate sînt Dumnezeu şi creştinii unşi.
 
Aceasta ar trebui să ne ajute să înţelegem textul din 1Timotei 2:5-6. Aici, referirea la „mediator“ se face după ce acest cuvînt mai apăruse de cinci ori în scrisori anterioare. Prin urmare, Timotei avea să înţeleagă că rolul lui Isus ca mediator este un rol juridic în legătură cu noul legămînt. În lucrarea The Pastoral Epistles (Epistolele pastorale) de Dibelius şi Conzelmann se recunoaşte că termenul „mediator“ folosit în 1Timotei 2:5 ’are o semnificaţie juridică‘ şi că, „deşi în acest pasaj, spre deosebire de Evrei 8:6, termenul [legămînt] nu este menţionat, trebuie totuşi să se subînţeleagă sensul de ’mediator al legămîntului‘, după cum arată şi contextul.“ Profesorul Oepke remarcă faptul că în 1Timotei 2:5 Isus este prezentat ca „împuternicit şi negociator“.
 
O ilustrare a unei situaţii din zilele noastre te poate ajuta să înţelegi lucrul acesta, îndeosebi dacă nu faci parte dintre cei unşi de spirit. Să luăm ca exemplu un proces juridic la care ia parte un împuternicit legal. Rolul său nu este atît ca avocat care aduce argumente în sprijinul dreptăţii, ci ca persoana care mediază sau elaborează un contract legal care să fie acceptabil şi de folos pentru ambele părţi. Desigur, tu nu eşti implicat în acel proces juridic, deci în acest sens, el nu serveşte ca împuternicit legal al tău. Totuşi, s–ar putea ca el să–ţi fie prieten foarte apropiat care, în alte situaţii îţi dă un ajutor preţios.
 
Uneori munca unui împuternicit legal dă rezultate care aduc foloase pentru mulţi alţii. Aşa stau lucrurile şi cu realizările juridice ale lui Isus în calitate de mediator al noului legămînt. Acest legămînt produce ceea ce legămîntul Legii nu a reuşit să facă: un ’regat ceresc de preoţi‘ (Exod 19:6; 1Petru 2:9). După aceea creştinii unşi vor colabora cu Isus în ceruri pentru a le aduce binecuvîntări ’tuturor naţiunilor pămîntului‘. — Geneza 22:18.
 
Oamenii tuturor naţiunilor, cei care nutresc speranţa de a trăi veşnic pe pămînt, beneficiază încă de pe acum de serviciile efectuate de Isus. Deşi el nu este Mediatorul lor legal, deoarece ei nu sînt în noul legămînt, el este agentul prin care ei se pot adresa lui Iehova. Cristos a zis: „Eu sînt calea şi adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin mine“ (Ioan 14:6). Toţi cei care vor dobîndi viaţă pe pămînt trebuie să–i adreseze rugăciuni lui Iehova prin intermediul lui Isus (Ioan 14:13,Ioan 14:23-24). Isus slujeşte şi ca Mare Preot plin de compasiune care poate să aplice în folosul lor avantajele jertfei sale, înlesnindu–le să dobîndească iertare şi salvarea finală. — Fapte 4:12; Evrei 4:15.
 
Aşadar, textul din 1Timotei 2:5-6 nu foloseşte cuvîntul „mediator“ în sensul larg în care este cunoscut în multe limbi. În acel text nu se spune că Isus este mediator între Dumnezeu şi toată omenirea, ci se referă la Cristos ca mediator (sau împuternicit) legal al noului legămînt, acesta este sensul restrîns în care Biblia foloseşte acest termen. Isus este şi un preţ de răscumpărare corespunzător pentru toţi cei care se află în acel legămînt, atît iudei cît şi păgîni, şi care vor primi viaţă nemuritoare în cer. Apostolul Ioan s–a referit la toţi aceştia în 1Ioan 2:2, dar a arătat că şi alţii vor beneficia de jertfa lui Cristos: „El este o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre, şi nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi.“
 
Cei care aparţin „lumii întregi“ sînt toţi aceia care vor dobîndi viaţa eternă în paradisul pămîntesc restabilit. Milioane de astfel de slujitori aprobaţi ai lui Dumnezeu au acum această speranţă pămîntească. Ei îl consideră pe Isus drept Marele Preot şi Rege al lor prin care se pot adresa zilnic lui Iehova. Ei se sprijină pe preţul de răscumpărare oferit de Isus, preţ care este la dispoziţia lor aşa cum va fi şi pentru oameni ca Avraam, David şi Ioan Botezătorul, cînd aceştia vor fi înviaţi (Matei 20:28). Astfel, jertfa lui Cristos îi va duce la viaţă veşnică pe toţi oamenii ascultători.“
 
 
Iar în W 15/2 1991 p.18 par.11, se spune:
 
„Totuşi, ca un pas premergător, membrii marii mulţimi deja „şi-au spălat hainele şi le-au albit în sîngele Mielului“ (Apocalips 7:14). În cazul lor, Cristos nu acţionează ca Mijlocitor al legămîntului nou, însă ei beneficiază de acest legămînt prin lucrarea Regatului lui Dumnezeu. Totuşi, Cristos acţionează încă faţă de ei ca Mare Preot, prin intermediul căruia Iehova poate să aplice şi chiar aplică răscumpărarea în sensul că, acum, ei sînt declaraţi drepţi, în calitate de prieteni ai lui Dumnezeu. (Compară Iacob 2:23.) În timpul Mileniului ei vor fi, treptat, «eliberaţi din robia stricăciunii [pînă cînd, în final,] se vor bucura de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu». — Romani 8:21.“
 
 
 
 
Drag cititor, după cum poţi observa singur, explicaţia WTS, se contrazice singură, şi nu este decât un praf aruncat în ochii celor sinceri. Nu este decât o interpretare forţată, care se abate grav şi păgubitor de la învăţătura simplă a primilor creştini, în care Cristos este Mediatorul între Dumnezeu şi TOŢI cei răscumpăraţi de El.
 
Toată această explicaţie pleacă de la premiza că creştinii sunt împărţiţi în două clase, aceasta este însă o învăţătură nescripturală din păcate, căci toţi creştinii nu au decât o singură speranţă şi chemare (Efeseni 4:4), cea cerească (Evrei 3:1).
 
Astfel, interpretarea potrivit căreia creştinii sunt compuşi din două clase: 1) cei 144.000 cu un destin ceresc; 2) alte oi, sau ceilalţi creştini cu un destin pământesc, nu are nici o bază în Noul Testament, decât cei ce citesc Noul Testament cu nişte prejudecăţi fixate dinainte.
 
Teoria unui legământ pentru un Regat inventat de WTS şi care se regăseşte doar în traducerea NW, o falsificare a pasajului din Luca 22:28-29, redat în NW, astfel: „Totuşi, voi sunteţi cei care aţi rămas întotdeauna cu mine în încercările mele. Eu închei un legământ cu voi, aşa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat, ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea, în regatul meu, şi să staţi pe tronuri ca să judecaţi cele douăsprezece triburi ale lui Israel.”
 
De fapt, textul se referă la cei 11 apostoli fideli, şi nu la 144.000 de persoane.
 
Iar textul grecesc nu susţine fraza: „un legământ cu mine, pentru un regat”, şi nici o traducere nu au adăugat o astfel de frază. O traducere literală din greacă a pasajului este: „Voi însă sunteţi cei rămânând mereu cu Mine în încercările Mele. Şi Eu vă rânduiesc un Regat, după cum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu; ca să mâncaţi şi să beţi pe masa Mea, în Regatul Meu; şi să şedeţi pe tronuri, judecând pe cele douăsprezece triburi ale lui Israel” (NTTF – 2008).
 
Pasajul din 1Ioan 2:1-2, nu susţine două speranţe în legătură cu salvarea sau ispăşirea lui Cristos, pur şi simplu textul vorbeşte de creştini, şi de cei din lume, sângele lui Cristos fiind vărsat pentru toţi, în acest toţi se include, atât oamenii care au acceptat credinţa, cât şi cei din lume care nu au acceptat-o sau care nu au auzit de ea. Pasajul din 1Ioan 2:1-2, nici potrivit teologiei martorilor nu poate face referire la două speranţe, deoarece Ioan le scrie creştinilor din primul secol e.n., ori speranţa pământească potrivit teologiei WTS, nu a apărut decât în 1935, la aproape 1900 de ani de la apostolul Ioan.
 
În acest pasaj, Ioan vorbea de ispăşirea pentru creştinii din timpul lui, folosind expresia „păcatele noastre” (NW[1]), iar când spune: „pentru [păcatele] ale întregii lumi”, se referă la toţi oamenii din toate timpurile, nu doar la o clasă ce vă apărea din 1935 potrivit cu viziunea WTS!
 
[Pentru studii amănunţite în acest sens vezi broşurile: Despre cei 144.000 şi Despre Marea Mulţime].
 
De fapt, concepţia că doar 144.000 de creştini vor fi regi şi preoţi cu Cristos în cer este falsă, chiar dacă cartea Apocalipsa (Revelaţia) şi nu numai ea, îi prezintă pe cei răscumpăraţi din mai multe perspective: numărul lor [cei 12 apostoli (Luca 22:28-30), cei 144.000 număr fix (Apocalipsa 7:4-8), marea mulţime, un număr de nenumărat (Apocalipsa 7:9-14), originea lor etnică (evrei, naţiuni), perioada de timp când au venit la credinţă - în primul secol (Iacob 1:18), sau biruitorii fiarei din necazul cel mare (Apocalipsa 15:2-4) etc.], este vorba totuşi de un singur trup al lui Cristos, de o singură chemare, de o singură perspectivă de a fi cu Domnul, o singură identitate de fiii ai lui Dumnezeu şi fraţi cu Isus. Scriptura nu învaţă că doar unii creştini sunt fiii ai lui Dumnezeu sau fraţi cu Cristos, ci Scriptura spune că „toţi” sunt fiii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12-13; Romani 8:14; Galateni 3:26), şi „oricine” poate fi frate cu Cristos (Matei 12:50; Marcu 3:35).
 
De fapt, cei 144.000, sunt conform Bibliei ‚primul rod’ nu ‚întregul rod’ de răscumpăraţi (Apocalipsa 14:4), şi ei apar ca grup atunci, nu pe parcursul a aproape 2000 de ani, de la Penticosta 33 e.n. până în prezent; ci ei apar cu toţi în aceiaşi epocă, după ruperea celui de al şaselea sigiliu (Apocalipsa cap. 6:12-7:8) şi înainte de a se deschide sigiliul al şaptelea (Apocalipsa 8:1).
 
Deci acest grup de 144.000 de evrei vor apărea în viitor (Apocalipsa 7:4-8), şi ei nu sunt întregul grup de răscumpăraţi pentru cer, după cum Însuşi Isus afirmă în Ioan 12:26 NW: „Dacă cineva vrea să-mi slujească, să mă urmeze şi, unde sunt eu, acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă cineva vrea să-mi slujească, Tatăl îl va onora”. Iată că Isus afirmă clar că cei Cel slujesc, vor fi acolo unde va fi El, de fapt mesajul Noului Legământ, nu este pentru un grup de creştini sau pentru un grup restrâns la vreo cifră; ci este universal (pentru toţi), observaţi de pildă:
 
»   Fapte 2:39 NW: „Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi [nu doar pentru 144.000] cei ce sunt departe, oricâţi va chema la el Iehova, Dumnezeul nostru”.
 
»   Galateni 3:26-29 NW: „De fapt, toţi [nu doar pentru 144.000] sunteţi fiii lui Dumnezeu prin credinţa voastră în Cristos Isus. Căci toţi care aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat cu Cristos. Nu există nici iudeu, nici grec, nu există nici sclav, nici om liber, nu există nici bărbat, nici femeie, pentru că toţi [nu doar pentru 144.000] sunteţi una în unitate cu Cristos Isus. Mai mult, dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi într-adevăr sămânţa lui Avraam, moştenitori potrivit promisiunii”.
 
Iată că chemarea de a fi fiu al lui Dumnezeu nu este limitată la o cifră, la un grup limitat de 144.000, aşa cum susţine WTS, această chemare este pentru toţi cei ce cred în Isus, pentru cei ce sunt ai lui Cristos. Tot la fel şi chemarea de a fi rege şi preot, observaţi ce se precizează în Apocalipsa 1:5-6 NW: „şi de la Isus Cristos, „Martorul fidel“, „Întâiul născut din morţi“ şi „Conducătorul regilor pământului“! A celui care ne iubeşte şi care ne-a dezlegat de păcatele noastre prin sângele său — şi a făcut din noi un regat, preoţi pentru Dumnezeul şi Tatăl său —, da, a lui să fie gloria şi puterea pentru totdeauna! Amin!” Iată că cei ce au fost dezlegaţi de păcatele lor, sunt „un regat, preoţi”, astfel nu există creştini dezlegaţi de păcate prin sângele lui Isus care să fie regi şi preoţi, şi creştini dezlegaţi de păcate prin sângele lui Isus, care să Nu fie regi şi preoţi, o astfel de interpretare este falsă, nebiblică şi păgubitoare. Dar să analizăm învăţătura asupra Medierii lui Isus, mai pe larg.
 
În primul rând, cum am spus explicaţia se contrazice singură, deoarece o dată WTS spune că Isus nu este Mijlocitor pentru toţi; ci, doar pentru 144.000, iar pe de altă parte spun că Isus este agentul şi persoana prin care toţi trebuie să rostească rugăciunile către Iehova. Ne întrebăm, cum se numeşte Cel prin intermediul căruia te adresezi la Dumnezeu? Mediator! Atunci dacă Isus este Mediator, toată teoria WTS este doar o teorie goală.
 
Ei susţin că „textul din 1Timotei 2:5-6 nu foloseşte cuvîntul „mediator“ în sensul larg”; ci, doar pentru cei 144.000, să vedem ce susţine textul şi contextul, susţine el o astfel de teorie?
 
1Timotei 2:1-6 NW - 2006: „Îndemn deci, mai întâi de toate, să se facă implorări, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru oameni de orice fel, pentru regi şi pentru toţi cei care sunt în poziţii înalte, ca să putem duce în continuare o viaţă calmă şi liniştită cu deplină devoţiune sfântă şi demnitate. Lucrul acesta este bun şi plăcut înaintea Salvatorului nostru, Dumnezeu, care vrea ca orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului. Pentru că este un singur Dumnezeu şi un singur mediator între Dumnezeu şi oameni: omul Cristos Isus, care s-a dat pe sine ca răscumpărare corespunzătoare pentru toţi — despre aceasta se va depune mărturie la timpul fixat.”
 
Iată că însuşi textul şi contextul tradus de WTS nici pomeneală să susţină că Isus este Mediator doar pentru 144.000 de oameni. Textul vorbeşte clar de ‚oameni de orice fel’, traducerea literală, este „toţi oamenii”, în greacă: „panton antropos” = „toţi oamenii”. Traducerea NW este iarăşi inconsecventă, tocmai pentru a-şi susţine doctrina cu 144.000, în v 1, apare în greacă, cuvântul  „panton”, iar acelaşi cuvânt apare şi în v.6. În v.1, NW traduce: „orice fel”, iar în v.6 cu „toţi”, Societatea WTS se pare că poate fi şi inconsecventă în traducere, doar să-şi susţină teoria!
 
Dar chiar şi mergând pe varianta NW, textul spune clar că „Cristos Isus, care s-a dat pe sine ca răscumpărare corespunzătoare pentru toţi”, şi nu ne închipuim că Dumnezeu doreşte ca doar 144.000 de oameni „să fie salvaţi şi să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului”; ci, El doreşte ca toţi să fie salvaţi şi să vină la cunoştinţă de adevăr (vezi BCR; BC[2]; etc.).
 
Dacă susţinem că Isus este mediator doar pentru 144.000, atunci Iehova este Dumnezeu doar pentru 144.000, căci dacă cuvântul ‚oameni’ de aici se referă la 144.000, cam aşa ar fi sensul: „este un singur Dumnezeu şi un singur mediator între Dumnezeu şi oameni (cei 144.000)...”. Însă e clar că adevărul este că „este un singur Dumnezeu şi un singur mediator între Dumnezeu şi oameni”, cu sensul de toţi oamenii care cred în Isus cu adevărat, care nu sunt limitaţi la o cifră (Ioan 3:16,Ioan 3:36), pentru că jertfa lui Isus este „pentru toţi”.
 
Din acest text, reiese clar următoarele: 1) Isus este Mediator între toţi oamenii şi Dumnezeu; 2) oricine crede în El, Îl are pe Isus ca Mediator, Răscumpărător, şi bineînţeles face parte din Noul Legământ.
 
Scriptura nu susţine nicăieri teoria celor două clase: 1) participanţi la noul legământ; 2) asistenţi la noul legământ, dacă cade explicaţia WTS asupra pasajului din 1Timotei 2:5-6, şi Isus este Mediator pentru toţi, atunci toţi fac parte din acelaşi legământ, fiind sub un singur păstor în acel singur staul (Ioan 10:16).
 
Chiar şi afirmaţia din W 15/2 1991 p.18 par.11, se contrazice singură, o dată spune că:
 
„...membrii marii mulţimi...În cazul lor, Cristos nu acţionează ca Mijlocitor al legămîntului nou”, iar apoi se spune că „Totuşi, Cristos acţionează încă faţă de ei ca Mare Preot, prin intermediul căruia Iehova poate să aplice şi chiar aplică răscumpărarea”. Păi dacă Cristos nu este Mijlocitor între Dumnezeu şi marea mulţime din Revelaţia 7:9-14, atunci nici nu poate acţiona ca Mare Preot, căci de fapt rolul Marelui Preot este să Mijlocească pentru păcătoşi în faţa tronului de har şi de milă a lui Dumnezeu, şi să aducă sânge ispăşitor pentru păcatele lor.
 
Observaţi afirmaţiile Scripturii despre rolul Marelui Preot potrivit versiunii NW:
 
Evrei 7:24-28: „dar el, fiindcă rămâne în viaţă pentru totdeauna, are o preoţie care nu se transmite de la unul la altul. Aşadar, el poate şi să-i salveze complet pe cei care se apropie de Dumnezeu prin el, fiindcă este întotdeauna viu ca să pledeze pentru ei. Căci tocmai un astfel de mare preot era potrivit pentru noi: loial, fără răutate, neîntinat, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus decât cerurile. El nu trebuie să ofere jertfe zilnic, ca marii preoţi, întâi pentru păcatele sale şi apoi pentru ale poporului (fiindcă a făcut aceasta o dată pentru totdeauna când s-a oferit pe sine). Pentru că Legea îi numeşte mari preoţi pe nişte oameni cu slăbiciuni, dar cuvântul jurământului, care a venit după Lege, numeşte un Fiu, care este făcut perfect pentru totdeauna.”
 
Iată că Isus în slujba lui de Mare Preot nu este limitat la un grup, sau la o cifră, ca şi marele preot ale naţiunii Israel, rolul acestui mare preot este să salveze complet pe cei care se apropie de Dumnezeu prin el”, şi să „pledeze pentru ei”, în alte traduceri să „mijlocească” (BC; BCR). Astfel e imposibil ca marea mulţime să aibă Mare Preot dar să nu aibă Mijlocitor!?! Când însuşi rolul Marelui Preot este de a fi un Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, un Mijlocitor, Apărător, Mediator, o persoană care pledează pe baza propriului sânge vărsat.
 
Problema pleacă de la faptul că WTS nu a înţeles noul legământ, ce implică el, şi pentru cine este el.
 
În Cuvântul lui Dumnezeu, Noul Legământ implică: 1. Iertarea păcatelor; 2. A avea legea lui Dumnezeu în inimă; 3. A fi învăţaţi direct de Dumnezeu prin Spiritul său;  4. A avea perspectiva de a intra în locul preasfânt adică în cer; (Evrei 8:8-12; Evrei 10:14-20).
 
Prin urmare, eşti iertat şi răscumpărat pe baza jertfei lui Cristos faci parte din Noul Legământ, căci Biblia nu vorbeşte de două clase printre creştini, cum învaţă martorii, adică: 1. Asistenţi la Noul Legământ (cei cu speranţă pământească); 2. Participanţi la Noul Legământ (cei 144.000).
 
Observaţi ce spune Isus în Matei 26:26-28 NW, cu ocazia cinei: „În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a rostit o binecuvântare, a frânt-o şi le-a dat-o discipolilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi! Aceasta reprezintă corpul meu“. Apoi a luat şi un pahar şi, aducând mulţumiri, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el, căci acesta reprezintă «sângele legământului», sângele meu, care trebuie să fie vărsat în folosul multora pentru iertarea păcatelor”.
 
Iată că sângele legământului nu se varsă pentru doar 144.000, doar pentru puţini; ci „«sângele legământului», sângele meu, care trebuie să fie vărsat în folosul multora, căci, oricine crede în Isus, este participant la Noul Legământ (Evrei 10:10,Evrei 10:14-22) şi este Fiu al lui Dumnezeu şi sămânţa lui Avraam (Galateni 3:26-29) şi această favoare de a fi iertat pentru că ai acceptat sângele Noului Legământ este pentru toţi în oricât de mare număr (Fapte 2:38-39).
 
Biblia arată că toţi creştinii sunt ,,una” adică în acelaşi legământ, făcând parte în acelaşi staul, fie că sunt iudei (oile din staul), fie neamuri (alte oi), căci Isus spune în Ioan 10:16 BC: „…şi va fi o turmă şi un Păstor.” Iar în rugăciunea Lui el declară: „Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi Suntem una, Eu în ei, şi Tu în Mine; pentru-ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tată, vreau ca acolo unde Sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu…” (Ioan 17:20-24 BC).
 
Deci Isus nu învaţă de două clase, ci el vrea „ca toţi să fie una”, şi să ajungă în cer adică „acolo unde Sunt Eu, să fie împreună cu Mine”, ca toţi ucenicii să vadă gloria Lui (vezi şi Ioan 12:26).
 
Scopul acestui legământ este ca cei ce devin părtaşi le el, să le fie iertate păcatele, să aibă legea lui Dumnezeu scrisă nu pe table sau pe hârtie ci în minte şi inimă, astfel acest legământ ne duce într-o relaţie intimă şi nemijlocită cu Dumnezeu, care ne învăţă direct prin Spiritul său, nu printr-o clasă preoţească ca şi în vechiul legământ. De asemenea, cel  din Noul Legământ are perspectiva de a intra în locul preasfânt adică în cer; nu într-o ţară pământească cum a fost Canaan (Evrei 8:8-12; Evrei 10:14-20).
 
Această favoare de a intra în Noul Legământ nu este doar pentru unii; ci, este pentru toţi care cred în Isus în oricât de mare număr (Fapte 2:38-39; Galateni 3:26-29).
 
Biblia arată că toţi creştinii sunt ,,una”, adică în acelaşi legământ, făcând parte în acelaşi staul, fie că sunt iudei (oile din staul), fie neamuri (alte oi), căci Isus spune în Ioan 10:16 BC: „…şi va fi o turmă şi un Păstor.”
 
Semnul vizibil al acestui legământ este participarea la Cina Domnului, atunci când luăm din pâinea ne-dospită şi din rodul viţei ca simbol al comuniunii cu corpul şi cu sângele perfect al Domnului Isus (Matei 26:26-29; 1Corinteni 11:23-26). Acest ceremonial este o expresie a credinţei noastre în jertfa de răscumpărare al lui Isus, astfel cine nu se împărtăşeşte cu o conştiinţă curată din pâine şi vin, nu este creştin, nu va avea viaţă veşnică şi nu este părtaş la Noul Legământ (Ioan 6:47-54).
 
În concluzie, poruncile şi rânduielile din Noul legământ sunt valabile pentru noi creştinii, indiferent că am venit la credinţă înainte de 1935, sau după 1935, Isus precizând în mod clar în Ioan 10:16 NW: „Şi mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, iar ele vor asculta glasul meu şi vor fi o singură turmă cu un singur păstor.
 
Iată că oamenii naţiunilor începând cu sutaşul Corneliu, au început să vină în staulul oilor, şi împreună cu evreii deveniţi creştinii, au devenit o singură turmă, toţi trebuiau să asculte de aceleaşi legi, toţi aveau acelaşi Păstor, care pentru toţi era şi Mare Preot şi Mijlocitor, căci nimeni nu se poate închina fără Cristos ca Mijlocitor, rugăciunile noastre le adresăm în Numele Lui (Efeseni 5:20; Coloseni 3:17), atunci cum poate fi Isus Mijlocitor doar pentru 144.000?
 
 
De ce această doctrină WTS, este păgubitoare?
 
În primul rând, ea este neadevărată şi nescripturală, punându-se astfel în opoziţie cu Dumnezeu adevărului şi în părtăşie cu Satan, Tatăl minciunii (Ioan 8:44).
 
În al doilea rând, această interpretare eronată îi desparte pe oameni de Cristos şi Mijlocirea Lui care este pentru toţi oamenii, pur şi simplu le fură creştinilor dreptul de al avea pe Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu ca Mijlocitor personal al lor.
 
În al treilea rând, şi ceea ce este şi mai grav, îl întristează pe Dumnezeu Tatăl o astfel de interpretare, este o ofensă la adresa iubirii largi a lui Dumnezeu faţă de toţi oamenii, ca şi cum El nu l-a făcut Mijlocitor pe Fiul Său pentru toţi oamenii, şi de asemenea, este o ofensă la adresa lui Cristos Salvatorul nostru, care şi-a dat viaţa pentru toţi nu doar pentru 144.000.
 
În al patrulea rând, îi împarte pe creştini pe clase, ceea ce este incorect, căci Scriptura spune clar că Isus dorea ca toţi să fie una (Ioan 17:20-23), şi că toţi creştinii sunt chemaţi la „o singură speranţă”. Deoarece după cum există „un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor”, tot aşa nu există decât o singură speranţă.
 
De fapt, însuşi cuvântul creştin nu se potriveşte teologiei WTS, deoarece cuvântul „creştin” vine de la „Cristos”, care înseamnă „unsul” (Matei 1:16 BCR n.s.), iar ‚creştini’, semnifică: ‘unşii’ cu referire la ungerea lor cu Spiritul Sfânt (1Petru 4:14,1Petru 4:16; 2Corinteni 1:21-22).
 
Ori Martorii lui Iehova cred că doar 144.000 sunt unşi cu Spirit, dintre care doar în jur la 9000 mai sunt pe pământ (în anul 2008).
 
Însă Biblia nu susţine deloc ideea de creştini unşi şi creştini ne-unşi, care este promovată de Turnul de Veghere, căci conform Bibliei ori eşti creştin şi atunci eşti uns cu Spiritul Sfânt, ori nu eşti uns cu Spiritul Sfânt şi atunci nu eşti creştin!
 
În concluzie, iubite cititor nu te lăsa amăgit de o astfel de interpretare, este în joc, viaţa ta şi viitorul tău, tu acceptă-l pe Cristos ca Mijlocitor al tău, pe baza afirmaţiei clare inspirată de Însuşi Dumnezeu, şi Scriptura nu poate fi desfiinţată:  „Pentru că este un singur Dumnezeu şi un singur mediator între Dumnezeu şi oameni: omul Cristos Isus, care s-a dat pe sine ca răscumpărare corespunzătoare pentru toţi...”
 
Orice interpretare care distorsionează acest adevăr măreţ vine din partea Celui rău, şi orice iubitor de adevăr, oricine Îl iubeşte sincer pe Dumnezeu şi pe Singurul Său Fiu, să spună împreună cu Pavel: „Dacă cineva nu are afecţiune pentru Domnul, să fie blestemat!” (1Corinteni 16:22 NW).

 


[1] NW este sigla pentru Traducerea Lumii noi a Sfintelor Scripturi, versiunea Bibliei oficială a Martorilor lui Iehova.
[2] BC = Biblia Cornilescu; BCR = Biblia Cornilescu revizuită (GBV).