Cine sunt oamenii care vor locuii pământul în mileniu?
 
Ce spune Turnul de veghe despre cine va locui Pământul?
Martorii lui Iehova susţin că aceştia sunt: „creştinii” veniţi la credinţă din anul 1935 încoace, care vor supravieţui Armaghedonului, şi care fac parte din ‚marea mulţime’ văzută de Ioan în Apocalipsa 7:9-17. Şi toţi credincioşii de după 1935, care au murit fac parte din clasa: ‚altor oi’ (Ioan 10:16) şi vor învia pe pământ în mileniu împreună cu sfinţii din vechime dinainte de Cristos, şi toţi oamenii din timpurile de neştiinţă, fie buni fie răi, toţi aceştia vor învia în timpul mileniului („Cunoştinţa” p.87,183-186; W 1/2 1983 p.11-18).
 
Ce spune Biblia despre cine va locui Pământul?
După teoria WTS cei ce vor locui pământul dintre toate naţiunile, este marea mulţime din Apocalipsa 7:9, care s-au adunat începând din anul 1935. Însă aceştia sunt văzuţi de înger în cer, înaintea tronului (Apocalipsa 7:9; Apocalipsa 19:1), ei fac parte din cei ce vor domni cu Cristos, deoarece sunt spălaţi şi au haine albe (comp. Apocalipsa 1:5-6 cu 7:9). Pentru un studiu despre Marea Mulţime, vezi broşura: Despre Marea mulţime.
Însă, Biblia arată clar că vor exista supravieţuitori a zilei de mânie a lui Iehova, care vor locui pământul (Daniel 7:13-14; Tefania 3:9,Tefania 3:20; Maleahi 4:1-3; Apocalipsa 20:3,Apocalipsa 20:8), dar nu „marea mulţime” care sunt creştini spălaţi în sângele mielului şi prin urmare preoţi cu Cristos (vezi Apocalipsa 1:5-6).
Biblia afirmă că toţi creştinii au o singură speranţă (Efeseni 4:4), cea cerească (Filipeni 3:20-21), deoarece toţi cei ce cred în Isus sunt fii ai lui Dumnezeu (Galateni 3:26-29), toţi care cred în Isus sunt născuţi din Dumnezeu cu speranţă cerească (Ioan 1:12-13; 1Ioan 5:1; 1Petru 1:3-4), toţi care sunt creştini sunt şi unşi, căci aceasta este semnificaţia numelui de creştin care vine de la Cristos = Unsul (1Petru 4:14,1Petru 4:16). Toţi creştinii au speranţă cerească, toţi au haina de mireasă, chemarea de fi parte din trupul lui Cristos, de a fi mireasa Lui, de a fi din congregaţia celor întâi-născuţi (Evrei 12:23).
Dar atunci se ridică întrebările: Cine va fi pe pământ în mileniu dacă toţi creştinii merg la cer? Cine sunt cei scrişi în cartea vieţii, care nu se vor închina fiarei şi nu vor accepta semnul ei 666? Şi cine va supravieţui persecuţiilor din partea imaginii fiarei (Apocalipsa 13:8,Apocalipsa 13:15)?
Oamenii ce vor locui pământul sunt cei scrişi în cartea vieţii, căci cei care NU sunt scrişi în cartea vieţii, se vor închina fiarei în necazul cel mare şi vor suferii pedeapsa eternă (Apocalipsa 13:8; Apocalipsa 14:9-11).
Mai exact cei ce vor locui pământul în mileniu, sunt două categorii de oamenii după cum urmează:

1)      O ramasita (o treime) din Israelul natural.

2)      Oamenii din toate natiunile care spre timpul sfârsitului se alipesc de Israel ca prozeliti la iudaism.

Să analizăm pe rând aceste categorii de oamenii care vor moştenii pământul în mileniu:
1)      O rămăşiţă (o treime) din Israelul natural.
După răpirea adunării lui Cristos (1Tesaloniceni 4:15-17), a Miresei (corpului lui Isus), la cea din urmă trâmbiţă (comp. 1Corinteni 15:51-54, cu Apocalipsa 11:15-19; Apocalipsa 16:18-21), în ziua Domnului (1Corinteni 1:8-9).
Tot în aceiaşi zi, dar după răpirea miresei lui Cristos, are loc lupta numită: Har-maghedon, când Isus Cristos cu sfinţii se vor lupta cu Diavolul, îngerii şi oamenii lui (Zaharia 14:3-9Apocalipsa 2:26-27; Apocalipsa 17:14).
Atunci vor exista supravieţuitori ai luptei de la Har-maghedon (Zaharia 14:12-16Apocalipsa 20:1-3).
Cine vor fi aceştia?
După cum am afirmat mai sus, supravieţuitorii Har-rmaghdonului provin din Israelul natural care se întoarce la Iehova şi Isus în ziua venirii Domnului, despre această convertire şi moştenire a ţări lor vorbesc aproape toţi profeţii (Isaia 44:1-5; Ieremia 31:35-40; Ezechiel 37:21-28; cap.38,39; Osea 3:4-5; Ioel 3:6-20; Amos 9:11-15; Obadia 17-21; Mica 7:18-20; Tefania 3:12-20; Zaharia 12:1-10; cap.13,14; Romani cap.11).
Dar ziua venirii Domnului Isus, nu va aduce doar posibilitate de salvare pentru ei, ci şi de purificare, în ziua aceea, două tremii vor fi nimicite, doar unii evrei nu vor pierii, o treime purificată, numită în Scripturi: „Rămăşiţa lui Israel” (Zaharia 12:8-9; Tefania 3:12-13).
Chiar dacă Turnul de Veghe nu recunoaşte că Israelul carnal se va întoarce la Dumnezeu, observaţi ceea ce declară Turnul de veghe despre Israelul carnal: „niciodată naţiunea Israel nu avea să mai fie modelată de mâna lui Iehova ca ceva sfânt şi frumos” - W 1999 1/2. Însă Domnul Isus nu este aşa categoric, el spune în Matei 23:38-39 NW: „Iată! Casa vă este abandonată şi lăsată vouă, căci vă spun: Nicidecum nu mă veţi mai vedea de acum înainte, până când veţi zice: Binecuvântat este cel ce vine în numele lui Iehova.” Deci ei sunt abandonaţi până când Israelul va rosti din inimă aceste cuvinte profetice din Psalm 118:26, însă în momentul când îl vor vedea pe Isus (Zaharia 12:10), vor crede în Isus ca Cel ce vine ‚în numele lui Iehova’, ei vor fi reprimiţi ca popor al lui Dumnezeu.
Argumentele cele mai clare că Israelul natural va fi salvat şi se va întoarce la Iehova şi Îl vor accepta pe Isus ca Mesia sunt următoarele pasaje:
Osea 3:4-5 NW - 2006: Căci fiii lui Israel vor rămâne multe zile fără rege şi fără prinţ, fără jertfă, fără stâlp sacru, fără efod şi fără terafimi. După aceea, fiii lui Israel se vor întoarce şi îi vor căuta pe Iehova, Dumnezeul lor, şi pe David, regele lor. Vor veni tremurând la Iehova şi la bunătatea sa, la sfârşitul zilelor. Astfel observăm este profeţit că Israelul carnal, se va întoarce la Iehova, la sfârşitul zilelor, dar şi la regele David, care Îl prefigurează pe Isus. Acest text nu se poate aplica la cei 144.000, căci ei nu au fost niciodată „fără rege şi fără prinţ, fără jertfă, fără stâlp sacru, fără efod şi fără terafimi.”
Ezechiel 37:21 NW - 2006: Şi spune-le: «Aşa a zis Domnul Suveran Iehova: „Iată că îi iau pe fiii lui Israel din mijlocul naţiunilor la care s-au dus; da, îi voi aduna din toate părţile şi-i voi aduce pe pământul lor. Voi face din ei o singură naţiune în ţară, pe munţii lui Israel, şi un singur rege va fi regele tuturor; nu vor mai fi două naţiuni, nici nu vor mai fi împărţiţi în două regate. Nu se vor mai pângări cu idolii lor de baligă, cu lucrurile lor dezgustătoare şi cu toate fărădelegile lor; şi îi voi salva din toate locurile în care locuiesc, în care au păcătuit; da, îi voi curăţa şi vor fi poporul meu, iar eu voi fi Dumnezeul lor. Slujitorul meu David va fi rege peste ei şi toţi vor avea un singur păstor; vor umbla potrivit hotărârilor mele judecătoreşti, vor respecta legile mele şi le vor îndeplini. Şi vor locui pe pământul pe care i l-am dat slujitorului meu Iacob, unde au locuit strămoşii voştri. Vor locui pe el pe timp indefinit, ei, fiii lor şi fiii fiilor lor, iar David, slujitorul meu, va fi căpetenia lor pe timp indefinit. Şi voi încheia cu ei un legământ de pace; un legământ de durată indefinită va fi cu ei. Îi voi aşeza acolo, îi voi înmulţi şi-mi voi pune sanctuarul în mijlocul lor pe timp indefinit. Tabernacolul meu va fi peste ei şi eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu.Această profeţie nu se poate aplica la 144.000, de israeliţi spirituali, în viziunea WTS, aceştia niciodată nu s-au pângărit cu idoli, căci „sunt fără pată” (Apocalipsa 14:5), ei sunt văzuţi în cer, nu „pe pământul pe care i l-am dat slujitorului meu Iacob, unde au locuit strămoşii voştri”, astfel această profeţie vorbeşte în mod clar de o restabilire a poporului Israel natural în ţara lui pământească de moştenire.
Romani 11:11-12,Romani 11:25-32, NW -2006: De aceea, întreb: S-au poticnit ei (Israelul) ca să cadă de tot? Nicidecum! Ci prin pasul lor greşit vine salvarea pentru oamenii naţiunilor, ca să le stârnească gelozia. Şi dacă pasul lor greşit înseamnă bogăţie pentru lume, iar descreşterea lor înseamnă bogăţie pentru oamenii naţiunilor, cu atât mai mult va însemna aceasta numărul lor complet!...Fraţilor, nu vreau să fiţi în neştiinţă despre acest secret sacru, ca să nu fiţi înţelepţi în ochii voştri: unei părţi din Israel i s-a tocit sensibilitatea până va intra numărul complet al oamenilor naţiunilor, şi, în felul acesta, tot Israelul va fi salvat, după cum este scris: „Eliberatorul va veni din Sion şi va îndepărta de la Iacob practicile lipsite de pietate. Acesta este legământul meu cu ei, când le voi înlătura păcatele”. Este adevărat că, în ce priveşte vestea bună, ei sunt duşmani, şi aceasta în folosul vostru, dar în ce priveşte alegerea făcută de Dumnezeu, ei sunt iubiţi datorită strămoşilor lor. Fiindcă darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu sunt lucruri de care să-i pară rău. Căci, aşa cum altădată voi eraţi neascultători de Dumnezeu, însă acum vi s-a arătat îndurare din cauza neascultării lor,  tot aşa şi aceştia au fost acum neascultători — lucru care vouă v-a adus îndurare —, pentru ca şi lor să li se arate acum îndurare. Căci Dumnezeu i-a închis în neascultare pe toţi, ca să le arate îndurare tuturor.
Ce frumoasă paralelă dintre evrei şi oamenii naţiunilor! După ce Pavel spune în v.1-5, că Dumnezeu nu şi-a lepădat poporul Israel (natural), dovadă că el (Pavel) însuşi, era un evreu din seminţia lui Beniamin, el arată că în orice timp a existat o rămăşiţă fidelă lui Dumnezeu în Israel, şi chiar dacă în timpul lui Pavel, o parte din Israel, a căzut în împietrire, sau insensibilitate faţă de vestea bună, respingându-l pe Isus, Dumnezeu s-a folosit de aceasta să aducă salvare la naţiuni. Totuşi va veni un timp, când Israel îşi va reveni, şi tot Israelul va fi salvat, deoarece Dumnezeu nu se schimbă, nu-i pare rău de darurile şi alegerea făcută, şi o face şi datorită părinţilor lor (Avraam, Isac, Iacob, etc.) credincioşi.
Dumnezeu ne-a închis pe toţi (evrei şi naţiuni), în neascultare, ca să se îndure de toţi, de naţiuni acuma până când nu se va încheia numărul complet al oamenilor naţiunilor”, pe care doar Dumnezeu îl ştie, şi de Israel, atunci când Isus va veni „şi va îndepărta de la Iacob practicile lipsite de pietate”, ca astfel ‚tot Israelul să fie salvat’.
WTS interpretează v.25, că se referă la Israelul carnal din care o parte a căzut în insensibilitate, iar Israelul care va fi tot salvat, din v.26, că se referă la cel spiritual. Observaţi afirmaţia lor: „Şi în acest fel tot Israelul va fi salvat”, — nu Israelul natural, ci aceia care sînt „într-adevăr ‘Israel’“, adică cei 144 000 de membri ai Israelului spiritual...” (W 1984 1/11 p.18-22). Este din nou o interpretare inconsecventă, dacă Israel din v. 25, este cel carnal, atunci v. 26 care este o continuare a v. 25, nu se poate referi decât la cel carnal. În plus, v.27-32, este evident că se referă în v. 26 la Israelul carnal, deoarece doar ei sunt „în ce priveşte vestea bună, ei sunt duşmani”, doar ei „sunt iubiţi datorită strămoşilor lor”, doar ei în timpul lui Pavel erau „neascultători”.
Însă pentru WTS a accepta că Israel se va întoarce la Dumnezeu este greu, căci atunci trebuie să accepte că şi în Apocalipsa 7 şi 14, cei 144.000 sunt evrei naturali, şi atunci cade doctrina lor.
Conform Scripturii, la revenirea Domnului, Israel va invoca atunci Numele lui Dumnezeu cu credinţă pentru a fi salvaţi pe muntele Sion pământesc, după cum se spune în Ioel 2:27-32 NW – 2006: Şi veţi şti că eu sunt în mijlocul lui Israel, că eu sunt Iehova, Dumnezeul vostru, şi că nu există altul. Poporul meu nu va mai fi făcut de ruşine niciodată...Oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat. Da, pe muntele Sion şi la Ierusalim vor fi cei salvaţi, aşa cum a spus Iehova, şi în mijlocul supravieţuitorilor, care sunt chemaţi de Iehova”. Însă Israelul va într-o poziţie de mai mare favoare faţă de naţiuni. Toţi aceştia vor locui pământul în mileniu (Zaharia 14:11-16; Mica 4:1-4; Isaia 2:2-4,Isaia 2:60; Apocalipsa 20:3).
Însă, pe lângă evrei, pe pământ, în Regatul lui Cristos, vor fi oameni din toate naţiunile (Daniel 7:13-14; Tefania 3:9,Tefania 3:20; Maleahi 4:1-3; Apocalipsa 20:3,Apocalipsa 20:8). Întrebarea care se ridică este: Cine sunt aceştia?

2) Oamenii din toate naţiunile care spre timpul sfârşitului se alipesc de Israel ca prozeliţi la iudaism. 
În primul rând, trebuie precizat că Scripturile învaţă clar cine NU va face parte din această categorie de oameni: cei care se vor închină fiarei şi acceptă semnul, va „bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, care este turnat nediluat în paharul mâniei sale, şi va fi chinuit cu foc şi sulf sub privirile sfinţilor îngeri şi sub privirile Mielului. Fumul chinului lor se ridică pentru totdeauna şi veşnic. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi imaginii ei şi cei ce primesc semnul numelui ei” (Apocalipsa 14:9-11 NW). Deci nici unul dintre cei ce acceptă semnul fiarei, nu poate să moştenească pământul împreună cu rămăşiţa din Israel. Apocalipsa 13:8 (BC): „Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat”. Dacă cei ce nu au fost scrişi în cartea vieţii sunt cei ce acceptă semnul, cine sunt atunci, cei ce sunt scrişi în cartea vieţii?
În cartea vieţii conform Bibliei, sunt scrişi: poporul Israel, dar cu posibilitatea ca cei nedrepţi din Israel, de a fi şterşi din această carte (Exod 32:32-33; Psalm 69:28; Daniel 12:1), creştinii (Filipeni 4:3), dar cu posibilitatea ca cei nedrepţi dintre ei, de a fi şterşi din această carte (Apocalipsa 3:5), cei drepţi de la înviere generală şi de la judecata finală (Apocalipsa 20:11-15).
Dacă creştinii au unica speranţă cerească (Efeseni 4:4; 1Petru 1:1-4), atunci cei ce vor locui pământul cu Israelul sunt oameni ai naţiunilor, prozeliţi la religia iudaică! Anumiţi oameni ai naţiunilor, încă din vechime au intrat în legământ cu Israelul, acceptând circumcizia (Levitic 17:10,Levitic 17:12; Exod 12:43-49; Iosua 10), chiar în timplul lui Isus, unii au acceptat circumcizia şi legea devenind prozeliţi părtaşi cu Israelul la închinarea la Iehova (Fapte 2:11; Fapte 6:5). 
Înainte de neaczul cel mare (timpul sfârşitului) este profeţit că templul din Ierusalim se va reconstrui, căci va exista un templu fizic în perioada împlinirii Apocalipsei (Apocalipsa 11:1-2; Daniel 9:27; Matei 24:15-22), oamenii din toate naţiunile se vor închina la templu acceptând religia iudaică, aşa ca şi în primul secol (Ioan 12:20; Fapte 2:5-11).
Este scris în Zaharia 8:7-23 NW – 2006: „Iată ce a spus Iehova al armatelor: «Îmi salvez poporul din ţara de la răsăritul soarelui şi din ţara de la apusul soarelui. Îi voi aduce acasă şi vor locui în mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul lor în fidelitate şi în dreptate».“... Iată ce a spus Iehova al armatelor: «Ba încă vor veni popoare şi locuitori din multe oraşe; şi locuitorii dintr-un oraş se vor duce la cei din alt oraş şi vor zice: „Să mergem! Să mergem ca să îmbunăm faţa lui Iehova şi să-l căutăm pe Iehova al armatelor! Voi merge şi eu“. Şi multe popoare şi naţiuni puternice vor veni să-l caute pe Iehova al armatelor la Ierusalim şi să îmbuneze faţa lui Iehova».
Iată ce a spus Iehova al armatelor: «În zilele acelea, zece oameni din toate limbile naţiunilor vor apuca, da, vor apuca poala hainei unui iudeu şi vor zice: „Vrem să mergem cu voi, căci am auzit că Dumnezeu este cu voi“». Iată cum oameni ai naţiunilor vor căuta pe Iehova prin Israelul natural. Aici nu se referă la creştini care să treacă la iudaism, ci la acei oameni care nu au auzit evanghelia, dar au auzit de Dumnezeu prin intermediul evreilor, a templului, a legii şi s-au dus în Israel să înveţe mai multe despre Dumnezeu şi să se închina la templu ca şi famenul etipian şi ca alţii (Fapte 2:5-11; Fapte 8:27).
Interpretarea WTS este o răstălmăcire! Iudeul de aici nu este „rămăşiţa unsă”!
Textul din Romani 2:28-29, se referă la iudeii naturali, care se făleau că ei sunt evrei, circumcişi după lege, poporul lui Dumnezeu, care cunoşteau voinţa lui Dumnezeu (Romani 2:17-25), iar Pavel spune despre aceştia că „nu este iudeu acela care este aşa pe dinafară”, dar cineva ar putea întreba pe Pavel: „dar cine este atunci iudeu, dacă nu cel cu origine evreiască şi circumcis în carne după lege?”
Pavel explică: „iudeu este acela care este aşa pe dinăuntru, iar circumcizia lui este a ceea a inimii, prin spirit şi nu printr-un cod scris…” (vezi şi Deuteronom 10:16; Deuteronom 30:6; Ieremia 4:4; Ieremia 9:25)
Iată că iudeii în viziunea lui Pavel nu sunt cei naturali, descendenţi ai lui Avraam; dacă nu au şi circumcizia spirituală. Textul din Romani 2:28-29, nu se referă la oameni ai naţiunilor circumcişi lăuntric; ci, la evrei circumcişi lăuntric, despre ei vorbeşte în context (Romani 2:17-28), pe ei îi atenţionează cu cuvintele: „căci nu este iudeu acela care este aşa pe dinafară, nici nu este circumcizie aceea care este pe dinafară, în carne”. Ca apoi să le spună tot acestora (iudeilor) criteriu pentru adevăratul iudeu în v. 29, însă el nu le spune celor dintre naţiuni cuvintele ci, iudeilor spunând: „ci iudeu este cel ce e aşa pe dinăuntru, iar circumcizia lui este aceea a inimii, prin spirit şi nu printr-un cod scris. Lauda acestuia vine nu de la oameni, ci de la Dumnezeu” (Romani 2:29 NW-2006). Prin urmare nu putem aplica acest pasaj la creştinii dintre naţiuni.
Şi chiar dacă în context apostolul Pavel vorbeşte şi despre oamenii naţiunilor, în v.26, el spune că şi cel dintre naţiuni care este ne-circumcis fizic, însă dacă păzeşte legea, este ca un om circumcis fizic. În plus, în alte texte cum ar fi Filipeni 3:3; Coloseni 2:11, Pavel vorbeşte de o circumcizie spirituală a creştinilor dintre naţiuni.
Însă să nu uităm că în sinagogile evreieşti existau trei categorii de închinători, din care două categorii de circumcişi după cum urmează: 1) evrei circumcişi; precum şi 2) oameni ai naţiunilor circumcişi, unii născuţi din sclavi ne-iudei, circumcişi a opta zi după lege (Geneza 17:13,Geneza 17:23); alţii care erau prozeliţi la religia iudaică (Fapte 2:11; Fapte 6:5), circumcişi atunci când s-au hotărât să adere la această religie. Ei cu toate că erau circumcişi, nu erau consideraţi ca fiind ‚iudei circumcişi’.
În mod asemănător, apostolul Pavel care era evreu, şi cunoştea lucrul acesta, a învăţat că în adunarea (congregaţia, biserica) creştină, toţi creştinii sunt circumcişi spiritual, indiferent că sunt evrei sau neamuri, prin credinţa în Isus, prin botezul în apă, prin dezbrăcarea de carnea păcătoasă (Filipeni 3:3; Coloseni 2:11), însă nu toţi sunt iudei circumcişi, există şi în poporul lui Cristos, două categorii de circumcişi pe baza originii lor etnice: 1) iudei circumcişi în spirit (Romani 2:28-29); şi 2) oameni ai naţiunilor circumcişi în spirit (Coloseni 2:1,Coloseni 2:11-12; Filipeni 3:3), ambele categorii sunt circumcise, dar nu toţi sunt ‚iudei circumcişi’!
Apoi, expresia: „iudeu” nici într-un pasaj nu are sensul de: om al naţiunilor!!!
Observaţi afirmaţiile Scripturii despre naţiunile din mileniu, alături de Israel:
Zaharia 14:12-19 NW-2006: Iată plaga cu care Iehova va lovi toate popoarele care vor veni înarmate împotriva Ierusalimului: le va putrezi carnea stând în picioare, le vor putrezi ochii în orbite şi le va putrezi limba în gură. În ziua aceea, va fi printre ei o mare confuzie de la Iehova; fiecare va apuca mâna tovarăşului său şi mâna fiecăruia se va ridica împotriva mâinii tovarăşului său. Iuda va lupta şi el în Ierusalim; şi vor fi adunate bogăţiile tuturor naţiunilor din jur: aur, argint şi veşminte, nespus de multe. Iar plaga care va veni peste cai, peste catâri, peste cămile, peste măgari şi peste animalele domestice de tot felul care se vor afla în taberele acelea va fi cum a fost cealaltă plagă. Toţi cei ce vor mai rămâne din toate naţiunile care vin împotriva Ierusalimului vor urca an de an ca să se plece înaintea Regelui, Iehova al armatelor, şi să ţină Sărbătoarea Colibelor. Dacă vreuna dintre familiile pământului nu va urca la Ierusalim ca să se plece înaintea Regelui, Iehova al armatelor, nu va cădea ploaie peste ea. Dacă familia Egiptului nu va urca şi nu va intra, nici peste ea nu va cădea, ci va veni plaga cu care Iehova loveşte naţiunile care nu urcă să ţină Sărbătoarea Colibelor. Aceasta va fi pedeapsa pentru păcatul Egiptului şi pentru păcatul tuturor naţiunilor care nu vor urca să ţină Sărbătoarea Colibelor.
Iată în ziua de mânie a lui Iehova, toate naţiunile, vor avea reprezentanţi în armatele care vor veni contra Ierusalimului pământesc, armatele acelea vor fi distruse, însă oamenii din acele naţiuni care nu vor fi înrolaţi în armate, vor supravieţui sfârşitului. Aşa ca şi egiptenii care nu erau în aramata lui Faraon care s-a înecat în Marea Roşie, ei au trăit mai departe. Aceşti oamenii din toate naţiunile, vor ţine împreună cu Israelul: legea.
Astfel, cei dintre naţiuni care nu vor lua parte la lupta contra Israelului, şi care au adoptat legea şi religia iudaică cu sinceritate, şi care vor primi harul de a locui pământul în mileniu.
Observaţi alte afirmaţii ale Scripturii:
Mica 4:1-7 NW-2006: În zilele din urmă, muntele casei lui Iehova va fi întărit deasupra vârfului munţilor, se va înălţa deasupra dealurilor şi spre el se vor revărsa popoarele. Multe naţiuni se vor duce şi vor spune: „Veniţi, să ne suim la muntele lui Iehova, la casa Dumnezeului lui Iacob, şi el ne va învăţa căile sale, iar noi vom umbla pe cărările sale“. Căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim cuvântul lui Iehova. El va face judecată între multe popoare şi va îndrepta lucrurile cu privire la naţiuni puternice, îndepărtate. Din săbiile lor vor făuri brăzdare şi din suliţele lor, cosoare. Nu vor mai ridica sabia, naţiune contra naţiune, şi nu vor mai învăţa războiul. Fiecare va sta sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-i va face să tremure, căci gura lui Iehova al armatelor a vorbit. Căci toate popoarele vor umbla fiecare în numele dumnezeului său, dar noi (Israelul) vom umbla în numele lui Iehova, Dumnezeul nostru, pe timp indefinit, da, pentru totdeauna.
„În ziua aceea“, zice Iehova, „îi voi strânge pe cei ce şchiopătau şi îi voi aduna pe cei ce erau risipiţi, pe cei faţă de care m-am purtat rău. Pe cei ce şchiopătau îi voi face o rămăşiţă şi pe cei ce au fost alungaţi, o naţiune puternică. Şi Iehova va domni peste ei pe muntele Sion, de acum şi pentru veşnicie.
Iată evenimente din mileniu, unde oameni ai naţiunilor vor merge în Israel, în Ierusalim să fie învăţaţi în legea lui Iehova dată prin Moise. Aplicarea WTS la evenimente din 1935 încoace, este mult forţată, şi spiritualizată, profetul Mica şi Isaia (2:2-4), nu au vizat Societatea WT, o Societate americană; ci naţiunea Israel, instruirea nu se face la Brooklyn; ci, în Ierusalim, în Sion, pe muntele literal unde va fi Ierusalimul şi templul (care va fi reconstruit în viitor).
Revenind la subiectul despre cine va moşteni pământul, putem spune că pe lângă Israel şi oameni dintre toate naţiunile care nu au acceptat semnul fiarei, şi care au adoptat religia lui Israel, aceste naţiuni vor supravieţui acelei zile de mânie, şi vor trăi pe acest pământ o mie de ani.
În concluzie, cei ce vor moştenii pământul nu sunt creştini adunaţi din 1935, unii dintre ei străduindu-se să ducă o viaţă fidelă lui Dumnezeu, ci este vorba de:

1. O rămăşiţă (o treime) din Israelul natural (rămaşi după răpirea celor 144.000 plecaţi la cer, şi după nimicirea celor două treimi din Israel).

2. Oameni ai naţiunilor care s-au convertit la iudaism.