Spre deosebire de simbolurile sau crezurile unor mişcări religioase care îşi bazează crezul pe tradiţie, pe opinii omeneşti, sau pe ceea ce au stabilit anumiţi oameni în anumite concilii, crezul creștin se subordonează principiului: „să nu treceţi peste „ce este scris” (1Corinteni 4:6). Astfel Cuvântul lui Dumnezeu este autoritatea revelată şi dată pentru adunarea creştină.

Astfel fiecare om să cerceteze sub rugăciune şi printr-o analiză atentă această mărturie, deoarece unele învăţături acceptate în masă de oameni nu sunt creștine, nu sunt Biblice, de aceea să revenim la „învăţătura apostolilor” (Fapte 2:42) şi la „credinţa dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (Iuda 1:3), adică la ansamblul convingerilor creştine existente în adunarea creștină primară, predate de Isus şi de apostoli.

Poate este timpul să re-studiem şi să reconsiderăm unele doctrine, poate unele care chiar le-am îndrăgit, dar care nu corespund cu adevărul Biblic, este timpul să dăm la parte învăţăturile omeneşti, tradiţia, doctrinele preluate fără o verificare atentă sau interpretările umane, şi să ne adăpăm din nou din Cuvântul nesecat al lui Dumnezeu.

Vă încurajez să întrebați pe Dumnezeu și să cereți înțelepciunea de la El (Iacob 1:5), şi să verificaţi referinţele (trimiterile) Scripturale în Biblie şi să vă convingeţi personal cu privire la doctrinele Bibliei, ceea ce vă va ajuta să aveţi o viaţă de credinţă stabilă, o siguranţă fundată pe Cuvântul Domnului care rămâne pentru veşnicie (1Petru 1:25). Este timpul să laşi la o parte ceea ce ţi-au spus alţii şi să te convingi personal, descălţându-te de prejudecăţi şi idei preconcepute, este timpul să te confrunţi faţă în faţă cu adevărul Scripturii, deoarece vei fi judecat în ziua din urmă pe baza acestui Cuvântului divin (Ioan 12:48).

Fie ca lucrarea aceasta, să lumineze gândirea multor doritori de adevăr să-i ajute să se apropie de Dumnezeu şi să se dedice trăirii sfinte, potrivit cu învăţătura adevărului.

 

Biblia: Noi credem în Biblie ca fiind: Cuvântul lui Dumnezeu, scris prin inspiraţia divină, de către oamenii lui Dumnezeu. Noi credem că Dumnezeu a insuflat mesajul Său consemnat în Biblie, pentru învăţătura, mângâierea, salvarea şi îndreptarea noastră (2Timotei 3:16-17; 2Petru 1:21; Ioan 5:39). 

 

Dumnezeu: Noi credem într-un singur Dumnezeu Adevărat, şi anume: Tatăl ceresc, Creatorul şi izvorul tuturor lucrurilor (Ioan 17:3; Apocalipsa 4:11; Efeseni 4:6; Iuda 1:25); Fiinţa spirituală, supremă, fără început şi sfârşit (Psalm 90:2), care s-a revelat sub numele de: Iehova (Exod 3:14; Psalm 83:18).

Dumnezeu are un singur Nume (Isaia 42:8), dar mai multe titluri, să dăm câteva exemple: Rege (Psalm 47:2); Stăpân (1Cronici 29:11), Cel Preaînalt (Psalm 83:18), Judecător (Isaia 33:2), Atotputernic (Geneza 17:1), Dumnezeul dumnezeilor (Deuteronom 10:17), Tată (Romani 8:15).

Dumnezeul Bibliei are patru calităţi principale, arătate prin cei patru heruvimi sau făpturi vii, care stau pe tron cu Dumnezeu (Ezechiel 1:5-10; Apocalipsa 4:6-7) şi care au patru capete: de leu, reprezentând: puterea (Judecatori 14:18); de viţel reprezentând: viaţa (Maleahi 4:2); de om, reprezentând: dragostea (comp. 1Ioan 4:7-8 cu Geneza 1:27); de vultur, reprezentând: înţelepciunea (Iov 39:26-29). Calităţi principale la rândul lor se ramifică în alte calităţi (comp. cu 1Corinteni 13:4). Astfel Dumnezeu are multe calităţi!

Noi credem că Dumnezeu locuieşte în cer, dar El este prezent prin suflarea Sa proprie în creaţie susţinând viaţa creaturilor (1Regi 8:43; Efeseni 4:6; 1Timotei 1:17; 1Timotei 6:16; Fapte 17:28).

 

Fiul lui Dumnezeu: Noi credem într-un singur Domn: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, unic-născut în început din Tatăl (Ioan 1:14,Ioan 1:18; Ioan 3:16,Ioan 3:18; Ioan 20:31; 1Ioan 2:13-14; 1Ioan 5:18), şi întâi născut din creaţie, adică El este primul creat, începutul creaţiei lui Dumnezeu (Coloseni 1:15; Apocalipsa 3:14).

Noi credem că prin El au fost create toate şi pentru El, şi toate se menţin prin El (Ioan 1:1-3; 1Corinteni 8:6; Coloseni 1:15-17; Evrei 1:3).

Noi credem, că El s-a dezbrăcat de înfăţişarea exterioară care era asemenea lui Dumnezeu (Filipeni 2:6-8), şi devenind ca o sămânţă (comp. cu 1Corinteni 15:37,1Corinteni 15:38), Spiritul Sfânt l-a adus pe pământ şi astfel s-a născut ca om din fecioara Maria la împlinirea timpului hotărât de Dumnezeu, devenind un bărbat fără de păcat, „cel din urmă Adam”. (Galateni 4:4; Luca 1:26-35; Romani 5:19; 1Petru 2:22; 1Corinteni 15:45).

Noi credem că la vărsta de 30 de ani, a fost botezat în apă de Ioan Botezătorul, tot atunci coborându-se şi Spiritul Sfânt peste El sub formă de porumbel (Matei 3:16-17; Luca 3:21-23). Iar după botez Domnul Isus a început o lucrare de predicare a Regatului lui Dumnezeu, şi de facere de discipoli (Luca 4:43; Ioan 4:1).

Iar după ce Isus a împlinit lucrarea lui Dumnezeu, a fost răstignit şi a murit pentru păcatele omenirii, oferind o răscumpărare completă din păcat şi moarte. (Ioan 17:4; 1Petru 2:24; 1Timotei 2:5-6).

Noi credem, că a treia zi de la moartea Sa, El a înviat într-un corp spiritual (1Corinteni 15:45; 2Corinteni 3:17-18; 1Timotei 3:16) aşa cum vor învia fraţii Săi (comp. Filipeni 3:20-21 cu 1Corinteni 15:44), dar ca şi îngerii din vechime, și El s-a transaformat (materializat) în anumite ocazii din spirit în corp de carne (Luca 24:36-43) arătându-se discipolilor Săi, timp de 40 de zile (Ioan 20:26-29; Fapte 1:1-11), iar după aceea s-a înălţat în cer, la dreapta Tatălui, de unde a turnat Spiritul Sfânt în ziua Cincizecimii. (Fapte 2:4).

De unde şi va veni cu mare glorie, cu îngerii Săi, pentru a-i învia pe cei morţi în Cristos, şi pentru a-i răpi la cer pe creştinii în viaţă (1Corinteni 15:23-53; 1Tesaloniceni 4:15-17), şi pentru a judeca lumea, nimicind pe cei răi, şi instaurând Regatul dreptăţii şi al păcii. (Matei 16:27; Matei 19:28; Matei 25:31-46; Apocalipsa 11:15-18; Apocalipsa 16:14-16). Iar Cristos împreună cu sfinţii vor domni în Regatul lui Dumnezeu, ca regi, preoţi şi judecători (Apocalipsa 1:5-6; Apocalipsa 5:9-10; Apocalipsa 20:6). Ei vor judeca atât pe îngerii răi (1Corinteni 6:2), cât şi pe toţi oamenii (Ioan 5:22,Ioan 5:28-29), iar la final, oamenii care nu sunt găsiţi în cartea vieţii vor fi aruncaţi în lacul de foc (Apocalipsa 20:11-15; Apocalipsa 21:8). După ce Isus va pune capăt ultimului duşman: moartea, va preda domnia în mâna Tatălui (1Corinteni 15:24-28).

 

Spiritul Sfânt: noi credem că Spiritul Sfânt nu este doar o putere, forţă, ci El este o persoană spirituală, deoarece El are: un Eu sau un Sine propriu (Fapte 10:19-20; Fapte 13:2-4), El are raţiune (Romani 8:27), sentimente (Efeseni 4:30; Romani 15:30; Iacob 4:5), voinţă (1Corinteni 12:11), reacţii personale (Isaia 63:10), El poate vorbi sau auzi (Ioan 16:13-15).

Spiritul Sfânt este Spiritul Tatălui (Matei 10:20), şi Spiritul Fiului (Galateni 4:6), nu în sensul că este spiritul propriu al celor două persoane spirituale, pentru că atunci ar trebui să fie două spirite, că Cei doi sunt două persoane! Ci conform Bibliei, Spiritul lui Dumnezeu care este şi Spiritul lui Cristos (Romani 8:9), este numit astfel deoarece provine din amândoi, din Tatăl indirect şi din Fiul direct (1Corinteni 2:12; Geneza 1:2; Ioan 1:2), fiind un Spirit care este a lui Dumnezeu.

Fiul s-a născut din Tatăl, dar fără intermediari, Spiritul Sfânt s-a născut din Tatăl, însă prin Fiul. Biblia afirmă clar: „Spiritul Cel din Dumnezeu” (1Corinteni 2:12 SCC), iar toate au fost create prin Fiul - Ioan 1:1-3; Coloseni 1:16-17; Evrei 1:2.

Prin urmare, Spiritul Sfânt este o persoană, însă inferioară Tatălui şi Fiului şi supusă lor (Ioan 16:13-15; 1Corinteni 2:10).

Spiritul Sfânt unerori se reprezintă pe Sine, alteori Îl reprezintă şi Îl manifestă pe Tatăl, alteori pe Fiul, fiind astfel în unele ocazii: arătarea (Theofania) lui Dumnezeu sau a Fiului (Fapte 5:1-9; 1Corinteni 3:16; 1Corinteni 6:19-20; Efeseni 2:19-22; Efeseni 3:16-17; 1Ioan 3:24; 1Ioan 4:13).

Dar Spiritul lucrează în diferite feluri, ajutându-i pe credincioşi, dându-le daruri spirituale şi producând roade bune în ei. (Fapte 1:8; Ioan 14:26; 1Corinteni 12:4-30; Galateni 5:22-23).

 

Îngerii: Noi credem că îngerii au existat înainte de pământ şi de oameni (Iov 38:7), fiind creaturi spirituale, puternice, perfecte (Psalm 103:20). Noi avem convingerea că îngerii lui Dumnezeu, sunt organizaţi după cum urmează: Heruvimii (Geneza 3:24; Ezechiel 1:5-10; Ezechiel 10:15,Ezechiel 10:20); apoi sunt serafimi (Isaia 6:1-3); Apoi urmează cele şapte spirite (Apocalipsa 1:4; Apocalipsa 4:4-7); apoi urmează căpeteniile sau arhanghelii (Efeseni 1:21), cuvântul arhanghel înseamnă: „înger conducător”. Fiecare căpetenie este rânduit peste o ţară (comp. cu Daniel 10:13,Daniel 10:21; Daniel 12:1).Apoi urmează: domniile (Coloseni 1:16) numite şi „gloriile” (2Petru 2:10); Apoi urmează: autorităţile (Efeseni 1:21); apoi urmează: puterile (1Petru 3:22); Apoi urmează: santinelele sau străjerii, (Daniel 9:21); apoi urmează: îngerii, fiecare om are cel puţin un înger cu rol de supraveghere (Matei 18:10; Evrei 1:14).

Noi credem că îngeri au roluri diferite, printre care: îndeplinesc sarcinile date de Dumnezeu (Apocalipsa 14:6-7; Apocalipsa 22:9), îl laudă pe Dumnezeu (Isaia 6:3; Luca 2:13-14), au rolul de trimişi cu anumite misiuni (Luca 1:26), ei slujesc şi ocrotesc pe cei drepţi (Evrei 1:14; Fapte 12:6-9; Psalm 34:7), şi ajuta în predicarea evangheliei (Apocalipsa 14:6), şi vor participa la distrugerea celor răi (Apocalipsa 19:14; 2Tesaloniceni 1:7-8), etc.

 

Diavolul şi demonii: Diavolul a fost creat al şaselea şi al patrulea heruvim, a fost înainte de cădere un „heruvim ocrotitor…desăvârşit” care activa în domeniul înţelepciunii, fiind descris ca fiind: plin de înţelepciune”, dar din cauza trufiei, s-a răzvrătit căutând să fie egal cu Dumnezeu (Ezechiel 28:12-17; Isaia 14:13-14); şi a devenit: Tatăl minciunii, Diavol (Calomniator) şi Satan (Adversar), (Ioan 8:44; Apocalipsa 12:9). El caută să înşele întreaga omenire şi să o abată de la adevăr, dar nu va reuşi, şi în final chiar El va fi nimicit (Evrei 2:14; Romani 16:20; Apocalipsa  20:10).

Noi credem că datorită faptului că îngerii au capacitate de alegere, unii în vechime, au trecut de partea lui Satan, devenind îngerii lui (Apocalipsa 12:7; Matei 25:41), şi aceştia sunt organizaţi pe ierarhi (Efeseni 6:12). Noi credem că îngerii răi sau demonii (dracii), sunt liberi lucrând în lume (Matei 12:43-45; Matei 15:22), însă alţii sunt legaţi în adânc pentru judecată (Geneza 6:1-4; 2Petru 2:4; Iuda 1:6).

 

Omul: Noi credem că omul a fost creat de Dumnezeu, din ţărâna pământului, în care a fost suflat: suflare de viaţă, (Geneza 2:7). Credem că omul a fost creat fără păcat, perfect (Deuteronom 32:4; Ecleziast 7:29; Romani 14:12), dar cu capacitatea liberă de a alege binele sau răul, deci responsabil pentru deciziile sale (Deuteronom 32:4; Deuteronom 30:19).

Noi credem că primii oameni: Adam şi Eva, mânaţi de dorinţa de a fi: „ca Dumnezeu” (Geneza 3:5), și astfel, de a nu mai stabili Iehova ce este bine şi rău pentru ei, ci ca ei să fie proprii lor stăpânii, astfel ei au mâncat din pomul interzis (Geneza 3:1-7). Ei au ales neascultarea, despărţirea de Dumnezeu (Geneza 3:1-19; Osea 6:7), şi astfel ei au pierdut viaţa perfectă şi comuniunea cu Dumnezeu, şi au transmis urmaşilor lor: păcatul şi moartea (Romani 5:12; Iacob 1:15).

Noi avem convingerea că în timpul domniei lui Cristos omul va fi reabilitat la condiţia lui perfectă de la început, nu doar în domeniu spiritual, ci chiar în domeniu fizic (1Corinteni 15:28: Apocalipsa 21:3-5).

 

Lucrarea de răscumpărare: Dumnezeu este iubire (1Ioan 4:8), însă El este şi drept (Deuteronom 32:4), astfel oamenii nu putea fi iertaţi, chiar dacă Dumnezeu îi iubea, pentru că astfel s-ar fi călcat dreptatea lui Dumnezeu, care cere ca pedeapsă: „viaţă pentru viaţă”, (Deuteronom 19:21)!

Dumnezeu nu se schimbă (Iacob 1:17), astfel El a răscumpărat omul prin Fiul Său, fără a afecta dreptatea Lui!

Nici un om de pe pământ nu era capabil să plătească un preţ de răscumpărare corespunzător (comp. cu Psalm 49:7), deoarece nimeni nu este perfect, fără păcat (Romani 3:9-23).

Astfel păcatul lui Adam un om perfect, a fost răscumpărat prin pedeapsă tot de un om perfect. Prin urmare, fiindcă cineva fără păcat a decis în mod deliberat să păcătuiască (Osea 6:7), chiar Adam întâiul născut al lui Dumnezeu de pe pământ, legea lui Dumnezeu cerea ca pedeapsă: „viaţă pentru viaţă”, (Exod 21:23)!

Astfel, Dumnezeu a trimis în lume pe întâiul născut din cer (Coloseni 1:15), care era o imagine a lui Adam (Romani 5:14), tot un om perfect, ca să fie pedepsit în locul lui Adam şi în locul celor ieşiţi din el (Eva din coasta lui, şi a copiilor lui, din sămânţa lui), fiind omorât în locul lor.

Era nevoie de un om perfect, numit: „cel din urmă Adam” (1Corinteni 15:45), care să fie pedepsit în locul lui Adam, ca să poată da o jertfă fără cusur, şi astfel să răscumpere omenirea şi să o ducă la perfecţiune (Isaia 9:6; Romani 5:15-19).

Deoarece toţi mor în Adam (1Corinteni 15:22), păcatele oamenilor făcute din imperfecţiune sunt un efect a păcatului adamic (Romani 5:12). Prin preţul de răscumpărare, trebuia răscumpărat atât păcatul lui Adam (Romani 5:12-16), cât şi păcatele oamenilor, copiilor lui Adam.

Însă deoarece, păcatele omenirii vin şi din cauză că nu şi-au păzit inima (comp. Proverbe 4:23 cu Marcu 7:21-23). Astfel, oamenii au ajuns să păcătuiască cu bună ştiinţă, nu doar din greşală, au păcătuit când puteau să se stăpânească (Geneza 4:7; Psalm 4:4; Isaia 1:16)!

Răscumpărarea Domnului Isus, viza şi pedeapsa pentru păcatele omenirii, făcute din lipsa lor de stăpânire de sine (Ioan 1:29; 1Timotei 2:6; Evrei 9:28).

Această persoană care s-a jertfit pentru omenire, este Fiul lui Dumnezeu Isus Cristos, care este singurul care a adus o salvare şi răscumpărare eternă din păcat şi moarte de care poate beneficia toţi oamenii (Fapte 4:12; 1Timotei 2:5-6; 1Timotei 4:10; Tit 2:11; Evrei 9:12).

Jertfa lui Isus nu mai are nevoie de complectare, perfecţionare, ajustare, ea are puterea să şteargă orice păcat, fiind perfectă (Evrei 10:10,Evrei 10:14; 1Petru 1:19); şi completă (Ioan 1:29; Evrei 9:26).

Preţul de răscumpărare prin moartea Sa pe cruce (Filipeni 2:8), unde a purtat păcatul lui Adam, al Evei şi al tuturor copiilor lui (Ioan 1:29; 1Timotei 2:6) a constat în faptul că El a fost pedepsit pentru toate păcatele oamenilor, ci a celor făcute din greşală şi a celor făcute voluntar (Evrei 2:9; 2Corinteni 5:21).

Prin faptul că Dumnezeu L-a înviat din morţi, a arătat că dreptatea Lui a fost satisfăcută, zdrobirea propriului Său Fiu, L-a mulţumit pe Sfântul Dumnezeu, iar mânia Sa faţă de oameni s-a potolit (Isaia 53:4,Isaia 53:10; Fapte 2:32-36).

Domnul a răscumpărat omul ca întreg, nu doar partea spirituală din om; ci şi partea fizică, adică corpul din carne (Romani 8:23), când El va veni, însuşi corpul imperfect al creştinilor va fi transformat într-un corp ceresc, spiritual, perfect (1Corinteni 15:50-54; Romani 8:11). Astfel în cer şi pe noul pământ, bolile, bătrâneţea şi moartea nu vor mai exista (Apocalipsa 21:1-5; 2Petru 3:13).

 

Salvarea omului: Credem că salvarea omului din păcat şi moarte, se poate obţine doar prin harul (favoarea sau bunătatea ne-meritată) lui Dumnezeu care este dat tuturor, iar harul prin Evanghelie ne îndeamnă: să ne căim  de păcate, să credem în Isus Cristos, şi să-L mărturisim cu gura noastră, apoi botezându-ne în numele lui Isus Cristos (Fapte 2:38; Fapte 8:12-13; Fapte 22:16; Romani 10:9-10). Iar în botez are loc: învierea spirituală (Coloseni 2:11-12); naşterea din apă şi Spirit (regenerarea), iluminarea (Ioan 3:3,Ioan 3:5; Tit 3:5; Evrei 6:4); curăţirea inimii (Evrei 10:22), și acolo se primește salvarea sau iertarea de păcate (1Petru 3:21; Fapte 22:16).

Iar primirea harului are ca efect o viaţă de sfinţenie şi fapte bune. Astfel, omul face fapte bune pentru că este salvat nu pentru a fi salvat (Efeseni 2:8-10; Tit 3:5-8).

 

Închinarea: Noi credem că trebuie să ne închinăm Singurului Dumnezeu, Creatorului  prin Isus Cristos, în spirit şi adevăr şi nu prin intermediul icoanelor, crucilor, statuilor, „îngerilor”, „sfinţilor” sau „fecioarei Maria” (1Timotei 2:5; Ioan 4:23-24).

Singurul Mijlocitor la Tatăl este Omul Isus Cristos (1Timotei 2:5-6; Efeseni 5:20; Coloseni 3:17; Ioan 16:23; Evrei 13:15); şi ajungem la Fiul prin Spiritul Sfânt (Efeseni 2:18; vezi şi 1Corinteni 12:3).

Fie că ne rugăm la Tatăl prin Fiul, fie ne rugăm la Fiul (Fapte 7:59; 1Corinteni 1:2; 1Timotei 1:12); prin Spiritul Sfânt (1Corinteni 12:3), avem convingerea că Isus va transmite mai departe rugăciunea la Tatăl pentru noi (Ioan 14:16; Ioan 16:26; Evrei 4:14-16).

Biblia nu învață de rugăciuni, cântări, la Spiritul Sfânt.

Despre post, credem că nu există zile fixate obligatorii de post, ci posturile noastre trebuie ţinute sub călăuzirea Spiritului Sfânt, adică să fim învăţaţi prin Spiritul (Romani 8:14): cum să ţinem, cât şi când să ţinem (Matei 6:16-18; Fapte 13:2; Fapte 14:23; 2Corinteni 12:27; 2Cronici 20:3; Ezra 8:21).

Iar despre cântări avem convingerea că ele trebuie să fie de laudă prin care Tatăl şi Fiul lui Dumnezeu să fie onoraţi şi glorificaţi (Efeseni 5:19-20; Coloseni 3:16; Apocalipsa 5:8-14; Apocalipsa 14:3; Apocalipsa 15:3), iar în cîntările: spirituale, evocăm învăţături, şi relatări biblice, spre încurajare, zidire şi îmbărbătare.

 

Legea lui Isus Cristos: Noi avem convingerea că legea lui Cristos, (Galateni 6:2) este legea Noului Legământ (Romani 8:2; 2Corinteni 3:6; Evrei 10:15-22), iar principiul de bază al ei este iubirea faţă de Dumnezeu şi oameni (Ioan 13:34-35; Marcu 13:30-31; Romani 13:8-10). Această lege a Noului Legământ cuprinde toate poruncile date de Domnul Isus şi de apostolii Săi (Matei 28:20; Fapte 1:2).

Noi credem că legea lui Moise nu mai este valabilă pentru noi în înţeles literal, doar poruncile re-introduse în noul legământ, mai sunt valabile în sens literal, celelalte doar în înţelesul lor spiritual (Romani 3:21-31; Romani 7:6; Romani 10:4; 2Corinteni 3:6; Galateni 3:19-26; Coloseni 2:14-17; Evrei 7:11-12,Evrei 7:18-28).

 

Căsătorie, divorţ, recăsătorire: Noi credem că căsătoriile de proba, concubinajul sunt conform Bibliei: ,,desfrânare” (1Corinteni 7:2; 1Tesaloniceni 4:2-8).

De asemenea, este interzisa în Biblie căsătoria între un credincios şi un necredincios (Deuteronom 7:1-4; 2Corinteni 6:14).

Noi credem că Biblia permite divorţul, doar în cazul adulterului, partenerul nevinovat se poate despărţii de cel infidel, după ce a făcut tot ce a putut pentru salvarea căsniciei (Matei 5:32; Matei 19:9), dar acesta va rămâne despărțit, fără a se recăsători până la împăcarea cu partenerul vinovat de adulter (1Corinteni 7:11), sau mortea partenerului (Romani 7:3). Astfel, recăsătorirea este permisă în cazul morţii unui partener, sau în cazul împăcării cu partenerul divorţat, (1Corinteni 7:10-11,1Corinteni 7:39).

 

Autorităţile pământeşti: Noi avem convingerea că autorităţile guvernamentale şi locale sunt rânduite de Dumnezeu, prin urmare noi trebuie să manifestăm supunere, ascultând de legile ţării în care trăim (Romani 13:1-7; Tit 3:1-2; 1Petru 2:13,1Petru 2:17), iar cine se răzvrăteşte împotriva autorităţilor se răzvrăteşte de fapt contra lui Dumnezeu care le-a rânduit.

Excepţie de la ascultare faţă de autorităţi este cazul când acestea pretind ceva ce îi aparţine lui Dumnezeu sau implică călcarea legilor lui Dumnezeu (Matei 22:21; Fapte 4:19).

 

Imparţialitate şi neutralitate: Bazat pe învăţătura Domnului Isus noi credem că creştinii trebuie să nu facă parte din lume (Ioan 15:18-19; Ioan 17:16), acesta implică să fie imparţiali, adică să nu facem diferenţe între oameni de rase, naţionalităţi sau categorii sociale (Fapte 10:34-35); mai înseamnă a nu ne implica în politica lumii (Ioan 6:15; Ioan 18:36); şi de a ne reţine de la unele funcţii şi meserii contrare legii lui Cristos, de a ne reţine în a face jurăminte (Matei 5:33-37; Iacob 5:12), de la a căuta dreptatea prin tribunale omeneşti (Matei 5:40; 1Corinteni 6:1-8), de a nu ne implica în războaie şi în a învăţa războiul prin efectuarea stagiului militar, căci noi căutăm pacea cu toţi oamenii (Luca 6:27-29; Romani 12:17-21; Evrei 12:14; Isaia 2:2-4).

Simplitate: credem că trebuie să ducem o viaţă simplă, cinstită, mulţumindu-ne cu ceea ce este necesar din punct de vedere material, evitând luxul, şi ducând un trai modest, cumpătat în orice domeniu (Tit 2:11; 1Timotei 6:8-10).

Noi credem că trebuie să evităm îmbrăcămintea scumpă, podoabele (bijuteriile), şi ne vom aranja, tunde, şi îmbrăca cuviincios, curat, potrivit ocaziei, dar şi potrivit sexului din care facem parte (Deuteronom 22:5; Zaharia 3:3-5; 1Corinteni 11:3-16; 1Timotei 2:9-10; 1Petru 3:3-4).

 

Pentru mai multe informații citiți cartea: Învăţătura Adevărului