Pe parcursul timpului, s-au scris diferite interpretări despre cei 144.000, răscumpăraţi pentru Dumnezeu şi pentru miel şi care sunt prezentaţi în Apocalipsa 7:1-8 şi Apocalipsa 14:1-5. În general, aspectele dezbătute privesc: numărul, originea etnică, identitatea lor, dacă numai ei formează mireasa lui Cristos sau nu şi alte controverse. Iar pentru că există multă speculaţie, ipoteze şi presupuneri, de multe ori chiar trecându-se cu vederea afirmaţiile clare din Cuvântul lui Dumnezeu, înainte însă de a citi acest material vă îndemn să citiţi şi să vă familiarizaţi cu textele aflate în Apocalipsa 7:1-8 şi Apocalipsa 14:1-5. Apoi să încercaţi din text să răspundeţi la următoarele întrebări vitale pentru interpretarea acestor pasaje: când apar ei pe scena lumii? Este această cifră simbolică sau literală? Sunt ei o clasă cerească sau pământească? Scrieţi pe o foaie de asemenea indiciile care răspund la întrebarea: cine sunt ei? Apoi citiţi în continuare acest material pentru a confrunta concluziile dvs. cu răspunsurile mele la aceleaşi întrebări la care încerc să răspund pe cât posibil strict cu Biblia. Întrebările la care voi încerca să răspund sunt următoarele:

 

Ø    Doar ei vor fi în cer cu Domnul?

Ø    Când apar cei 144000?

Ø    Este această cifră simbolică sau literală?

Ø    Sunt ei o clasă cerească?

Ø    Cine sunt cei 144.000?

 

 

DOAR EI VOR FI ÎN CER CU DOMNUL?

Diferite ramuri ale mişcării Martorii lui Iehova susţin că doar 144.000 vor merge dintre ei în cer iar ceilalţi vor locui pământul. Argumentele lor sunt în general textele din Luca 12:32 şi Apocalipsa 14:1-5, să le luăm pe rând:

În textul din Apocalipsa 14:1-5, martorii subliniază următoarele lucruri: v.1, doar cei 144.000 sunt văzuţi pe muntele Sion ceresc cu Mielul, aceştia aveau scris pe frunte numele său, în plus, în v.3 se spune că doar aceştia cântă o cântare nouă pe care nimeni nu o poate cânta.

De ce aceste argumente nu sunt valabile în a susţine că doar 144.000 vor fi în cer? Din câteva considerente:

Faptul că pe muntele Sion nu sunt văzuţi decât aceştia nu este un argument solid, deoarece nici îngerii nu sunt văzuţi în cer în cadrul acestei viziuni, dar nu înseamnă că ei nu există în cer, nu-i aşa? Aceştia sunt primul rod (Apocalipsa 14:4) pe care îi vede apostolul Ioan după ruperea sigiliului al şaselea (Apocalipsa 6:12-7:4).

În plus, dacă interpretăm aşa Apocalipsa 14:1, atunci de ce nu interpretăm tot aşa şi Luca 22:28-30, unde Isus vorbeşte doar despre cei 11 apostoli ca fiind cei cu care încheie un legământ, şi nu mai mulţi. Atunci înţelegem că uneori Biblia îi prezintă pe cei răscumpăraţi dintr-un anumit unghi, şi astfel uneori într-o viziune sunt prinşi doar o un grup, în alt text sunt descrişi alt grup, şi doar luând textele împreună putem să ne dăm seama de câţi vor merge în cer. Un alt exemplu, este cel din Apocalipsa 15:1-3, unde sunt văzuţi de Ioan în cer: biruitorii fiarei din necazul cel mare, cu siguranţă că nu doar creştinii din necazul cel mare vor merge la cer! Un alt exemplu este în Apocalipsa 20:4, unde se spune doar despre cei ce au murit ca martiri, fiindu-le tăiat capul cu securea că vor învia şi vor domni cu Cristos o mie de ani. Oare doar cei care au murit ca martiri vor merge în cer? Nu, dar dacă ne bazăm doar pe Apocalipsa 20:4, numai ei sunt văzuţi în această viziune, de aceea nu trebuie să ne construim teologia doar pe un pasaj, care doreşte să accentueze o anumită categorie a celor răscumpăraţi din cer, ci trebuie să luăm toate textele pentru a cuprinde pe toţi cei ce vor merge la cer.

Faptul că au numele Mielului scris pe frunte, nu înseamnă că este imposibil şi pentru alţii să-l aibă, căci în Apocalipsa 3:12 NW[1] se spune: „Pe cel care învinge, …voi scrie pe el numele Dumnezeului meu, precum şi numele meu cel nou.” WTS susţine că în v.3, se spune că doar aceştia cântă o cântare nouă, este fals, cei ce cântau cântarea cea nouă sunt alţii din cer, cei 144.000 învaţă cântarea cea nouă de la acest glas care se aude din cer. Confom cu Apocalipsa 5:9-10, şi cele patru făpturi vii şi cei 24 de bătrâni cântă cântarea cea nouă, însă în Apocalipsa 14:2-3, cântarea cea nouă se cântă înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea celor 24 de bătrâni. Cine cântă cântarea cea nouă acompaniată de harpe în Apocalipsa 14:2-3? Tocmai alţi creştini şi anume biruitorii fiarei descrişi în Apocalipsa 15:1-3, care cântă la harpe, precum şi marea mulţime care este în cer nu pe pământ (comp. Apocalipsa 7:9-10 cu Apocalipsa 19:1) şi al cărui glas este asemănat cu vuietul unor ape şi bubuitul unor tunete (comp. Apocalipsa 14:2 cu Apocalipsa 19:6). Prin urmare, nu doar cei 144.000 cântă cântarea cea nouă şi nu doar ei vor fi în cer!

Cât priveşte textul din Luca 12:32, unde apare expresia: „turmă mică[2], această descriere nu se referă la cei 144.000, cum interpretează WTS; ci, dacă citim contextul, Isus adresează celor 12 apostoli aceste cuvinte (Luca 12:22), însă după cum am văzut în cer vor fi mai multe grupuri de răscumpăraţi şi nu numai cei 12 apostoli, după cum vom vedea din Biblie în continuare.

Însă se ridică o întrebare pertinentă pentru toţi martorii lui Iehova sinceri: Oare schimbările de ani legate de încheierea speranţei cereşti, nu indică oare că doctrinele WTS nu sunt sigure?

 

 

SCHIMBĂRI ÎN DOCTRINĂ:

Primul preşedinte al Societăţii Turnul de Veghe, Russell a susţinut că clasa celor 144.000 s-a strâns până în anul 1881 (W 1881 p.3/10). În JV p. 632, se spune: „S-a mai lansat, de asemenea, ideea că sfârşitul favorii speciale acordate de Dumnezeu Israelului natural, în 36 e.n., corespundea probabil anului 1881 ca an în care ocazia specială de a deveni o parte a Israelului spiritual avea să se încheie.”

Al doilea preşedinte Rutherford a susţinut că în anul 1931, s-a încheiat strângerea celor 144.000, în anul 1966 s-a modificat doctrina susţinându-se că în 1935, s-a încheiat strângerea celor 144.000, şi a început strângerea marii mulţimi, cu speranţă pământească. Însă în 2007, se schimbă din nou doctrina şi se susţine că nu se poate stabili o dată exactă a încheierii chemării cereşti. 

Observaţi ce recunoaşte Turnul de Veghe W 1/5 2007 p.30,31:

„În 1931, Studenţii În Biblie şi-au luat numele biblic de Martori ai lui Iehova, iar în numărul din 15 noiembrie 1933 al revistei Turnul de veghe (engl.) s-a explicat că acest nume unic era 'dinarul' la care se face referire În parabola lui Isus din Matei 20:1-16. Despre cele 12 ore menţionate În parabolă s-a spus că reprezentau cei 12 ani care se scurseseră din 1919 până În 1931.

Mulţi ani după aceea s-a crezut că în 1931 luase sfârşit chemarea pentru Regatul ceresc şi că cei chemaţi în 1930 şi în 1931 să fie moşţenitori cu Cristos au fost 'ultimii' chemaţi (Matei 20:6-8). Totuşi, În 1966 s-a prezentat o nouă explicaţie a acestei parabole şi s-a ară­tat că ea nu avea nici o legătură cu Încheierea chemării celor unşi.

În 1935 s-a Înţeles că 'marea mulţime' din Apocalipsa 7:9-15 era alcătuită din "alte oi", creştini cu speranţă pământească, care aveau să apară pe scena pământească În "zilele din urmă" şi care, ca grup, vor supravieţui Armaghedonului (Ioan 10:16; 2Timotei 3:1Apocalipsa 21:3-4). După acel an, scopul lucrării de facere de discipoli a fost strângerea marii mulţimi. Astfel, îndeosebi după 1966, s-a crezut că în 1935 a luat sfârşit chemarea cerească.  [Un comentariu al acestui articol se găseşte în broşura: Doctrina anului 1935, divină sau umană?]

Acum pe cine să credem pe Russell cu anul 1881, sau pe Rutherford cu anul 1931, sau pe Knorr cu anul 1935, sau să credem învăţătura actuală cu o dată ne-stabilită?

Cu siguranţă că schimbările WTS, nu reprezintă ne-aparat o lumină crescândă, o lumină venită prin revelaţie; ci, mai degrabă sunt schimbări circumstanţiale, sau la presiunea desfăşurării ‚timpului sfârşitului’ care parcă se prelungeşte prea mult şi parcă le dă peste cap interpretările lor. Ne întrebăm ce se va întâmpla, când cei ce se vor împărtăşi la comemorare vor depăşi cifra de 144.000?

Ce schimbare va mai avea loc? Dar să trecem în revistă câteva date istorice:

 

Între anii 33 e.n. – 1935 e.n. au fost mai mult de 144.000 de creştini:

Între ani 33 e.n. şi 1935 au fost mai mulţi creştini decât 144.000, conform cu istoria laică numai în primul secol au fost cam 300.000 de creştini, chiar primul Preşedinte WTS, scrie în cartea Taina Împlinită că în primele 3 secole de creştinism au fost peste 800.000 de martiri pentru Cristos.

O altă dovadă tot istorică este ceea ce scrie cartea: Atlas of the Bible (1981) la p.205: „Prin anul 100 e.n. s-a estimat că erau peste 300.000 de creştini în Imperiul Roman.”. O altă dovadă istorică este ceea ce îi scrie Pliniu cel Tânăr ca guvernator al Bitiniei între anii 52-117 e.n. împăratului Traian: „Au pătruns (creştinii) nu numai în oraşe ci şi la sate şi în locurile de la ţară astfel că templele sunt aproape goale.”

Atunci cum se poate ca între anii 33 e.n. – 1935 e.n. să se fi strâns numai 144.000 de creştini[3]? Chiar această schimbare de doctrină, din anul 2007, complică şi mai mult situaţia decât să o rezolve, deoarece lăsând uşa deschisă pentru strângerea celor 144.000, se poate ajunge ca cifra de la comemorare să crească mult, ceea ce ar fi fatal doctrinei WTS. De ce? Deoarece, conform cu W 15/8 1996 p.31, în secolul XX, au participat la cina Domnului cel puţin 52.465 de persoane. Această informaţie ridică următoarea întrebare: oare din primul secol până la sfârşitul secolului XIX să nu fi fost decât la 90.000 de creştini? Însuşi Russell spune în cartea Taina Împlinită că în 95 e.n. 40.000 de martiri au murit ucişi de Domiţian, iar în Egipt la muncă silnică 700.000, şi ştim că toţi care au murit pentru Cristos vor guverna cu Cristos (Apocalipsa 20:42Timotei 2:12).

 

Dar ce spune istoria Biblică?

Conform cu Fapte 2:41, într-o zi s-au botezat 3000 de oameni, alţii erau salvaţi în fiecare zi (Fapte 2:47). În Fapte 4:4 numai numărul bărbaţilor a ajuns la 5000, dar cartea Faptele mai menţionează numărul celor salvaţi prin următoarele descrieri:„mulţi” (Fapte 9:42 NW[4]); „toţi cei ce aveau o dispoziţie corectă” (Fapte 13:48); „mulţi discipoli” (Fapte 14:21 NW); „mulţi” (Fapte 17:12 NW); „mulţi”(Fapte 18:8); „mulţi” (Fapte 18:10); „mii de credincioşi” (Fapte 21:20 NW, în Traducerea Lumii noi cu referinţe (engleză) la n.s se spune: lit. „zeci de mii”). Deci ne dăm seama din cartea Faptele apostolilor ce amploare a luat creştinismul, dar să nu uităm că cartea Faptele nu descrie evenimentele decât până în anul 61 e.n., şi nici nu descrie toate convertirile. Având în vedere ceea ce spune Biblia şi istoria laică, este oare plauzibil ca între 33 e.n. – 1935 e.n. să nu fi fost decât 144.000 de creştini?

Dacă Martorii lui Iehova în 100 de ani au crescut în număr de 6.000.000, oare primii creştini în frunte cu apostolii care erau mai spirituali, nu au putut trece în 70 de ani de numărul de 144000 de credincioşi?

 

Ce spune Biblia despre speranţa cerească?

Din Biblie reiese că toţi creştinii sunt fii ai lui Dumnezeu, nu numai 144.000, cum declară Turnul de Veghere, de pildă, în Romani 8:14 NW se spune: „Căci TOŢI cei care sunt conduşi de spiritul lui Dumnezeu, aceştia sunt fii ai lui Dumnezeu.”Deci nu numai 144.000 pot fi copii ai lui Dumnezeu; ci, toţi creştinii sunt fii lui Dumnezeu, iar dacă unii nu sunt conduşi de Spiritul Sfânt, aceştia nu sunt creştini, deoarece în Romani 8:9 se precizează: „…dacă cineva nu are spiritul lui Cristos, acela nu îi aparţine”. Deci ai Spiritul Sfânt, eşti ai lui Cristos, nu-l ai, nu îi aparţini lui Cristos, şi nu eşti creştin.

Acelaşi lucru este subliniat în Galateni 3:26 NW care este un text foarte clar chiar şi pentru un copil mic, dar cum se face că singurul canal de comunicare al lui Dumnezeu şi anume conducerea Turnului de Veghere, nu-l înţelege, aici se spune:„De fapt, TOŢI sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa voastră în Cristos Isus.”Prin urmare, dacă crezi în Isus Cristos eşti Fiu al lui Dumnezeu, iar dacă nu eşti fiu al lui Dumnezeu înseamnă că nu crezi în Isus şi atunci nu eşti creştin şi nu vei primi viaţa veşnică (Ioan 3:16,Ioan 3:36), de aceea alege: ori crezi în Isus şi atunci eşti Fiu al lui Dumnezeu, având speranţa cerească, căci aceasta este speranţa pentru Fiii lui Dumnezeu (Romani 8:14-17), ori nu eşti Fiu al lui Dumnezeu şi atunci nu crezi în Isus?

Tot la fel stau lucrurile şi cu naşterea din nou, sau naşterea din Dumnezeu, deoarece Biblia precizează că numărul celor care se vor naşte din nou nu este limitat; ci, după cum se spune în Ioan 1:12-13: „Dar TUTUROR (nu doar 144.000) celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu, care au fost născuţi…din Dumnezeu. Deci poate cu adevărat cineva să creadă în Isus Cristos şi să nu fie născut din Dumnezeu? Nu căci TUTUROR li sa dat acest drept. Iar cine este născut din nou, sau din Dumnezeu, are speranţă cerească după cum reiese din 1Petru 1:3-4.

Un alt text biblic care arată ceva similar este 1Ioan 5:1 NW unde se precizează:„ORICINE (nu doar o turmă mică) crede că Isus este Cristosul a fost născut din Dumnezeu…”. Dacă cineva nu este născut din Dumnezeu, înseamnă că nu crede cu adevărat că Isus este Cristosul, căci toţi care exercită o credinţă autentică în Isus unsul lui Dumnezeu sunt şi născuţi din nou, căci în momentul când crezi că Isus a murit pentru tine şi că este răscumpărătorul tău, devenind Domnul tău, primeşti spiritul Sfânt care te ajută să omori faptele cărnii şi să rodeşti faptele spiritului (Efeseni 1:13-14Galateni 3:26-29).

De fapt dacă nu eşti născut din Dumnezeu, nu poţi birui lumea, şi atunci lupta ta cu păcatul este zadarnică (1Ioan 5:4).

Acelaşi lucru spune Biblia şi despre fraţii lui Isus Cristos care nu sunt numai cei 144.000 din Apocalipsa 14:1-5, care sunt o clasă specială în cer; ci, toţi care fac voia lui Dumnezeu (Matei 12:50Marcu 3:35), deci alege: ori faci voia lui Dumnezeu şi atunci eşti frate cu Cristos având speranţa cerească (Evrei 2:11Evrei 3:1), ori nu eşti frate cu Cristos, dar atunci înseamnă că nu asculţi de Dumnezeu (Luca 8:21), ce alegi ?

Da, Biblia arată că toţi creştinii vor merge în cer, indiferent de poziţia lor, după cum însuşi Domnul Isus spune: „…unde sunt Eu ACOLO va fi şi slujitorul meu.” (Ioan 12:26 NW). Prin urmare dacă eşti slujitor al lui Cristos vei fi cu El în cer. Căci cine nu este rege şi preot, nu este iertat de păcate conform cu Apocalipsa 1:5-6 NW unde se spune: ,,…A celui care ne iubeşte şi care ne-a dezlegat de păcatele noastre prin intermediul propriului sânge – şi ne-a făcut să fim un regat, preoţi pentru Dumnezeul şi Tatăl său…”

Deci cine a fost dezlegat de păcate, este rege şi preot, cei ce nu sunt regi şi preoţi nu sunt iertaţi (dezlegaţi) de păcate şi vor muri în păcatele lor (compară Ioan 8:24 cu 1Ioan 5:1).

Un lucru similar este subliniat şi în Apocalipsa 2:7 NW: „celui care învinge îi voi permite să se aşeze cu mine pe tronul meu.” (vezi şi Apocalipsa 2:10-11,Apocalipsa 2:17,Apocalipsa 2:25-27Apocalipsa 3:5-12,Apocalipsa 3:21). Deci dacă învingi lumea vei fi în cer cu Cristos pe tron. De fapt creştinii, nu au decât o singură speranţă, nu două, cum susţin Martorii lui Iehova (Efeseni 4:4), cea cerească (Filipeni 3:20).

Această speranţă de a merge la cer a fost dată pentru un timp (1Petru 1:10-12), ea durează de la învierea lui Cristos până în perioada convertirii Israelului carnal, care va avea loc în viitor (Romani 11:25-26). Această speranţă este pentru toţi creştinii, căci toţi care îi slujesc lui Isus şi cred în El vor fi în cer lângă El, fiind fii ai lui Dumnezeu şi născuţi din El (Ioan 12:26Romani 8:14-171Ioan 5:1 comp. cu 1Petru 1:3-4). Pentru a înţelege şi mai bine că nu doar 144.000 vor fi în cer, voi analiza în continuare următoarea întrebare:

 

 

CÂND APAR PE SCENA LUMII CEI 144.000?

După WTS, cei 144.000, au început să se strângă ca clasă, de la Penticosta din primul secol, începând cu cei 120 de discipoli de atunci (Fapte cap.1,2), şi fie această strângere s-a încheiat după unii în anul 1881 (Studenţii în Biblie), după alţii în anul 1931, sau 1935, sau nu s-a încheiat încă (doctrina actuală WTS), unii susţin că cei 144.000, vor fi strânşi de pe parcursul secolelor, fiind o strângere selectivă a celor mai sfinţi creştini, iar după alţii strângerea celor 144.000 se va încheia în viitor. Argumentele acestora precum că strângerea a avut loc din sec I e.n. a celor 144.000 sunt următoarele:

Deoarece doar 144.000 vor fi în cer (Apocalipsa 14:1-3), iar cei din primul secol au avut speranţa cerească (Filipeni 3:20), este normal ca această clasă să se adune de atunci. Acest argument se bazează pe o prezumţie, şi anume că doar cei 144.000 vor fi în cer. Ori noi am văzut în primul capitol, că nu numai 144.000 vor fi în cer. Iar acest raţionament cum că cei 144.000, se strâng din primul secol, este clădit pe o presupunere. 

Un alt argument, este că aceştia sunt descrişi ca fiind: „cel dintâi rod” (Apocalipsa 14:4 BCR), literar: „o pârgă”, (vezi şi n.s. „primul rod” NTTF -2008). Traducerea martorilor, traduce cu „prime roade” (NW - 2006), însă traducerea NW este incorectă, cuvântul din greacă este un substantiv la singular nu la plural. Ba mai mult, este şi inconsecventă, NW traduce cu „prim rod” acelaşi cuvânt din greacă în pasajele: 1Corinteni 15:20,1Corinteni 15:231Corinteni 16:15.  Scopul punerii la plural poate fi pentru a coincide mai bine cu Iacob 1:18; căci la Iacob 1:18, se spune despre creştinii din secolul întâi că sunt: „cele dintâi roade ale creaturilor Sale” Astfel se susţine că cei 144.000 sunt primele roade şi astfel ei sunt strânşi din sec. I e.n.

În Biblie, sensul expresiei „primul rod”, nu este acelaşi în întreaga Scriptură; ci, depinde de context. De pildă, într-o regiune în care pătrundea mesajul creştin, primii convertiţi erau priviţi ca „cel dintâi rod” al acelei regiuni: „Salutaţi pe Epenet, iubitul meu, care este cel dintâi rod al Asiei pentru Cristos” (Romani 16:5).„Cunoaşteţi casa lui Ştefana, că ea este cel dintâi rod al Ahaiei” (1Corinteni 16:15).

Din perspectiva timpului învierii, creştinii îl considerau pe Cristos ca primul rod, şi astfel o garanţie că şi alţii vor avea parte de înviere: „Dar acum, Cristos a înviat dintre cei morţi, pârga celor adormiţi... Cristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea lui, cei care sunt ai lui Cristos” (1Corinteni 15:20,1Corinteni 15:23). Cu toate că Isus nu a fost primul din Scriptură înviat din morţi (vezi 1Regi 17:17-24), totuşi El este „primul rod” NW, deoarece este primul care a înviat la cer şi la nemurire.

Astfel contextul unui text poate schimba sensul expresiei „primul rod”, iar în Scriptură găsim că se poate referi la:

1) persoane care devin primii copii ai lui Dumnezeu (Iacob 1:18),

2) primii convertiţi dintr-o zonă geografică (Romani 16:5,Romani 16:15),

3) primul rod dintr-o perioadă de timp (1Corinteni 15:20,1Corinteni 15:23). 

 

Care este sensul în cazul celor 144.000?

Sensul în care cei 144.000 sunt 'primul rod' este de primul rod dintr-o perioadă de timp, adică ei sunt primii creştini care apar în necazul cel mare, pe care Ioan îi vede în viziune, şi apoi el vede 'marea mulţime'.

Având în vedere aceste lucruri este important să ne întrebăm: când apar ei însă pe scena lumii? Au apărut ei din primul secol sau vor apărea în viitor?

În Apocalipsa 7:2-4, când li se pune sigiliul sunt ei oameni sau spirite înviate? Dacă sunt oameni atunci acest grup face parte dintr-o singură generaţie, şi atunci ei nu se strâng pe parcursul a 2000 de ani de creştinism.

Biblia învaţă clar, că cei 144.000 apar pe scena lumii, după ruprea sigiliului al şaselea (Apocalipsa 6:12Apocalipsa 7:1), cu puţin timp înainte de necazul cel mare, ei sunt sigilaţi, cu scopul de a fi ocrotiţi de nenorocirile din necazul cel mare (vezi şi Apocalipsa 9:4). Cei 144.000, sunt văzuţi în viziune după ce se rupe sigiliul al şaselea, astfel aceştia sunt un gurp care apare în aceea perioadă de timp. Deci cei 144000 nu pot fi congregaţia (Biserica) creştină în ansamblu, cu începere de la apostoli; ci, o clasă de oameni, ce trăiesc atunci, şi care primesc pe frunte ca oameni sigiliu lui Dumnezeu, atunci în perioada desfăşurării Apocalipsei.

Conform cu WTS, sigiliul este pus înainte de necazul cel mare (vezi: W 2007 1/1 p.30,31), deci în mod normal şi logic, cei 144.000, apar pe scena lumii înainte de necazul cel mare care durează în viziunea Bibliei 1260 de zile (Apocalipsa 12:6,Apocalipsa 12:12-14).

Un alt argument este că vânturile ţinute de patru îngeri sunt oprite ca să nu vatăme pământul şi marea până cei 144.000 nu sunt sigilaţi (Apocalipsa 7:1-3). Vedem aici o imagine Apocaliptică care nu se încadrează în perioada de timp a primului secol, deci cei 144.000 sunt slujitori în viaţă a lui Dumnezeu când se împlineşte profeţia Apocalipsei şi nu de la Penticosta primului secol e.n.

Cu alte cuvinte apostolul Ioan vede cronologic două grupări de răscumpăraţi pentru cer, ce apar după ruperea sigiliului al şaselea, cei 144.000, sunt primul rod al necazului celui mare pentru Dumnezeu şi Miel, iar ca nici unul din aceşti oameni să nu se piardă, şi ca numărul de 144.000 să rămână intact, ei sunt sigilaţi, cu un sigiliu protctor (comp. cu 2Petru 2:9), în timp ce 'marea mulţime' nu este sigilată pentru că numărul ei nu este fix.

În timp ce în Apocalipsa 7:3, apostolul Ioan vede sigilarea lor, în Apocalipsa 14:1, el îi vede în cer, având deja sigiliul pe fruntea lor.

WTS explică despre ce sigiliu este vorba, în W 2007 1/1 p.30,31, la Întrebări de lacititori - Despre ce sigilare se vorbeşte în Apocalipsa 7:3?

„În Apocalipsa 7:1-3 se spune: „Am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului şi ţineau strâns cele patru vânturi ale pământului, pentru ca nici un vânt să nu sufle peste pământ, peste mare sau peste vreun pom. Şi am văzut un alt înger care urca de la răsăritul soarelui şi care avea un sigiliu al Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare către cei patru îngeri cărora li s-a dat voie să vatăme pământul şi marea şi a zis: «Nu vătămaţi nici pământul, nici marea, nici pomii, până nu-i vom sigila pe frunte pe sclavii Dumnezeului nostru!»“

Când li se va da drumul ‘celor patru vânturi’, va începe „necazul cel mare”, adică distrugerea religiei false şi a celorlalte elemente ale actualei lumi rele (Apocalipsa 7:14). „Sclavii Dumnezeului nostru” sunt fraţii unşi de pe pământ ai lui Cristos (1Petru 2:9,1Petru 2:16). Prin urmare, această profeţie arată că sigilarea fraţilor lui Cristos va fi fost încheiată când va izbucni necazul cel mare. Totuşi, alte versete biblice arată că există o sigilare iniţială a celor unşi. De aceea, uneori vorbim despreo sigilare iniţială şi despre una finală. Care este diferenţa dintre ele?

Să analizăm sensul cuvântului „sigilare”. În vechime, sigiliul era un instrument cu ajutorul căruia se imprima un semn pe un document. Acest cuvânt se poate referi şi la semnul lăsat de un sigiliu. În acele vremuri, se obişnuia ca autenticitatea sau apartenenţa să fie atestată prin aplicarea unui sigiliu pe o bucată de ceară sau de argilă prinsă de un document sau de alte obiecte. — 1Regi 21:8Iov 14:17.

Pavel a comparat spiritul sfânt cu un sigiliu când a spus: „Cel care garantează că şi voi, şi noi suntem ai lui Cristos şi care ne-a uns este Dumnezeu. El ne-a şi sigilat şi ne-a dat în inimă spiritul, adică acontul a ceea ce va veni” (2Corinteni 1:21-22). Iehova îi unge deci pe aceşti creştini cu spiritul său sfânt pentru a arăta că îi aparţin.

Se disting totuşi două etape în ce priveşte sigilarea celor unşi. Sigilarea iniţială se deosebeşte de cea finală sub două aspecte: scopul şi momentul. Sigilarea iniţială serveşte la alegerea unui nou membru care este adăugat la numărul creştinilor unşi. Sigilarea definitivă este o confirmare că persoana care a fost aleasă şi sigilată şi-a demonstrat pe deplin loialitatea. Numai cu ocazia sigilării finale, sigiliul va fi pus pentru totdeauna ‘pe fruntea’ celui uns, identificându-l definitiv ca ‘sclav al Dumnezeului nostru’, fidel şi încercat. Sigilarea despre care se vorbeşte înApocalipsa, capitolul 7, se referă la această etapă finală a sigilării. — Apocalipsa 7:3...Când sunt sigilaţi definitiv membrii rămăşiţei creştinilor unşi care au primit sigiliul iniţial? Toţi cei ce vor fi încă în viaţă pe pământ vor fi sigilaţi „pe frunte” înainte de izbucnirea necazului cel mare. Când li se va da drumul celor patru vânturi ale distrugerii, toţi membrii Israelului spiritual vor fi primit sigiliul final, deşi câţiva vor fi încă în viaţă, în carne, şi vor trebui deci să-şi încheie cursa pământească.”[sublinierile îmi aparţin].

Aceste afirmaţii ale WTS demonstrează inconsecvenţă!

În primul rând, ei recunosc că sigiliul de aici se aplică unor persoane în viaţă, deci în calitate de oameni, nu de spirite, ceea ce este bine; însă ei spun că „Când sunt sigilaţi definitiv membrii rămăşiţei creştinilor unşi care au primit sigiliul iniţial? Toţi cei ce vor fi încă în viaţă pe pământ vor fi sigilaţi „pe frunte” înainte de izbucnirea necazului cel mare.”

Textul nu vorbeşte de o sigilare doar a unei ‚rămăşiţe’ a celor 144.000; ci, a întregului grup de 144.000, observaţi textul care este atât de clar, Apocalipsa 7:3-4 NW: „şi a zis: „Nu vătămaţi nici pământul, nici marea, nici pomii, până nu-i vom sigila pe frunte pe sclavii Dumnezeului nostru!” Şi am auzit numărul celor sigilaţi: o sută patruzeci şi patru de mii, sigilaţi din toate triburile fiilor lui Israel”

Dacă sigilarea, are loc cu puţin timp înainte de marele necaz, aşa cum susţine WTS, atunci cei 144.000, nu sunt o clasă ce apare de la Penticosta; ci, înainte de marele necaz!

În ce priveşte sigiliul lor, ei susţin că acest sigiliu este final şi care se deosebeşte de cel iniţial, ei spun: „Sigilarea iniţială serveşte la alegerea unui nou membru care este adăugat la numărul creştinilor unşi. Sigilarea definitivă este o confirmare că persoana care a fost aleasă şi sigilată şi-a demonstrat pe deplin loialitatea.”  

Scripturile vorbesc şi de un sigiliu primit în momentul când crezi Evanghelia - Efeseni 1:13-14Efeseni 4:30, adică unul iniţial, acesta indică apartenenţa şi dreptul de proprietate (Estera 3:12Estera 8:18Apocalipsa 14:1,Apocalipsa 14:9-11;Apocalipsa 16:2Apocalipsa 19:20Apocalipsa 20:4), adică că eşti cetăţean al cerului şi proprietatea lui Dumnezeu.

Dar Scripturile vorbesc de un sigiliul la finalul cursei, după ce ai biruit lumea (Apocalipsa 3:12), precum şi de un sigiliu cu rol de a fi identificat şi protejat înainte de manifestarea unei judecăţi asupra oamenilor ca şi în Ezechiel 9:3-6.

Având în vedere afirmaţia din Apocalipsa 9:4, unde se arată că pedepsele de atunci nu îi ating pe cei ce au sigiliul lui Dumnezeu, este de aşteptat ca cei 144.000, după punerea sigiliului pe fruntea lor, să mai fi stat un timp pe pământ, astfel plăgile, vânturile, pedepsele, judecăţile divine nu îi ating, decât pe cei ce nu au sigiliul lui Dumnezeu.

Prin urmare, acest sigiliu primit în Apocalipsa 7 este sigiliul protector în sensul celui Ezechiel 9:3-6, şi nu cel final care se primeşte la finalul cursei, căci atunci ei nu mai rămân pe pământ în necazul cel mare, dacă rămân pe pământ nu este final, căci acel sigiliu final se primeşte la capătul cursei creştine (Apocalipsa 3:12).

Dar adevărul important pentru noi este că toţi sunt sigilaţi ca grup complet de oameni (144.000), nu ca rămăşiţă, şi astfel toţi cei 144.000, există într-o singură generaţie, ei nu se strâng de la începutul creştinismului!

 

 

ESTE ACEASTĂ CIFRĂ SIMBOLICĂ SAU LITERALĂ?

Unii comentatorii biblici afirmă că cifra de 144.000 (12×12000) este simbolică şi îi reprezintă pe milioanele de creştini ce au existat pe parcursul timpului (clasa grâului). Argumentele lor sunt următoarele:

Pe parcursul timpului au existat mai mult de 144.000 de creştini adevăraţi (după cum am văzut în primul capitol), astfel cifra de 144.000 trebuie să fie simbolică. Acest raţionament se bazează pe presupunerea că cei 144.000 sunt cifra care îi reprezintă pe toţi creştinii, însă Biblia nu învaţă că doar 144.000 vor fi în cer, am văzut că toţi cei care slujesc Domnului vor fi cu El în cer (Ioan 12:26), iar cei 144.000 nici măcar nu sunt toţi creştini din necazul cel mare, ei sunt doar 'primul rod' nu 'întregul rod' al necazului celui mare!

Un alt argument adus de cei ce spiritualizează cifra de 144.000, este că Apocalipsa este prezentată în semne sau simboluri (Apocalipsa 1:1) şi astfel este de aşteptat ca cifrele să aibă semnificaţii spirituale.

Este adevărat că cifrele au semnificaţii spirituale, dar nu înseamnă că ele nu pot fi literale. De pildă, acceptăm că expresia „o mie de ani” (Apocalipsa 20:1-6), este o cifră literală, sau „şapte Spirite” (Apocalipsa 4:5 NW - 2006), sau „patru făpturi vii”(Apocalipsa 4:6) sau „patru îngeri” (Apocalipsa 7:1), etc. Sunt cifre literale. Astfel când Dumnezeu foloseşte cifre, ele sunt precise, de pildă: pe vremea preotului Eleazar, Moise a trimis câte o mie de soldaţi de fiecare seminţie (Numeri 31:3-6), atunci de ce nu pot fi 12000 de persoane literale din fiecare trib în Apocalipsa 7:1-8? În vremea lui Ilie au fost 7000 de bărbaţi ce nu şi-au plecat genunchiul la Baal (1Regi 19:18); Solomon a avut 60 de viteji ce îl însoţeau (Cantarea Cantarilor 3:7), de ce este greu să acceptăm atunci că cei 144.000 de răscumpăraţi nu ar fi o cifră literală?

Dacă susţinem că cifra de 144.000 (12×12000) este simbolică, trebuie să şi dovedim acest lucru prin alte texte care să se refere tot la aceştia, şi să ne spună altceva cu privire la numărul ei, dar nu există astfel de argumente. Astfel noi nu putem să interpretăm Scriptura după bunul nostru plac, dacă nu avem argumente că cifra de 144.000 este simbolică, atunci trebuie să o acceptăm ca literală. Cu atât mai mult, cu cât cartea Apocalipsa repetă această cifră, astfel ea nu apare doar în cap. 7; ci, şi în 14, ceea ce vrea să întărească însemnătatea ei literală.

Un alt argument este că în cap. 7, se prezintă un contrast între cei 144.000 din seminţiile fiilor lui Israel (o cifră exactă), cu o mulţime mare de oameni din orice naţiune care nu se pot număra (o cifră ne-precizată şi deschisă la orice număr). Astfel dacă spunem că cifra de 144.000 este simbolică, cap. 7 din Apocalipsa devine un nonsens!

 

SUNT EI O CLASĂ CEREASCĂ?

Unii comentatorii Biblici sugerează că cei 144.000 ar fi evrei ce vor locui pe Muntele Sion din Palestina, astfel ai ar fi o clasă ce vor locui pe noul pământ. Alţi comentatori susţin că aceştia sunt o clasă cerească, care este adevărul? 

Din text, observăm că ei stau împreună cu Mielul, adică cu Isus pe munte, pe care munte? Pe Muntele Sion din Palestina? Nu căci cei ce vor fi pe pământ nu vor avea scris pe funtea lor Numele lui Isus şi Numele Tatălui Său (Apocalipsa 14:1; vezi şi Apocalipsa 22:1-4), doar cei ce vor fi în cer vor avea scris aceste Nume (Apocalipsa 3:12). Astfel, cu siguranţă, Muntele Sionul de aici, se referă la Sionul ceresc la care face referire şi Pavel în Evrei 12:22. Apoi, observăm din text că ei „îl urmează pe Miel oriunde merge El”. Prin urmare dacă Isus este în cer, vor fi şi ei cu El (comp. cu Ioan 12:26).

 

 

CINE SUNT ACEŞTIA?

Dacă citim cu atenţie şi fără prejudecăţi Apocalipsa 7:1-8Apocalipsa 14:1-5 observăm următoarele indicii clare, care ne vor ajuta să-i identificăm pe cei 144.000, acestea sunt:

1. În primul rând aceştia sunt identificaţi ca fiind „sclavii Dumnezeului nostru”(Apocalipsa 7:3 NW - 2006). Acest indiciu arată că ei au trăit o viaţă de ascultare de Dumnezeu chiar înainte de a li se pune pecetea pe frunte.

2. Al doilea indiciu este tot în Apocalipsa 7:3 unde se spune: „până nu-i vom sigila pe frunte pe sclavii Dumnezeului nostru!” Din acest text reiese că cei 144.000 sunt pecetluiţi sau sigilaţi într-un moment în timp ca grup.

În timp ce în Apocalipsa 7:3 apostolul Ioan vede sigilarea lor, în Apocalipsa 14:1 el îi vede în cer, având deja sigiliul pe fruntea lor. Astfel este de aşteptat ca cei 144.000 după punerea sigiliului pe fruntea lor, să mai fi stat o perioadă scurtă de timp pe pământ, dar pentru că sunt sigilaţi, plăgile, vânturile, pedepsele, judecăţile divine nu îi ating, decât pe cei ce nu au sigiliul lui Dumnezeu.

Glorie lui Dumnezeu, că grupul celor 144.000, este prezent intact pe muntele Sion ceresc împreună cu Mielul. [Astfel aşa zise-le înlocuiri ale unor persoane infidele, cu alte persoane fidele, nu este cazul, cei sigilaţi văzuţi de Ioan în Apocalipsa  7 sunt toţi prezenţi şi în Apocalipsa 14:1, Dumnezeu are puterea să-i scape şi să-i păstreze pe oamenii temători de Dumnezeu chiar în timpuri de încercare (comp. cu 2Petru  2:9 )].

3. Următorul indiciu este prezentat în Apocalipsa 7:4 NW - 2006: „Şi am auzit numărul celor sigilaţi: o sută patruzeci şi patru de mii, sigilaţi din toate triburile fiilor lui Israel.” Unii teologi interpretează expresia: „triburile fiilor lui Israel”, că se referă la creştinii compuşi dintre evreii naturali şi dintre creştini ai naţiunilor la care face referire Pavel în Romani 11:16-23. Acolo Pavel îi descrie ca fiind un măslin, în care unele ramuri au fost altoite cu oameni ai naţiunilor. Însă aceşti teologi uită că cei 144.000, nu sunt biserica per ansamblu, ei nu sunt creştinii care s-au strâns de la Penticosta din sec. I e.n.; ci, sunt un grup ce apar în perioada finală a zilelor, când se împlinesc profeţiile din Apocalipsa, astfel cei 144.000 nu îi reprezintă pe toţi creştinii, adică nu sunt măslinul din ilustrarea lui Pavel.

Alte argumente ale lor sunt că seminţiile Dan şi Efraim nu apar în lista de seminţii; ci, au fost înlocuite cu Iosif (a cărui fii Efraim şi Manase erau reprezentaţi în Israel prin seminţii) şi Levi care nu apar în listele cu seminţii din Numeri cap. 1 sau Ezechiel cap. 48.

Chiar dacă seminţiile Dan şi Efraim au fost înlocuite cu Iosif şi Levi[5] - compară cu Numeri 1:5-16, nu este prima dată când Dumnezeu în suveranitatea sa a înlocuit două seminţii (vezi Deuteronom 27:12-13, unde cu ocazia rostirii binecuvântărilor şi a blestemelor, două triburi au fost înlocuite, astfel apare triburile Iosif şi Levi în locul lui Efraim şi Manase). Un alt exemplu este cel al primului rege din Israel, Saul care nu a fost ales din Iuda, seminţia pentru regi; ci, din seminţia lui Beniamin, arătând astfel libertatea de a alege a lui Iehova (1Samuel 9:1-2). Este potrivit ca primii ce vor merge la cer, să fie din Israel, deoarece în Romani 2:10 NW – 2006, găsim următorul principiu: „dar va fi glorie, onoare şi pace peste oricine face binele, mai întâi peste iudeu şi apoi peste grec. Deci primii ce vor primi gloria sunt iudei, în număr de 144.000. În plus, după cum cei 144.000 sunt o cifră fixă literală, şi sunt prezentaţi în contrast cu Marea mulţime care nu este compusă dintr-o cifră fixă, tot aşa capitolul 7 din Apocalipsa mai prezintă un contrast, şi anume 144.000 de evrei naturali, în contrast cu o mare mulţime de oameni din toate naţiunile.

Pe lângă toate acestea, argumentul zdrobitor este că expresia  „triburile fiilor lui Israel” (Apocalipsa 7:4 NW), nu apare nicăieri cu aplicaţie la creştinii compuşi dintre evrei şi ne-evrei. Nu avem nici un motiv să interpretăm altfel decât literal expresia:„triburile fiilor lui Israel” (Apocalipsa 7:4 NW). Doar Israelul natural are seminţii nu şi cel spiritual (compus din evrei şi ne-evrei), Pavel foloseşte o expresie asemănătoare referindu-se la evreii naturali (Fapte 26:7), iar Iacob le scrie evreilor naturali deveniţi creştinii, o epistolă în care îi descrie prin cuvintele „către cele douăsprezece triburi care sunt răspândite pretutindeni”, faptul că este vorba de creştini evrei, este evident când se arată că acei creştini se adunau în Sinagogă (vezi Iacob 2:2). În plus, să nu uităm, că Iacob făcea lucrarea Domnului printre cei circumcişi Galateni 2:9, şi era purtătorul de cuvânt al evreilor din diasporă (vezi Fapte 21:17-21). Astfel era de aşteptat ca epistola să se adreseze lor, evreilor deveniţi creştini din diasporă adică împrăştiaţi între naţiuni.

Astfel pe lângă toţi ceilalţi (dintre naţiuni) care umblau după regula: ‚că în Cristos nici circumcizia, nici ne-circumcizia nu sunt nimic’; ci, este important a fi o nou creaţie, mai exista pe lângă aceşti „toţi” şi „Israelul lui Dumnezeu” care umbla după aceiaşi regulă, care nu putea fi altul decât evreii deveniţi creştini (Galateni 6:16).

„Şi peste toţi cei care vor umbla după regula aceasta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare” Am citat din Biblia Cornilescu Revizuită (GBV) deoarece Traducerea Lumii Noi, omite conjuncţia „şi” în greacă „kai”…….nu ştiu dacă întâmplător sau nu ?!

La ei, textul sună total altfel: „Iar toţi cei care vor umbla ordonat potrivit acestei reguli de conduită, peste ei să fie pace şi îndurare, da, peste Israelul lui Dumnezeu”. NW

Din păcate uitându-te în textul grecesc, se vede clar că Traducerea Lumii Noi e tendenţioasă dorind să se susţină că de fapt expresia: „toţi” adică creştinii ne-circumcişi în carne (la ei se referă în context) este: „Israelul lui Dumnezeu” Numai că în textul grecesc nu apare expresia  „toţi” şi el face o delimitare clară vorbind de două grupuri separate prin conjuncţia „şi” după cum se poate vedea din text dacă îl traducem în mod corect:

Traducerea literală din greacă: „Şi câţi vor umbla prin regula aceasta, pace fie peste ei şi milă; şi peste Israelul lui Dumnezeu”

Deci în acest text, e vorba de două grupuri: 1) creştinii dintre naţiuni ne-circumcişi în carne (vezi v.11-15), care sunt presaţi de iudaizanţi să se circumcidă, dar care trebuie să umble după sau prin regula aceasta (căci nici circumcizia nici ne-circumcizia nu sunt nimic în Cristos ci de a fi o nouă creaţie). Şi al doilea grup: 2)Israelul lui Dumnezeu, care nu poate fi altul decât evreii care cred în Isus şi sunt circumcişi în carne dar şi în inimă. Prin urmare, Pavel îi numeşte pe evreii naturali care cred în Isus „Israelul lui Dumnezeu” (Galateni 6:16). Astfel pe lângă toţi ceilalţi (dintre naţiuni) care umblau după regula că în Cristos nici circumcizia, nici ne-circumcizia nu sunt nimic; ci, este important a fi o nou creaţie, mai exista pe lângă aceşti şi „Israelul lui Dumnezeu” care umbla după aceiaşi regulă, care nu putea fi altul decât evreii deveniţi creştini.

Nicăieri în Biblie expresiile: evreu, iudeu, israelit, Israel, triburi ale lui Israel, nu se găsesc cu referire la oamenii naţiunilor. Însă, este clar că în cazul: „triburile fiilor lui Israel” din Apocalipsa 7:4-8, se referă la evrei naturali din 12 seminţii descrişi în v. 5-8. Nici textul, nici contextul nu ne lasă să dăm o interpretarea spirituală sau figurată. Textul ar fi un nonsens dacă nu ar fi literal, iar din context iese în evidenţă acest lucru fiind în contrast cu marea mulţime din toate naţiunile.

Nicăieri expresia „triburile fiilor lui Israel”, nu se aplică la creştinii dintre naţiunii, sau la poporul creştin compus dintre evrei şi ne-evrei. Prin urmare, este clar că„triburile fiilor lui Israel”, de aici, se referă la evrei naturali din 12 seminţii descrise în continuare la v. 5-8. Ei apar mai întâi, şi apoi ‚marea mulţime’ dintre naţiuni este prezentată, tocmai ca să se împlinească din nou principiul din Romani 2:10„dar va fi glorie, onoare şi pace peste oricine face binele, MAI ÎNTÂI PESTE IUDEU şi apoi peste grec”. Şi chiar dacă la ora actuală majoritatea evreilor nu cunosc din ce seminţie sunt, pentru Dumnezeu aceasta nu constituie o problemă, El va limpezi toate lucrurile la timpul potrivit.

4. Următorul indiciu despre care nu am vorbit, îl găsim în Apocalipsa 14:2-3 unde se spune: „Şi am auzit un sunet venind din cer, ca vuietul multor ape şi ca zgomotul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit era ca al unor cântăreţi care se acompaniază la harpă, care cântă la harpele lor. Ei cântă un fel de cântare nouă înaintea tronului şi înaintea celor patru creaturi vii şi a bătrânilor. Nimeni nu putea să înveţe această cântare decât cei o sută patruzeci şi patru de mii care au fost cumpăraţi de pe pământ.” Observăm din acest text că ei învaţă cântarea cea nouă de la cântăreţii ce cântă cu harpele lor, adică biruitorii fiarei (vezi Apocalipsa 15:1-3), sunetul din cer este ca vuietul multor ape şi ca un tunet puternic aşa cum este glasul marii mulţimi (comp. Apocalipsa 14:2 cu Apocalipsa 19:6). De fapt, nu numai ei sunt răscumpăraţi [lit. „cumpăraţi”] de pe pământ, căci Apocalipsa 5:9-10 arată că Dumnezeu a răscumpărat oameni „din orice popor” pentru a fi regi şi preoţi, nu numai dintre „seminţiile fiilor lui Israel” însă doar ei „au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.” (v.4). Doar ei sunt primul rod după ruperea sigiliului al şaselea, iar ceilalţi răscumpăraţi din orice popor: 'marea mulţime', întregesc rodul.

5. O altă afirmaţie descriptivă despre ei pe care o redau după NW din anul 2000:„Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei; de fapt, ei sunt virgini”(Apocalipsa 14:4), când Biblia foloseşte expresia: „Aceştia sunt cei”, ceea ce urmează nu este ceva simbolic; ci, literal, astfel cei 144.000, sunt virgini ca mirele. Iar dacă acceptăm această expresie: „Aceştia sunt cei”, ca fiind literală, în cazul:Aceştia sunt cei care Îl urmează încontinuu pe Miel…” atunci trebuie să interpretăm tot literal şi „Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei; de fapt, ei sunt virgini”, ca să fim consecvenţi.

„…Aceştia sunt cei care Îl urmează încontinuu pe Miel oriunde merge. Aceştia au fost cumpăraţi dintre oameni ca prime roade (lit. în gr. pârga) pentru Dumnezeu şi pentru Miel, şi în gura lor nu s-a găsit falsitate; ei sunt fără pată”(Apocalipsa 14:4-5 NW - 2000), astfel aceştia sunt primul rod (pârga) pentru Miel, urmându-l oriunde. Conducerea Martorilor nu se poate încadra însă între cei 144.000, deoarece ei au dat învăţături greşite pe parcursul timpului, şi astfel despre ei nu se poate spune că „în gura lor nu s-a găsit falsitate; ei sunt fără pată”.

În plus, să nu uităm că există fameni pentru Regatul cerurilor (Matei 19:12). De asemenea, dacă regii pământeşti au avut slujitori fameni [virgini], unii făcuţi fameni de oameni (vezi Fapte 8:27), alţii ca Nebucadneţar a ales tineri necăsătoriţi ca să fie instruiţi (Daniel 1:3-4), cu atât mai mult Regele regilor ar putea să aibă tineri virgini în armata Sa. Iar având în vedere principiul: < mai întâi iudeul > (Romani 2:10) cât şi principiul: <cel necăsătorit (virgin) mai bine face> (1Corinteni 7:38), cât şi ţinând cont că ei sunt 'primul rod', atunci cei 144.000 de evrei, virgini, şi primul rod, au prin excelenţă întâietatea asupra tuturor celor răscumpăraţi, mai ales că în gura lor nu s-a găsit minciună, căci Sunt fără vină.

Revenind la virginitatea lor observăm că textul spune clar că ei „nu s-au întinat cu femei, de fapt ei sunt virgini (NW - 2000), interpretarea că ei nu s-au întinat cu femeia (la singular), cu prostituata Babilonului, cum încercă să interpreteze unii, este o forţare vădită de interpretare a textului. Cu siguranţă că ei nu au făcut compromis cu Babilonul, însă virginitatea lor descrisă aici este de natură fizică.

Să nu uităm că celibatul ca şi căsătoria este un dar de la Dumnezeu (1Corinteni 7:7), că cine nu este căsătorit poate sluji Domnului fără piedică, ba mai mult, este sfânt şi cu trupul şi cu spiritul (1Corinteni 7:32-35). Pe lângă toate acestea, să nu uităm că sfinţenia sau curăţirea în domeniul sexual are importanţa ei în faţa lui Dumnezeu, nu degeaba supraveghetorii creştini nu pot fi decât soţi ai unei singure soţii, deci ne-fiind însuraţi prin re-căsătorie, tot la fel şi diaconii (1Timotei 3:2,1Timotei 3:12). Văduvele recunoscute de adunare ca adevărate văduve sunt cele care nu au avut decât un soţ (1Timotei 5:9), tot la fel preoţii din Vechiul Legământ nu aveau voie să se căsătorească cu o prostituată, cu o femeie divorţată sau cu una care şi-a pierdut cinstea (Levitic 21:7). În concluzie, nu vreau să înţelegem că căsătoria este păcat, căsătoria este sfântă dar celibatul şi virginitatea este o virtute mai înaltă, şi astfel este potrivit ca Domnul Isus care este desăvârşit să aibă un grup în poporul Său desăvârşiţi şi din punct de vedere al curăţiei spirituale şi fizice (comp. cu 1Corinteni 7:33-34).

6. Următoarea afirmaţie despre ei este prezentată în v.4 unde se spune: „…ei sunt aceia care urmează pe Miel oriunde merge El. (Apocalipsa 14:4), astfel aceştia sunt însoţitorii mirelui Isus, dar aceasta nu însemnă că ei nu fac parte din mireasa lui Cristos, deoarece toţi creştinii formează un singur trup, care este adunarea sau mireasa (Efeseni 5:23-27). Cei 144.000 îl urmează fizic în cer, nu numai spiritual ca ascultare pe Domnul lor şi a nostru, ei sunt crema celor 12 seminţii al lui Israel. Ca cei 12 apostoli care l-au urmat pe Isus Fiul lui Dumnezeu pretutindeni în serviciul Său pământesc, tot aşa aceşti 12×12000 sunt însoţitorii Lui fideli, primul rod pentru Miel care ajunge în cer înainte de restul răscumpăraţilor, şi care îl însoţesc pretutindeni.

7. Ultimul indiciu despre ei, apare în v.5 unde se spune următoarele:  „Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci Sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”. În timp ce oamenii lumii îl urmează pe tatăl minciunii (Ioan 8:44), aceştia îl urmează pe Miel şi cât au fost pe pământ la fel ca şi Isus despre care s-a spus: în 1Petru 2:22 „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”, ei nu au spus minciuni, şi nu au înşelat cu buzele pe oameni (comp. cu Psalm 24:4). Ei nu sunt ca profeţii mincinoşi care spun învăţături şi profeţii false ca să înşele (Marcu 13:22).

 

CONCLUZIA FINALĂ:

Am observat pe parcursul acestui material că TOŢI CREŞTINII AU SPERANŢĂ CEREASCĂ. Deoarece însuşi cuvântul creştin (1Petru 4:14, 1Petru 4:16), vine de la Cristos care înseamnă „unsul” (Matei 1:16 BCR n.s) deci conform Bibliei ori eşti creştin şi atunci eşti uns cu Spiritul Sfânt, ori nu eşti uns cu Spiritul Sfânt şi atunci nu eşti creştin! Toţi cei ce cred în Isus sunt unşi, comp. Efeseni 1:13 cu 2Corinteni 1:20-22.

Iar despre cei 144000, este clar că ei vor apărea în viitor, când se va împlini profeţiile din Apocalipsa, mai precis după deschiderea peceţii a şasea. Un lucru este sigur, ei sunt un grup de creştini care apar în viitor şi nu care sau strâns de la Penticosta se. I e.n. ei sunt o cifră literală nu simbolică, ei sunt evrei, virgini şi o clasă cerească, care urmează pe Miel oriunde merge El.

 


[1] Sigla NW se referă la traducerea Lumii Noi a Sfintelor Scripturi.

[2] Dacă nu este nici o altă siglă, versetele Biblice sunt luate din Biblia Cornilescu sau din Biblia Cornilescu revizuită (GBV).

[3] Conform cu David Barrett, în anul 200 e.n. 3,5 % din populaţia lumii erau creştini, iar 32% din omenire a fost evanghelizată, Biblia a fost tradusă în 7 limbi.

[4] Citatele din Traducerea lumii noi – prescurtat: NW, sunt luate în general din Scripturile greceşti creştine ediţia lb. Română 2000, cele luate din Sfânta Scriptură Traducerea lumii noi – 2006, au sigla: NW - 2006.

[5] Biblia nu dezvăluie motivul pentru această înlocuire.