Doctrina despre Spiritul Sfânt este foarte importantă!

Conform Bibliei, Dumnezeu prin Spiritul Sfânt, a creat lumea (Psalm 33:6), prin Spiritul Sfânt a inspirat Biblia (2Petru 1:20-21); prin Spiritul Sfânt salvează și înnoiește (Tit 3:5), cine seamănă pentru spirit va secera din spirit viaţă veşnică (Galateni 6:8).

Iată Spiritul Sfânt este foarte important fiind Spiritul de care se folosește Dumnezeu în lucrările Sale!

Ce învață martorii lui Iehova despre spiritul:

În revista Treziţi-vă din 1999 -  8/1 p.26,27, unde se spune: „Nu ar fi exact să spunem că spiritul sfânt este puterea lui Dumnezeu. Aceasta deoarece puterea poate fi în stare latentă, sau poate să existe inactiv, în cineva sau în ceva, cum ar fi puterea stocată într-o baterie încărcată, dar nefolosită. Totuşi, Scripturile prezintă spiritul lui Dumnezeu într-un context din care înţelegem că acesta este în acţiune, este ceva asemănător cu curentul electric care iese dintr-o baterie pusă în funcţiune (Geneza  1:2). Aşadar, spiritul sfânt al lui Dumnezeu este o energie lansată pentru a acţiona, este forţa sa activă.” [sublinierea îmi aparţine].

Martorii lui Iehova nu au înţeles că Spiritul Sfânt este o persoană, ei afirmă în cartea Argumente p.357: „O analiză a versetelor care se referă la spiritul sfânt arată că oamenii pot fi ‘umpluţi’, ‘botezaţi’ şi ‘unşi’ cu el (Luca  1:41; Mat. 3:11; Fap. 10:38). Nici unul dintre aceste cuvinte n-ar fi potrivit dacă spiritul sfânt ar fi o persoană.

De asemenea, Isus a numit spiritul sfânt un „ajutor“ (în greacă, parákletos) şi a spus că acest ajutor „va învăţa“, „va depune mărturie“ şi „va spune ce aude“ (Ioan  14:16,17,26; 15:26; 16:13). Personificarea este o figură de stil folosită des în Biblie. De exemplu, despre înţelepciune se spune că are ‘copii’ (Luca  7:35). Păcatul şi moartea sunt nişte regi care ‘domnesc’ (Rom. 5:14,21). Chiar dacă unele versete spun că spiritul ‘a vorbit’, altele arată clar că lucrul acesta s-a făcut prin îngeri sau prin oameni (Fap. 4:24,25; 28:25; Mat. 10:19,20; compară Fap. 20:23 cu 21:10,11.) Conform versetelor din 1Ioan  5:6-8, nu numai spiritul ‘depune mărturie’, ci şi „apa şi sângele“. Aşadar, nici una dintre expresiile care se găsesc în versetele amintite nu dovedeşte că spiritul sfânt ar fi o persoană.

Pentru a fi corectă, definiţia spiritului sfânt trebuie să fie în armonie cu toate versetele biblice în care apare acest cuvânt. Având în vedere acest principiu, este logic să credem că spiritul sfânt este forţa activă a lui Dumnezeu. El nu este o persoană, ci este forţa puternică a lui Dumnezeu pe care el o foloseşte pentru a-şi îndeplini voinţa sfântă. — Ps. 104:30; 2Pet. 1:21; Fap. 4:31.” [sublinierile îmi aparţin].

Sunt argumentele martorilor veridice?

 

Să explicăm argumentele lor în lumina Bibliei:

1) Primul tip de argumente sunt  expresiile: “‘umpluţi’, ‘botezaţi’ şi ‘unşi’ cu el (Luca  1:41; Mat. 3:11; Fap. 10:38). Nici unul dintre aceste cuvinte n-ar fi potrivit dacă spiritul sfânt ar fi o persoană”.

Biblia se referă la lucrări din lumea spiritual unde persone spiritual pot umple, unge, și unde se pot folosi, tot felul de expresii sau cuvinte, care pentru pământ și lumea fizică sunt inadecvate, însă sunt potrivite pentru locurile cerești, unde acțiunile sunt spirituale nu fizice!

De pildă, despre creștinii raportați la persoana lui Cristos se spune în Coloseni  2:6,7, NW: De aceea, aşa cum l-aţi primit pe Cristos Isus, Domnul, aşa să continuaţi să umblaţi în unitate cu el, înrădăcinaţi şi zidiţi în el şi întăriţi în credinţă, aşa cum aţi fost învăţaţi, abundând în credinţă când aduceţi mulţumiri”. Iată, creștinii sunt înrădăcinați și zidiți în Cristos, termini improprii în lumea fizică, dar potriviți pentru lumea spirituală, în mod asemănător, anumiți termeni despre lucrările Spiritului în lumea spirituală nu sunt improprii unei persoane spirituale!

Apostolul Pavel mai spune despre creștini: voi aveţi plinătate prin el cu referire la Isus (Coloseni  2:10, NW), adică parafrazat ei sunt plini de plinătatea divină prin persoana lui Christos, astfel a fi umplut cu Spirit poate însemna a fi umplut cu o persoană spirituală!

În sens negativ, demonii locuiau în demonizați (Luca  4:41; 8:30), faptul că ei erau plini de demoni, de lucruri rele (Romani  1:29), nu indică că demonii nu sunt personae spirituale, dar negative!

Conform unei traduceri corecte a Bibliei în toate textile unde apare botezul în Spirit Sfânt, respective: Matei 3:11; Marcu 1:8; Luca 3:16; Ioan 1:33; Fapte 1:4-5; Fapte 11:15-17, cuvântul grecesc: “en” însemnă: “în”, și astfel botezul este ÎN Spirit Sfânt nu “cu” spirit!

Dacă la botezul în Spirit te scufunzi în Spirit cu scopul de a fi umplut de El (Fapte 2:1-4), la botezul în apă te scufunzi în apă însă și în persoana lui Cristos (Romani 6:3), astfel creștinii sunt plasați în Cristos într-o persoană, astfel ideea de a fi botezat într-o persoană: Spiritul Sfânt nu este una deplasată pentru lumea spirituală!

Faptul că Dumnezeu unge cu Spiritul Sfânt, acesta nu indică că Spiritul nu este o putere, deorece cum poate o putere să aibă calități ca cele descrise în Isaia 11:2-3 NW: Peste el se va aşeza spiritul lui Iehova, spirit de înţelepciune şi de pricepere, spirit de sfat şi de tărie, spirit de cunoştinţă şi de teamă de Iehova, iar desfătarea lui va fi în teama de Iehova”.

O putere nu are: înţelepciune, pricepere, sfat, cunoştinţă, teamă de Iehova, etc.! Dar Spiritul Sfânt le are și astfel în lumea spirituală, poți fi uns cu persoana Spiritului, chiar dacă pentru mintea noastră raportată la cele fizice este greu de înțeles!

 

2) A doua argumentare a martorilor este că: “De asemenea, Isus a numit spiritul sfânt un „ajutor“ (în greacă, parákletos) şi a spus că acest ajutor „va învăţa“, „va depune mărturie“ şi „va spune ce aude“ (Ioan  14:16,17,26; 15:26; 16:13). Personificarea este o figură de stil folosită des în Biblie. De exemplu, despre înţelepciune se spune că are ‘copii’ (Luca  7:35). Păcatul şi moartea sunt nişte regi care ‘domnesc’ (Rom. 5:14,21)”.

Atunci când Fiul a spus că Totuşi, înţelepciunea este dovedită dreaptă de toţi copiii ei”, Isus s-a referit la persoane, la evreii care erau conduși de înțelepciunea divină, fiind copiii ei, căci erau fii ai lui Dumnezeu în (Deuteronom 14:1), de aceea, nu se poticneau de faptul că Isus mânca și bea vin în casele păcătoșilor, ca și unii care îl judecau conform contextului din Luca 7:31-35.

Chiar și moartea este o persoană spirituală, chiar văzută de apostolul Ioan sub forma unei persoane demonice ce călărește calul gălbui (Apocalipsa 6:8, NW: “Cel ce stătea pe el se numea Moartea”.). Despre ea spune Pavel: “Pentru ca, aşa cum păcatul a domnit împreună cu moartea”, adică că spiritul morții a domnit folosindu-se de păcat ca să ucidă, căci “Ghimpele care produce moartea este păcatul” (1Corinteni 15:56, NW).

 

3) A treia argumentare a martorilor: “Chiar dacă unele versete spun că spiritul ‘a vorbit’, altele arată clar că lucrul acesta s-a făcut prin îngeri sau prin oameni (Fap. 4:24,25; 28:25; Mat. 10:19,20; compară Fap. 20:23 cu 21:10,11.)”.

Faptul că Spiritul vorbește prin îngeri sau oamenii nu dovedește că El nu este o persoană, așa cum atunci când Dumnezeu vorbește prin îngeri sau oameni, aceasta nu indică că acele persoane prin care vorbește ar fi forțe (Evrei  1:1; 2:2). Biblia învață că Spiritul vorbește personal, având un Sine sau Eu propriu, și vorbește la persoana întâia (Fapte  10:20; 13:1-4).

 

4) Al patrulea argument al martorilor este: “Conform versetelor din 1Ioan  5:6-8, nu numai spiritul ‘depune mărturie’, ci şi „apa şi sângele“. Aşadar, nici una dintre expresiile care se găsesc în versetele amintite nu dovedeşte că spiritul sfânt ar fi o persoană”.

În 3Ioan 1:12, NW, se spune: Despre Dimitrie au mărturisit toţi, chiar şi adevărul. De fapt, şi noi mărturisim şi tu ştii că mărturia noastră este adevărată”. Faptul că toți au mărturisit chiar și adevărul, în mod pozitiv despre Dimitrie nu însemnă că aceștia nu sunt persoane pentru că sunt ascociați în mărturie cu realitatea faptelor (adevărul), care nu este o persoană!

La fel asocierea apei și a sângelui care nu sunt persoane cu Spiritul Sfânt, nu este o dovadă că Spiritul nu ar fi o persoană spirituală, așa cum la un proces, sunt mărturii ale unor persoane dar și mărturia unor probe fizice (urme, resturi, etc.) care nu sunt persoane!

Toate aceste argumente ale martorilor sunt forțate prin deducții ale minții lor care nu a primit revelație de la Dumnezeu! Și care nu i-au în calcul toate versetele despre acest subiect:

Astfel chiar dacă în Biblia în unele texte, arată că Spiritul Sfânt dă putere (Luca 1:35; Luca 24:49; Fapte 1:8), însă dacă Spiritul este doar o putere, în cazul martorilor, o forţă activă, cum poate Acesta să aibă sentimente ca: dragoste, tristeţe, gelozie (Romani 15:30; Efeseni 4:30; Iacob 4:5)? Cum poate Acesta să aibă capacitatea intelectuală de a cerceta toate lucrurile lui Dumnezeu (1Corinteni 2:10-12)?

Astfel, Biblia susţine că Spiritul Sfânt este o persoană divină, prin faptul că descrie însuşirile caracteristice unei persoane, după cum urmează:

 

1) Lucruri pe care le poate face doar o persoană:

a) Vorbeşte (Fapte 8:29; Fapte 10:19; Fapte 11:12; Fapte 13:2; Fapte 28:25; 1Timotei 4:1; Apocalipsa 2:7,Apocalipsa 2:11,Apocalipsa 2:17,Apocalipsa 2:29; Apocalipsa 3:6,Apocalipsa 3:13,Apocalipsa 3:22; Apocalipsa 14:13; Apocalipsa 22:17).

b) Strigă (Galateni 4:6)

c) Mărturiseşte (Neemia 9:30; Ioan 15:26; Fapte 5:32; Romani 8:16; Evrei 10:15; 1Ioan 5:6,1Ioan 5:8).

d) Aude (Ioan 16:13-14).

 

2) Spiritul Sfânt are raţiune, intelect, voinţă:

a) are gândire (Romani 8:27; Isaia 40:12-14).

b) cunoştinţă (Isaia 11:2; Exod 35:31).

c) înţelepciune şi pricepere (Exod 31:3; Efeseni 1:17).

d) are capacitatea de a cerceta (1Corinteni 2:10).

e) capacitatea de a sfătui (Isaia 11:2).

f) capacitatea de a învăţa (Neemia 9:20; Luca 12:12; Ioan 14:26).

g) în virtutea gândirii Lui, El are o voinţă proprie (1Corinteni 12:11; Ezechiel 1:12,Ezechiel 1:19-21).

 

3) Spirit Sfânt are sentimente, emoţii:

a) dragoste (Romani 15:30; 2Timotei 1:7).

b) îndurare, milă (Zaharia 12:10; Filipeni 2:1-3; Iacob 3:17).

c) gelozie (Iacob 4:5).

d) întristare (Isaia 63:10; Efeseni 4:30).

e) efectul sentimentelor sunt suspinele Spiritului Sfânt pentru noi (Romani 8:26-27).

f) bucuria (Romani 14:17; Romani 15:13; Galateni 5:22).

g) speranţa (Romani 15:13; Galateni 5:5).

h) El mângâie (Fapte 9:31; Ioan 14:26; Ioan 15:26; Ioan 16:13).

 

4) Spirit Sfânt are reacţii tipice unei persoane:

a) El se poate face vrăşmaş (Isaia 63:10).

b) El poate considera bună/potrivită o anumită hotărâre (Fapte 15:28).

c) El a reacţionat oprindu-l pe Pavel, când acesta mergea spre o direcţie greşită în lucrarea de predicare a evangheliei (Fapte 16:6-10).

 

6) Persoana Spiritului Sfânt a putut fi văzută şi auzită de către diferiţi oameni:

a) Ioan Botezătorul L-a văzut sub formă de porumbel  (Matei 3:16-17).

b) Cei 12 L-au văzut ca limbi de foc şi au auzit vâjâitul ca unui vânt puternic (Fapte 2:1-4).

 

7) Spiritului Sfânt I se atribuie descrieri care sunt potrivite numai pentru o persoană:

a) El poate fi minţit şi ispitit sau încercat(Fapte 5:3).

b) El este martor ca şi apostolii la învierea Domnului Isus (Fapte 5:30-32).

c) El poate fi batjocorit (Evrei 10:29).

 

8) Spiritul Sfânt este un altul decât Isus:

a) Spiritul Sfânt este un altul decât Isus, un alt Mângâietor (Ioan 14:16-17; Ioan 16:7).

b)a huli pe Fiul are consecinţe diferite cu a huli pe Spiritul Sfânt (Matei 12:31-32; Marcu 3:28-30; Luca 12:10).

 

9) Spiritul Sfânt are un Sine propriu:

a) Spiritul Sfânt are un Sine propriu, El pune deoparte, El trimite sau însărcinează oameni, Spiritul Sfânt vorbeşte despre Sine şi spune:„Eu”(Fapte 10:19-20; Fapte 13:2-4).

 

Argumente că Spiritul Sfânt este o persoană, însă distinctă de Tatăl şi Fiul:

 

Spiritul Sfânt este distinct de Tatăl şi Fiul:

a) ca persoane (Ioan 16:12-15) în 2Corinteni 13:14, NW: Bunătatea nemeritată a Domnului Isus Cristos, iubirea lui Dumnezeu şi împărtăşirea din spiritul sfânt să fie cu voi toţi”.

b) în lucrare, poziţie sau funcţie (1Corinteni 12:4-6) Efeseni 4:4-6, NW: Este un singur corp şi un singur spirit, aşa cum este şi o singură speranţă la care aţi fost chemaţi. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toţi, prin toţi şi în toţi”.

c) în închinare (Romani 15:30; Efeseni 2:18; Efeseni 3:14; Efeseni 5:20; Efeseni 6:18).

Efeseni 2:18, NW: „fiindcă, prin el [Isus], noi, ambele popoare, avem cale liberă la Tatăl printr-un singur spirit”.

Astfel, Spiritul Sfânt este o persoană, însă ea nu este egală cu tatăl și Fiul, ci ea este supusă Tatălui şi Fiului, (Ioan 15:26; Ioan 16:14-15). Spiritul Sfânt se supune Fiului şi Îl premăreşte pe Acesta (Ioan 16:13-15), iar Fiul se supune Tatălui şi Îl premăreşte pe Acesta (Ioan 8:49; Fapte 4:27,Fapte 4:30; 1Corinteni 15:27-28).

 

 

Cum a venit în existenţă: Spiritul Sfânt?

Spiritul Sfânt s-a născut din Tatăl, însă prin Fiul, Biblia afirmă clar în 1Corinteni 2:10-12, Scripturile Calea Creștină, prescurtat: SCC: „Nouă însă, Dumnezeu ni le-a descoperit prin Spiritul Lui; pentru că Spiritul cercetează toate, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu. Pentru că, cine dintre oameni ştie cele ale omului; decât spiritul omului, cel ce este în el? Aşa şi pe cele ale lui Dumnezeu, nu le cunoaşte nici unu; decât Spiritul lui Dumnezeu. Dar noi nu am primit spiritul lumii; ci, Spiritul Cel din Dumnezeu; ca să le ştim pe cele dăruite nouă de Dumnezeu”. Tot la fel ca şi în 1Corinteni 2:12, în 1Ioan 4:2, apare în greacă cuvântul: ek = din, tradus în Cornilescu dar și NW în mod inexact cu „de la” în loc de “din”.

Acest text, indică că Spiritul este „din Dumnezeu”. Deci Biblia afirmă negru pe alb, că Spiritul Sfânt a ieşit „din Dumnezeu”, deci El este născut din Dumnezeu nu este etern, fără început.

Această naştere a Spiritului este prin Fiul, deoarece toate sunt create prin Fiul (Ioan 1:1-3; Coloseni 1:15-17), cu excepţia Fiului care a fost născut direct de Tatăl (Ioan 1:14,Ioan 1:18; 1Ioan 5:18), şi toată creaţia (inclusiv Fiul şi Duhul Sfânt) au fost creată în cele şase zile de creiere (Exod 20:11).

Astfel, această venire a Spiritului Sfânt în existenţă, a avut loc la început, în începutul primei zile de creaţie, imediat după naşterea Fiului din Tatăl în început (Coloseni 1:15-18; 1Ioan 2:13-14; Apocalipsa 3:14). Căci „Spiritul Fiului” (Galateni 4:6, SCC), nu putea exista înainte de Fiul (Proverbe 30:4). Spiritul Sfânt a fost creat la început ca şi Fiul, înainte de restul creaţiei, tocmai pentru a fi împreună cu Fiul, un agent al creaţiei (Geneza 1:2; Psalm 33:6), precum şi un susţinător al vieţii creaţiei (Geneza 6:3).

Spiritul Sfânt fiind născut din Tatăl însă prin Fiul, a moştenit din divinitatea Fiului, iar Fiul fiind născut direct din Tatăl, a moştenit din divinitatea Tatălui, totuşi Spiritul Sfânt este o persoană inferioară Fiului (Ioan 15:26; Ioan 16:13-15), iar Fiul este inferior Tatălui (Ioan 14:28; 1Corinteni 11:3; Marcu 13:32). Astfel Spiritul Sfânt nu are toate atributele lui Dumnezeu ca de pildă: Atotcunoaşterea (Marcu 13:32; 1Corinteni 2:10), sau veşnicia, El are un început provenind din Dumnezeu (comp. Psalm 90:2 cu 1Corinteni 2:12), nici existenţa prin Sine (Ioan 6:57; 1Timotei 6:16), etc.

Dumnezeu să fie lăudat prin Fiul și prin Spiritul Sfânt!