Adevărații discipoli ai lui Isus, Fiul lui Dumnezeu Îl imită pe El, modul Lui de a viețui în evlavie și sacrificiu pentru Dumnezeu (1Petru 2:21), oamenii care lărgesc calea, care nu merg pe calea arătată prin viața Lui de Fiul lui Dumnezeu nu pot fi discipolii Lui.

Discipolii Lui sunt cei care se leapădă de sine însuși (Matei 16:24-25), și aceasta implică: milostenia și postul, care sunt predicate de Isus, și pus alături de rugăciune  și iertarea celor ce ne-au greșit, ca fiind modul de viață al discipolilor Lui! – Matei 6:1-18.

Milostenia este un ajutor material venit din milă pentru nevoile fizice sau sărăcia unei persoane  (Romani 12:8), este acţiunea de a ajuta material, în virtutea milei. Milostenia poate fi arătată faţă de văduve şi orfani în necazurile lor (Iacob 1:27), săraci (Galateni 2:10), străinii în nevoi (Deuteronom 10:19), cei în suferinţă (Evrei 10:34; Evrei 13:3).

Din exemplul şi învăţăturile lui Isus, suntem îndemnaţi toţi să avem şi să manifestăm milă, căci Biblia ne încurajează să ne îmbrăcăm toţi cu o inimă plină de îndurare şi să fim miloşi (Efeseni 4:32; Coloseni 3:12).

Prin mila pe care o manifestă ei poartă chipul lui Cristos şi sunt de folos pentru a simţi cu cei bolnavi şi în suferinţă, pe cei săraci ajutându-I atât cu vorba cât şi cu fapte şi chiar cu bani (Galateni 2:10).

Printre oamenii descrişi în Biblie cu acest dar putem menţiona pe: Iov (Iov 31:16-20); Dorca care era „plină de fapte bune şi de milostenii” (Fapte 9:36-39); Corneliu care „făcea poporului multe milostenii” (Fapte 10:2); şi alţii.

Martorii lui Iehova nu sunt încurajați de așa zisul: „sclav fidel”, la milostenie, ca și Domnul care a spus ,,când faci milostenie”, El nu a spus: ,,dacă faci milostenie”, tot la fel El a spus: “când vă rugaţi”, indicând că discipolii Lui se roagă, însă atunci când se vor ruga, ei trebuie să țină cont de sfaturile Lui în ce privește rugăciunea! Tot așa spunând ,,când faci milostenie” (“când faci daruri de îndurare” NW), arată că miostenia nu este ceva opțional sau facultativ, ci ea este o disciplină creștină regulată, dar în care trebuie să ți cont de sfaturile lui Isus!

Prin urmare, aceste lucrări nu sunt opţionale sau facultative, așa cum sunt în viața martorilor; ci, fac parte din disciplinele regulate ale vieții de discipol al lui Isus.

Tot la fel postul care este o altă disciplină creștină! Iar conform Bibliei, postul este abţinerea de la întrebuinţarea mâncării de orice fel pentru un timp hotărât (Estera 4:16; Matei 4:2).

În limba ebraică există două cuvinte pentru post după cum urmează: SÔM care înseamnă: „a-ţi acoperi gura” ceea ce indică o abstinenţă totală de la mâncare şi băutură (1Samuel 31:13; 2Samuel 1:12; Neemia 1:4). Un alt cuvânt: Anah şi înseamnă: „a te smeri” (Psalm 35:13; Psalm 69:10-11).

În Scripturile Creștine care a fost scris în cea mai mare parte în greacă, apare următorul cuvânt: nesteia” şi înseamnă: „a nu mânca”. Thayer Lexicon îl defineşte ca fiind: ‚abstinenţă ca exerciţiu religios de la mâncare şi băutură’ (Matei 4:2; Fapte 13:3; Luca 5:34).

În contrast cu învățătura Domnului Isus, învățătura martorilor nu este una creștină, căci ea elimină postul obligatoriu, care reiese din exemplul și învățătura lui Isus!

În w 96 15/11 3–7, martorii sunt învățați în articolul: Ne pretinde Dumnezeu să postim?

LEGEA dată de Dumnezeu prin Moise pretindea să se postească cu o singură ocazie: în Ziua anuală a Ispăşirii. Legea poruncea ca în ziua respectivă israeliţii să-şi ‘smerească sufletele’, ceea ce lasă să se înţeleagă că ei posteau (Leviticul  16:29–31; 23:27; Psalmul 35:13). Acest post nu era însă o simplă formalitate. Celebrarea Zilei Ispăşirii conştientiza şi mai mult poporul Israel de starea lor păcătoasă şi de necesitatea de a fi răscumpăraţi. În ziua respectivă ei posteau şi în semn de regret pentru păcatele lor şi de căinţă înaintea lui Dumnezeu.

Deşi acesta era singurul post obligatoriu cerut de Legea mozaică, israeliţii posteau şi cu alte ocazii (Exodul 34:28; 1 Samuel 7:6; 2 Cronici 20:3; Ezra  8:21; Estera  4:3,16). Printre acestea se numărau posturile voluntare în semn de manifestare a căinţei. Iehova a îndemnat poporul lui Iuda care păcătuise: „Întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi cu bocet!“ Acesta nu trebuia să fie un spectacol de suprafaţă, întrucât Dumnezeu a spus apoi: „Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele“. — Ioel  2:12–15.

Cu trecerea timpului, mulţi posteau doar în mod formal. Iehova a detestat un astfel de post nesincer şi, prin urmare, i-a întrebat pe israeliţii ipocriţi: „Oare acesta este postul pe care Eu l-am ales: să-şi întristeze omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să întindă sub el sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută DOMNULUI?“ (Isaia  58:5). În loc să se manifeste ostentativ în timpul postului lor, acestor oameni încăpăţânaţi li s-a cerut să înfăptuiască lucrări demne de căinţă.

Unele posturi instituite de evrei au fost dezaprobate de Dumnezeu de la bun început. De exemplu, a existat un timp când poporul lui Iuda ţinea patru posturi anuale, comemorând evenimentele dezastruoase referitoare la asedierea şi pustiirea Ierusalimului în secolul al VII-lea î.e.n. (2 Împăraţi 25:1-4, 8, 9, 22–26; Zaharia  8:19). După ce evreii au fost eliberaţi din captivitatea babiloniană, Iehova le-a spus prin intermediul profetului Zaharia: „Când aţi postit . . . în aceşti şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi?“ Dumnezeu nu a aprobat aceste posturi pentru că evreii posteau şi plângeau pentru judecăţile care veniseră chiar de la Iehova. Ei posteau din cauza dezastrului care s-a abătut asupra lor, nu din cauza propriilor lor nelegiuiri care conduseseră la acesta. După ce s-au restabilit în patria natală, era timpul să se bucure, nu să bocească trecutul. — Zaharia  7:5.

Este postul potrivit pentru creştini?

Chiar dacă Isus Cristos nu le-a poruncit niciodată discipolilor să postească, el şi continuatorii lui au postit în Ziua Ispăşirii pentru că se aflau sub Legea mozaică. În plus, unii dintre discipolii lui au postit în mod voluntar cu alte ocazii, întrucât Isus nu le-a poruncit să evite complet această practică (Faptele 13:2,3; 14:23). Însă ei nu trebuiau niciodată să-şi ‘urâţească feţele ca să se arate oamenilor că postesc’ (Matei  6:16). O asemenea manifestare exterioară de pietate putea atrage priviri admirative şi exprimări aprobatoare din partea altor oameni. Totuşi, lui Dumnezeu nu-i fac plăcere astfel de manifestări ostentative. — Matei  6:17,18.

Isus a vorbit şi despre postul pe care aveau să-l ţină discipolii lui în timpul în care el avea să fie mort. Prin aceasta, el nu a instituit un ritual de post. Dimpotrivă, el a arătat care avea să fie reacţia la întristarea profundă pe care aveau să o simtă ei. Odată înviat, el avea să fie din nou cu ei şi nu avea să mai existe acest motiv pentru ca ei să postească. — Luca  5:34,35… Alegerea de a posti în anumite împrejurări este o chestiune personală. Nimeni nu trebuie să-i judece pe alţii în această privinţă. Nu ar trebui să dorim să ‘ne arătăm oamenilor ca fiind drepţi’; dar nici nu ar trebui să considerăm hrana ca fiind atât de importantă, încât să ne distragă de la îndeplinirea obligaţiilor serioase (Matei  23:28; Luca  12:22,23). Iar Biblia arată că Dumnezeu nici nu ne pretinde să postim, nici nu ne interzice să o facem.

Această învățătură a Turnului de Veghe îi învață pe martori că Dumnezeu nu ne cere să postim, ci este ceva facultativ! Fals!

Postul nu este ceva opțional, facultativ, sau doar personal!

În Scripturi Domnul în predica de pe Munte vorbește de disciplina postulului alături de milostenie, rugăciune și iertarea celor ce ne-au greșit, ca fiind modul de viață al discipolilor Lui! – Matei 6:1-18.

Și toate aceste discipline sunt obligatorii nu opționale pentru discipolii Lui!

Chiar și despre post, Domnul spune în Matei 6:16-18, NW: Când postiţi, nu vă mai luaţi o înfăţişare tristă ca ipocriţii, căci ei îşi schimonosesc feţele ca să arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat deja răsplata din plin. Dar tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ca să nu le arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, care este în ascuns. Atunci Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti. Iată creștinul este învățat cum să postească, iar Domnul nu a spus: „dacă postiți să postiți așa”; ci, a spus: “când postiţi”! Domnul Isus a spus aceleaşi lucru despre milostenie și rugăciune!

În plus, postul este pentru Tată ceresc și Acesta îți va răspăti, dar Turnu de Veghe le fură această răsplată martorilor, ca ei să nu fie răsplătiți de Tatăl ceresc!

Apoi există post colectiv fie a întregului popor a lui Dumnezeu (1Samuel 7:6), fie a lucrătorilor, conducătorilor (Fapte 13:1-4).

O altă răstălmăcire a lor este că după opinia lor: zilele când discipolii vor posti sunt doar cele trei zile când Isus a fost mort! - Luca 5:34-35.

Însă Domnul când a spus în Matei 9:15, NW: Isus le-a zis: „Au prietenii mirelui motiv să jelească atâta timp cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti”. (vezi și Marcu 2:19-20). Aceste versete nu se referă la cele trei zile, căci ei au mâncat atunci, căci când Isus cel înviat se arată în mijocul lor, viu, le cere mâncare, iar ei aveau la îndemână: pește fript și fagure de miere, deci ei nu au postit în aceste zile (Luca 24:41-43).

Astfel Isus în Matei 9:15; Marcu 2:19-20; Luca 5:34-35; s-a referit la perioada când Mirele ca om, va fi luat de la ei, iar acest lucru s-a împlinit doar după înălțarea la cer, când Isus ca om materializat, nu s-a mai arătat ca să-i ajute, așa cum a făcut-o până la înălțarea la cer (Fapte 1:2-3,Fapte 1:9-11).

Apostolul Pavel ne spune prin inspirație divină în 1Corinteni 11:1, NW: Fiţi imitatorii mei, aşa cum şi eu sunt imitatorul lui Cristos”

Unul din modurile cum l-a imitat Pavel pe Cristos a fost o viață bogată de post, în 2Corinteni 11:27, BC, el își descrie propria viață astfel: “În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!”

Observăm două lucruri din acest text, postul este abținerea de la mâncare pentru Dumnezeu, căci chiar atunci când ai ce mânca, tu postești ca Pavel, postul fiind o obținere voită, și să nu-l confundăm cu oamenii care fac foame căci nu au ce mânca așa cum a fost cazul în unele zile în viața lui Pavel, sau cu oamenii care din obișnuință sar peste anumite mese, din motive de frumusețe!

Postul este o abținere pentru Tatăl ceresc nu din alte motive (Matei 6:16-18).

Un al doilea lucru de remarcat este că Pavel era adesea în posturi, astfel el practica regulat disciplina postului, și ne spune prin Spiritul Sfânt să îl imităm pe el, căci și el Îl imită pe Cristos!

Martorii lui Iehova nu pot fi discipolii lui Cristos căci ei nu inimită exemplul acestuia în ce privește milostenia și postul, chiar și rugăciunea lor este sumară și superficială la martori!

Mai mult decât atât, Turnul de Veghe ca să orbească ochii oamenilor traduce în 2Corinteni 11:27, în loc de “posturi” cu „abţinere de la mâncare de multe ori” NW. Însă același cuvânt în greacă: “nesteias”: este tradus tot de ei cu “posturi” în Luca 2:37, iată cât sunt de înșelători!

În Luca 2:37, este descrisă profetesa: Ana, care era văduvă, și îndeplinea noapte şi zi un serviciu sacru, cu posturi şi implorări, lucruri care nu există în viața văduvelor din sânul organizației!

Odată ce “sclavul fidel” prin Turnul de Vege estompează disciplinele creștine, și îi fac pe oameni să nu se lepede se sine și să-L urmeze pe Cristos, așa cum ne-a învățat El, acest sclav nu poate fi fidel lui Dumnezeu care a trimis pe Fiul Său să ne învețe adevărul (Evrei 1:1-2; Ioan 1:17).