Ce spune Turnul de veghe despre prezenţa lui Isus?

Prezenţa lui Cristos: Este explicată de Turnul de veghe că a început în 1914 (W 1993 1/3 p.10), însă trebuie să nu uităm căci din timpul lui Russell până în prezent, milioane de pagini au tratat cu ardoare acest subiect simplu dar pe care Turnul de veghe l-a complicat foarte mult.

Prima dată s-a înţeles că prezenţa a început în anul 1874 şi acest lucru a fost susţinut şi de al doilea preşedinte al Societăţii, de Rutherford, care în cartea „Profeţii” în limba engleză (1929) spune la p.65 următoarele: „Dovada biblică ne arată că a doua prezenţă a Domnului Isus Cristos a început în 1874.” Însă se ridică întrebarea: de unde putem şti sigur că dacă Societatea sa înşelat cu anul 1874 pe care l-a susţinut timp de zeci de ani, nu se poate înşela şi cu privire la anul 1914 în ce priveşte prezenţa lui Cristos?

Dar să cercetăm argumentele aduse de ea, pentru a susţine acest an ca începutul prezenţei Domnului, în primul rând să definim cuvântul „prezenţă” din grecescul „parousia”. Conform cu apendicele NW 2000, p.416,417 din limba română, prezenţă înseamnă: „Substantivul grecesc parousia înseamnă literalmente ,,faptul de a fi aproape”; fiind compus de fapt din prepoziţia para (aproape) şi ousia (,,faptul de a fi”)…vizita unei persoane de rang înalt…care vizitează o provincie”. Acest termen mai este definit şi în W 1996  15/8  unde se explică clar cuvântul „parousia” (prezenţă) după cum urmează: „literalmente o prezenţă para şi ousia înseamnă atât sosire[1] cât şi prezenţa care rezultă de aicea…o prezenţă care începe din momentul sosirii.” Deci dacă Isus nu a venit nici nu este prezent, căci prezenţa „înseamnă atât sosire cât şi prezenţa care rezultă de aicea”, ori dacă după cum am văzut, Isus nu a sosit în 1914, atunci nici prezenţa Lui ca rezultat a venirii Sale nu a putut începe. Ca să înţelegem mai bine cuvântul prezenţă să dau un exemplu, eu plec şi sosesc undeva şi devin prezent, eu plec de undeva şi devin absent, acest lucru îl reliefează bine apostolul Pavel în  Filipeni 2:12. Dacă Isus nu a venit în 1914, El nu şi-a putut începe nici prezenţa Sa, căci prezenţa Sa este tocmai efectul venirii Sale!

De asemenea ne întrebăm: de cine s-a apropiat Isus mai mult din anul 1914, căci aceasta înseamnă prezenţă (faptul de a fi aproape)? De Iehova? Nu, căci a fost şi înainte apropiat; de pământ? Nu, căci conform accepţiunii Turnului de Veghe, el nu a vizitat pământul în mod literal; atunci de cine s-a apropiat Isus în 1914? .....?!

Dar să trecem la argumentele Turnului de Veghe, care în general se bazează pe două pasaje biblice:

Matei 24:3, în acest text, discipolii lui Cristos, Îl întreabă pe El: „…care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri?”.

Argumentul Sclavului Fidel este că Isus dă ca răspuns la întrebarea: „care va fi semnul prezenţei tale”, un semn complex format din războaie, foamete, boli, etc. descris în Matei 24:5-12, astfel conform teologiei lor, când încep să se împlinească aceste semne atunci are loc începutul prezenţa lui Cristos, aparent această concluzie este logică! Însă să mai privim încă o dată, la întrebările discipolilor şi la modul de a răspunde a lui Isus.

Ei îl întreabă: „…Când vor avea loc aceste lucruri (cu referire la distrugerea Ierusalimului şi a templului despre care a vorbit Isus în v.1,2)? Isus nu le răspunde direct la întrebarea lor, el nu spune scurt şi simplu: ‚în anul 70 e.n.’; ci, El dă un semn complex prin care discipolii singuri să discernă când are loc acest eveniment. Iar acest semn complex (războaie, foamete, etc.) nu se aplică strict la anul 70 e.n., strict la evenimentul distrugerii templului, despre care l-au întrebat discipolii; ci, se referă la evenimente premergătoare distrugerii din anul 70 e.n.

În mod asemănător, Isus le răspunde cu privire la prezenţa Sa, El nu descrie un semn complex strict legat de prezenţa Sa; ci, de perioada premergătoare prezenţei Sale!

Un alt argument al WTS, este Matei 24:37, acest text se interpretează după cum am văzut şi în răspunsul primit de mine de la Brooklyn, din care am extras următoarea explicaţie susţinută şi în Turnul de veghe: „În ceea ce priveşte potopul din zilele lui Noe, Isus a spus: ,,Aşa cum au fost zilele lui Noe, aşa va fi şi zilele prezenţei Fiului omului. Căci aşa cum ei au fost în acele zile înainte de potop…şi nu au dat crezare până ce a venit potopul şi I-a măturat pe toţi, aşa va fi şi prezenţa Fiului omului” (Matei 24:37-39). Acele “zile dinaintea potopului”, care au implicat o perioadă de timp hotărâtă de Dumnezeu ca fiind perioada ultimilor zile ale acelei lumi, corespund “prezenţei” lui Isus. Aceasta a început în 1914 şi va culmina cu marele necaz care corespunde potopului.”

Deci conducerea martorilor face o paralelă între „zilele lui Noe” care au fost o perioadă de timp dinainte de potop, „cu prezenţa Fiului omului”. Din păcate pentru teologia lor, Isus în Matei 24:36-42, nu vrea să înveţe o astfel de paralelă din punct de vedere al perioadei de timp; ci, ci din punct de vedere al atitudinea oamenilor. Adică că oamenii care au pierit în potop, vor aveea aceiaşi atitudine ca şi oamenii care vor fi în viaţă cu ocazia prezenţei Sale. Căci el spune conform cu NW: „Căci aşa cum au fost zilele lui Noe, aşa va fi prezenţa Fiului omului”, acum ne întrebăm la ce se referă expresia: „aşa”? Se referă la o paralelă în ce priveşte perioadele de timp, sau în ce priveşte atitudinea oamenilor? Să lăsăm chiar Isus să ne dea răspunsul în v.38,39: „Căci, aşa cum erau oamenii în zilele acelea dinainte de potop: mâncau şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în căsătorie, până în ziua în care a intrat Noe în arcă; şi nu au acordat atenţie până când a venit potopul şi I-a măturat pe toţi, aşa va fi prezenţa Fiului omului.” Deci la prezneţa lui Isus, oamenii vor fi aşa cum au fost oamenii în timpul lui Noe, până la potop.

Acest lucru este şi mai bine subliniat în Luca 17:26-30, unde termenul prezenţa Fiului omului, este înlocuită de evanghelistul Luca cu: „în ziua când Fiul omului va fi revelat.” Aici revelarea Fiului omului, este echivalentul prezenţei lui Isus, deci prezenţa (parousia) lui Cristos are loc într-o zi, nu în zeci de ani. Iar revelarea Domnului, se referă la viitor după cum interpretează însuşi Turnul de veghe termenul „revelare” (W 1/5 1993 p.21).

Pentru a fi ferm convinşi că prezenţa nu a avut loc încă, citeşte cu atenţie contextul care vorbeşte de o dată necunoscută a venirii şi prezenţei lui Isus Cristos (Matei 24:36-42). 

Ce spune Biblia despre prezenţa lui Isus?

Biblia ne spune despre prezenţa lui Cristos ca şi despre venirea Lui, că este de domeniul viitorului, că ea este vizibilă şi că de fapt prezenţa Lui nu durează zeci de ani; ci, o scurtă perioadă de timp conform cu Matei 24:27 NW, căci Domnul Isus compară prezenţa Sa cu arătarea unor fulgere[2].

Următoarele argumente biblice indică că prezenţa nu a început în 1914; ci, va avea loc în viitor:

• Matei 24:21-27, aici prezenţa lui Isus este descrisă ca un eveniment care are loc în timpul necazului celui mare şi nu înainte de acesta.
• 1 Tesaloniceni 3:13, în acest pasaj se vorbeşte de prezenţa cu „toţi sfinţii săi”, ori Isus în 1914 nu îi avea veniţi la credinţă pe toţi sfinţii Săi, şi nici nu au înviat, căci potrivit învăţăturii WTS, o parte au înviat în 1918, şi restul vor învia pe parcursul zilei Domnului.
• 2 Tesaloniceni 2:1-2, aici prezenţa este un eveniment paralel cu ziua lui Iehova şi strângerea tuturor celor unşi la cer, aceste evenimente sunt acceptate ca fiind viitoare în doctrinele martorilor, căci ziua lui Iehova (Armaghedonul) nu a avut loc, însă ei nu sunt consecvenţi.
• 2 Tesaloniceni 2:8, distrugerea omului nelegiuirii (creştinătăţii apostate conform învăţăturii WTS), despre care martorii spun că va fi în viitor, are loc la prezenţa Domnului, despre care ei spun că a început deja în 1914, altă inconsecvenţă.
• Iacob 5:7-8, pe baza acestui text am o întrebare pentru martorii lui Iehova: până când trebuie să rabde creştini? Conform cu Matei 24:13, toţi martorii vor spune că până la sfârşit. Este curios că în Iacob 5:7-8 ni se spune să răbdăm până la prezenţa Domnului, deci după cum sfârşitul nu a venit şi mai trebuie să răbdăm, tot aşa şi prezenţa Domnului nu a început şi deci mai trebuie să răbdăm până la prezenţa Domnului.
• 2 Petru 1:16, ne spune că evenimentul transfigurării prefigurează prezenţa Domnului, ori acest eveniment descris în Matei 16:27-28; 17:1-6, ne transmite următorul eveniment ce se va petrece la prezenţa Domnului: venirea lui Isus şi răsplata lui pentru fiecare, ceea ce nu a avut loc, deci nici nu a avut loc nici prezenţa Domnului.
• 1 Ioan 2:28, în acest text prezenţa este o paralelă cu dezvăluirea lui Cristos, care este clar că este un eveniment viitor (Coloseni 3:4; 1 Timotei 6:14).

Care sunt evenimentele care se vor succede în timpul prezenţei sale: Isus va veni, va începe prezenţa Sa, se va aşeza pe tronul Său de judecător (Matei 25:31), El va judeca, şi va separa oile de capre, sau grâul de neghină, Matei 13:37-43; 25:31-46. După selectare, are loc prima înviere a celor ce au murit în Cristos şi răpirea la cer a creştinilor care sunt în viaţă (1 Corinteni 15:23,1 Corinteni 1:44,1 Corinteni 1:50-54; 1 Tesaloniceni 4:15-17). După aceea Domnul Isus cu îngerii şi cu aleşi lui Dumnezeu vor nimici pe cei răi (Matei 16:27; Apocalipsa 2:26,Apocalipsa 1:27; 17:14; 19:11-21), şi îl va lega pe Satan pentru o mie de ani (Apocalipsa 20:1-3).

[1] Deci atât de batjocoritele traduceri ale Bibliei care traduc cuvântul „parousia” cu „venire” conform definiţiei Turnul de veghe care acceptă că cuvântul „parousia” poate fi tradus cu sosire sau venire, nu este ceva neapărat greşit.

[2] Societatea Turnul de veghe explică în W 1993 1/5 p.12, că fulgerele din Matei 24:27, se referă la diferite descoperiri şi iluminări din anul 1914 încoace de care a avut parte conducerea, însă Isus nu la asta se referă, el foloseşte fulgerele ca termen de comparaţia.