Biblia afirmă că cerul şi pământul vor trece (Matei 24:35). Însă unii susţin că cerul şi pământul nu vor fi distruse literal. Unii, ca de pildă, Martorii lui Iehova, susţin că cerul şi pământul se referă la guvernele umane şi la oamenii răi care vor trece; alţii totuşi vorbesc şi cred într-o afectare fizică a pământului, ca apoi acesta să fie înnoit (transformate) în ceva nou şi perfect, regenerat. Alţii preteriştii, susţin că un cer nou şi un pământ se referă la noul legământ, iar vechiul pământ şi cer, se referă la sistemul iudaic care a trecut în anul 70 d.C. [sigla d.C. - însemnă după Cristos, şi î.C. - înainte de Cristos].

 

Alţi cercetători susţin o distrugere a cerului şi a pământului literal prin foc, însă şi aici există două variante, unii care susţin că acest lucru are loc la venirea lui Isus, iar alţii că acest lucru are loc la sfârşitul domniei de o mie de ani ai lui Cristos cu sfinţii.

 

Să analizăm afirmaţiile Scripturii despre acest subiect. Să analizăm câteva texte, ale celor care spun că pământul este etern şi deci nu poate fi distrus. Argumentele celor ce susţin că pământul nu va fi distrus sunt de mai multe tipuri după cum urmează:

 

 

1) Argumente aduse de unii că cerul şi pământul rămâne etern:

 

Pentru a nu fi acuzat de preferinţe pentru o anumită traducere, voi folosi chiar traducerea NW – Traducerea Lumii noi a Sfintelor Scripturi (traducerea Martorilor lui Iehova).

 

Conform traducerii NW, în Psalm 119:90, se spune: „Fidelitatea ta ţine din generaţie în generaţie. Tu ai întărit pământul ca să rămână în picioare.”

 

Psalm 78:69: „A început să-şi construiască sanctuarul ca înălţimile, ca pământul pe care l-a întemeiat pe veşnicie.”

 

Psalm 104:5: „Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui şi el nu se va clătina pe timp indefinit, da, niciodată.”

 

Ecleziast 1:4: „O generaţie trece, o generaţie vine, dar pământul rămâne pentru totdeauna”.

 

Psalm 89:29: „Voi face ca sămânţa lui să dăinuie veşnic şi tronul lui, ca zilele cerului.”

 

Acestea sunt argumentele directe pe care se bazează cei ce susţin că cerul şi pământul nu va fi distrus; ci, va rămâne etern. În primul rând, faptul că pământul ‚nu se va clătina’ sau că ‚va rămâne în picioare’ nu indică ne-aparat eternitatea lui, el poate fi de ne-clătinat, stabil pe timpul cât există.

 

În ce priveşte expresiile: „veşnicie”, „timp indefinit”, „niciodată”, „pentru totdeauna”, poate veţi fi surprinşi să aflaţi că în ebraică este un singur cuvânt pentru aceste expresii, şi anume: „olam”, care are următoarele înţelesuri conform cu lexicoanele de limba ebraică: perioadă lungă; lungă durată; zile din vechime; antichitate; vechi; perpetuu; veşnic; pentru totdeauna; timp indefinit (un timp care din punct de vedere al prezentului nu i se cunoaşte capătul).

 

În unele texte cuvântul „olam” are sens de etern, pentru totdeauna (vezi Deuteronom 32:40; Psalm 90:2, etc.), dar în altele are sensul de: timp îndelungat, sau de durată, de vechime, dar nu etern (vezi Exod 21:6; Isaia 63:11; compară Exod 31:16 cu Coloseni 2:16; compară şi Numeri 25:13 cu 1Samuel 2:30-35; 1Regi 227; compară Exod 29:9 cu Evrei 7:12).

 

Argumentul că pământul va rămâne veşnic, bazat pe aceste pasaje din V.T. este nesigur datorită multiplelor sensuri ale cuvântului ebraic. Astfel autorii din V.T. se putea referi la pământ, ca existând pe timp indefinit, sau pe o perioadă îndelungată, o perioadă care din punctul lor de vedere, nu-i văd capătul, însă această perioadă nu însemnă ne-aparat fără sfârşit!

 

Pentru a înţelege corect Psalm 89:29, ca să vedem la care cer se referă, trebuie făcută precizarea, că Biblia vorbeşte de trei ceruri în 2Corinteni 12:1-4. Voi descrie în continuare pe scurt cele trei ceruri:

 

1) Primul cer este cerul fizic, numit în Biblie: întindere (firmament), boltă, creat în ziua a doua, numit în termeni ştiinţifici: atmosferă (Geneza 1:6-8).

 

2) Al doilea cer nu poate fi decât: universul fizic, cosmosul cu stele, soarele, luna, planete, create în ziua a patra (Geneza 1:14-19).

 

3) Al treilea cer este cerul lui Dumnezeu (2Corinteni 12:1-4; Iov 1:6; Isaia 6:1-4; Daniel 7:9,Daniel 7:10; Matei 3:16; Apocalipsa 4; etc.) creat în prima zi a creaţiei (Geneza 1:1). Acest al treilea cer, era conform cu ce spune Pavel: paradisul, cerul spiritual unde locuieşte Dumnezeu şi îngerii, cerul pregătit pentru creştini (comp. 2Corinteni 12:1-4 cu 1Corinteni 2:9).

 

În ce priveşte afirmaţia despre veşnicia cerului, din Psalm 89:29: „Voi face ca sămânţa lui să dăinuie veşnic şi tronul lui, ca zilele cerului.”, se referă la al treilea cer, la cerurile spirituale unde locuiesc Dumnezeu şi îngerii (Geneza 28:17; 1Regi 8:27; Psalm 53:2; Psalm 68:33), care într-adevăr sunt eterne nu ca cerul fizic (atmosfera) care va trece (Matei 24:35).

 

 

2) Raţionamente şi argumente deductive în favoarea ideii, că cerul şi pământul rămân etern:

 

Într-o publicaţie (W 2000 15/4 p.8-13), se spunea: S-a schimbat scopul iniţial al lui Dumnezeu cu privire la pământ? Geneza 1:27-28: „Dumnezeu a creat omul după chipul său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; i-a creat de sex bărbătesc şi de sex femeiesc. Apoi Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: «Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul, supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor şi peste orice creatură vie care se mişcă pe pământ»“. (Dumnezeu a arătat deci că scopul său era ca descendenţii lui Adam şi ai Evei să umple pământul, să-l transforme în paradis şi să aibă grijă de el. Oare a renunţat Creatorul la scopul său, lăsându-l pentru totdeauna neîmplinit din cauza păcatului lui Adam, după ce a proiectat într-un mod atât de minunat acest pământ ca locuinţă pentru om, făcând din el o planetă unică între toate corpurile cereşti pe care omul le-a explorat cu telescoape şi cu navete spaţiale?)

 

Isaia 45:18: „Iată ce a spus Iehova, Creatorul cerurilor, adevăratul Dumnezeu, Cel ce a întocmit pământul, Făuritorul lui, Cel ce l-a întărit, care nu l-a creat în zadar, care l-a întocmit să fie locuit: «Eu sunt Iehova şi nu este altul»“ (vezi şi Isaia 55:10-11).”

 

Se mai aduce şi argumentul din Psalm 115:16 NW: „Cerurile sunt cerurile lui Iehova, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.” (vezi şi Isaia 66:1 comp. cu Isaia 60:13; Isaia 35:1-2; Isaia 55:13, etc.).

 

Prin toate aceste texte se sugerează scopul lui Dumnezeu cu pământul, este de a fi transformat într-un paradis, că acest scop nu se poate schimba (Isaia 46:10-11; Isaia 55:11), şi că paradisul pe pământ va fi semnul că Dumnezeu şi-a împlinit scopul Său.

 

Însă aceştia uită că planul lui Dumnezeu poate fi schimbat, de pildă, Dumnezeu a vrut să facă din Israelul carnal o naţiune de preoţi (Exod 19:5-6), ulterior o rămăşiţă doar din Israel, împreună cu oameni din toate naţiunile au devenit o naţiune de preoţi (1Petru 2:9-10).

 

Dumnezeu este suveran şi poate schimba uneori planul Său, sau hotărârea Sa, după cum putem vedea din câteva exemple ce le voi da în continuare.

 

Suveranitatea lui Dumnezeu este prezentată foarte sugestiv în Romani 9:6-20. Suveranitatea în cazul lui Dumnezeu o putem defini ca Atotputernicia Lui, ca supremaţia absolută a Lui, ca libertatea Sa excepţională, pe care o are în raport cu oamenii.

 

Un caz destul de bizar de ne-suveranitate ne este prezentat în Daniel 6:1-17. Vedem din această relatare că mari suverani şi despoţi ai lumii antice, ca Darius, nu puteau schimba o lege odată dată. Oare Dumnezeu poate schimba sau anula o lege, odată dată? Răspunsul este: Da. Să studiem câteva cazuri de legi schimbate sau anulate:

 

1.Anularea legii circumciziei (Geneza 17:9-14; Galateni 5:6; Coloseni 3:11; Fapte 15:1-11)

 

De ce creştinii proveniţi dintre farisei au acceptat cu greu schimbarea? Deoarece nu şi-au pus întrebarea, de ce înainte de Avraam nu era un păcat de moarte, ca cineva să fie ne-circumcis; căci, credincioşi ca Abel, Enoh sau Noe, nu au fost circumcişi? De ce a devenit un păcat de moarte ne-circumcizia la urmaşii lui Avraam, şi de ce în timpul apostolilor, s-a revenit la starea de înaintea lui Avraam, aparţine de suveranitatea lui Dumnezeu.

 

2.Anularea legii tămâierii necurmate (Exod 30:7-8; Fapte 15:5,Fapte 15:10).

 

Ce este ceva „necurmat”? Ceva de tip „perpetuum mobile”. Şi totuşi acum nu ni se mai cere aşa ceva. Iarăşi se naşte întrebarea: De ce? Şi iarăşi răspunsul: Deoarece Dumnezeu este suveran să decidă.

 

3.Schimbarea legii preoţiei (Exod 29:9; Evrei 7:11-14).

 

De ce a fost schimbată „…o rânduială pentru totdeauna”? Aparţine de suveranitatea lui Dumnezeu. Oare nu are Dumnezeu acest drept?

 

4.Schimbarea legii alimentare de trei ori, de la o alimentaţie vegetală (Geneza 1:29), la o alimentaţie cu carne din „tot ce se mişcă”, adică cu carne de orice animal (Geneza 9:3); la o alimentaţie selectivă pe baza unei liste de animale curate şi necurate (Levitic 11:1-31); apoi în noul legământ o alimentaţie din nou liberă ca şi în timpul lui Noe, deoarece Scriptura declară: „toate alimentele curate” (Marcu 7:14-19 N.T. CLV - 1993; vezi şi Romani 14:14; 1Corinteni 10:23-27; Fapte 15:5,Fapte 15:19-21)

 

5.Schimbarea legii căsătoriilor

 

a)Anularea căsătoriei în familie (între fraţi şi surori). Dumnezeu putea să facă un alt trup din ţărână, din care să facă o soţie lui Adam, dar a operat o bucată din corpul lui Adam, din care a făcut o altă fiinţă umană, pe Eva. De asemenea, putea să facă alte creaturi din ţărână, încât  fiii şi fiicele lui Adam să nu se căsătorească între ei (Geneza 5:4; Geneza 4:17). Dacă Dumnezeu făcea astfel, oamenii nu ar fi fost făcuţi dintr-un singur sânge, adică numai din sângele lui Adam (Fapte 17:26). Chiar şi după potop unii dintre oameni au continuat această tradiţie (Geneza 20:12; Levitic 18:24). Dar ceea ce Dumnezeu a permis cândva, la început, când nu exista altă alternativă, a dezaprobat mai târziu, când oamenii s-au înmulţit şi alternativele s-au extins (Levitic 18:9,Levitic 18:11; Levitic 18:24-30). Totuşi, vedem că chiar şi atunci când alternativele s-au extins, Avraam şi-a putut păstra soţia, care era sora sa de trup. Dumnezeu ar fi putut să-i ceară să se despartă de ea (compară cu Matei 19:3-9; 1Corinteni 4:1-5), dar nu a făcut-o. Dar de ce a numit „întinat”, ceea ce odată nu era „întinat” - vezi cazul fiilor şi fiicelor lui Adam care s-au căsătorit între ei şi cazul lui Avraam cu sora sa Sara în contrast cu Levitic 18:24? De ce? Deoarece Dumnezeu este suveran să decidă.

 

b)Permiterea căsătoriei cu două surori în cazul patriarhului Iacob şi denunţarea lui. Citind Geneza 29:16-17 aflăm că patriarhul Iacob s-a căsătorit cu două surori (Leea şi Rahela). Dumnezeu putea să-l oprească, deoarece mai târziu, în Levitic 18:18,Levitic 18:24 interzice şi dezaprobă numind ‘întinare’ acest gen de căsătorie; totuşi nu a făcut-o, ba chiar l-a binecuvântat cu mulţi copii. De ce? Deoarece Dumnezeu este suveran.

 

c)Permiterea poligamiei şi anularea permisiei ei. Citind Biblia aflăm că patriarhul Iacob, Regele David, Regele Solomon şi alţii, au avut mai multe soţii în acelaşi timp (Geneza 30:3-12; 1Cronici 3:1-9; 1Regi 11:3). Dumnezeu putea să-i oprească, dând o lege strictă în acest sens  (Matei 19:3-9; 1Corinteni 4:1-5; 1Timotei 3:12), dar n-a făcut; şi nici mai târziu, în Levitic capitolul 18, unde se combat anumite genuri de căsătorii, totuşi nu a făcut-o. Legea din Deuteronom 17:17, nu era considerată o lege pentru combaterea poligamiei; ci, doar pentru limitarea ei, altfel cum putea spune Dumnezeu, că David a fost un om după voia Sa? De ce a fost trecută cu vederea poligamia? Deoarece Dumnezeu este suveran.

 

d)Permiterea ţiitoarelor şi anularea permisiei lor. Patriarhii Avraam şi Iacob, Regele David, regele Solomon şi alţii, au avut „ţiitoare” (Geneza 16:2-4; Geneza 25:6; Geneza 30:3-12; 1Cronici 3:9; 1Regi 11:3). Acestea nu aveau statut de soţii. Ele nu erau considerate prostituate, deoarece erau fidele bărbatului care le întreţinea şi la care locuiau. De ce astăzi Dumnezeu nu mai permite aşa ceva (compară cu Matei 19:3-9; 1Corinteni 4:1-5)? Deoarece Dumnezeu este suveran să decidă.

 

e)Permiterea scrisorilor de despărţire şi anularea permisiei lor. Cele consemnate în Deuteronom 24:1-4, despre scrisorile de despărţire, dădeau dreptul bărbatului la despărţire şi femeii abandonate la recăsătorire cu un alt bărbat. Femeile nu aveau dreptul să dea scrisori de despărţire. De ce astăzi Dumnezeu nu mai permite aşa ceva (compară cu Matei 19:3-9)? Deoarece Dumnezeu este suveran să decidă.

 

6.Anularea ordinului dat israeliţilor ieşiţi din Egipt, de a cuceri Canaanul, pe un timp de 40 de ani.  Numeri capitolele 13 şi 14.

 

7.Dumnezeu acceptă respingerea ofertei sale, de către Moise. De două ori, Moise respinge oferta lui Dumnezeu de a face din el patriarhul unui neam mare (Exod 32:10-14; Numeri 14:11-20).

 

8.Anularea decretului de a nimici cetatea Ninive după 40 de zile (Iona 3:1-10).

 

De ce odată au fost date anumite legi stricte, care totuşi au putut fi amendate şi ulterior abrogate? Deoarece aparţine de suveranitatea lui Dumnezeu de a schimba legile (Evrei 7:8-13; Daniel 4:35; Romani 9:20); El le-a dat şi El le poate abroga (anula), amenda (modifica), sau înlocui. De ce Dumnezeu nu a distrus cetatea Ninive în 40 de zile potrivit hotărârii Sale exprimate prin Iona? Deoarece niniviţi s-au pocăit şi Dumnezeu nu i-a mai pedepsit. Iată cum planul, hotărârea chiar exprimată profetic, se poate schimba.

 

Revenind la scopul lui Dumnezeu cu pământul, în fond, planul sau scopul de a face un pământ paradiziac nu este anulat, căci aceste profeţii se vor împlini în mileniu, când Cristos va conduce cu sfinţii peste pământul actual (Apocalipsa 5:9-10). Scopul lui Dumnezeu nu este zădărnicit de o distrugerea pământului actual la sfârşitul mileniului prin foc. De ce? Deoarece acest plan pur şi simplu, se va împlini în veşnicie pe noua planetă pământ după judecată de la sfârşitul mileniului (Apocalipsa 21:1-5).

 

Alte argumente care se mai aduc în favoarea teoriei că pământul va fi veşnic:

 

Geneza 8:21-22, aici în NW se spune: „Şi Iehova a simţit o mireasmă odihnitoare, astfel că Iehova a zis în inima sa: „Niciodată nu voi mai blestema pământul din cauza omului, căci înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui, şi niciodată nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut. Cât va fi pământul, nu vor înceta niciodată semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea”.

 

Prin fraza „nu voi mai blestema pământul din cauza omului”, se încearcă să se susţină că pământul nu va mai fi pedepsit, dar textul se referă la a blestema pământul ca şi în Eden, ca şi în cazul lui Adam şi lui Eva, atunci din cauza păcatului lor, Dumnezeu a blestemat pământul (Geneza 3:17-19). Acestă promisiune prin faptul că spune că „nu voi mai blestema pământul din cauza omului”, tocmai indică că atunci când după mileniu oamenii se vor răzvrăti, Dumnezeu nu va blestema pământul; ci, îi va nimici împreună cu pământul (Geneza 6:13). Ca şi în cazul potopului, însă aceea nimicire a pământului de atunci a fost parţială, distrugând doar suprafaţa planetei, pe când după mileniu, va fi distrusă întreaga planetă (Apocalipsa 21:1).

 

Revenind la textul din Geneza 8:21-22, observăm că Dumnezeu face precizarea: Cât va fi pământul, nu vor înceta niciodată semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea”. El nu spune: ‚tot timpul va fi pământul, şi aceste cicluri de pe el’; ci doar cât timp va fi pământul nu va înceta nici anotimpurile de pe el. Să trecem la o altă categorie de argumente:

 

3) Raţionamente unora pentru a susţine că trecerea pământului şi a cerului, nu are un sens literal.

 

În Isaia 65 se vorbeşte de un cer nou şi pământ nou, cum explică ei acest pasaj? Ei spun în Turnul de Veghe,  2000 15/4 p.8-13: „Prima împlinire a textului din Isaia 65:17-19 a avut legătură cu evreii din antichitate care, exact aşa cum prezisese Isaia, s-au întors într-adevăr în ţara lor natală, restabilind acolo închinarea curată (Ezra 1:1-4; 3:1-4). Desigur, vă daţi seama că ei s-au întors într-o ţară care se afla pe aceeaşi planetă, nu altundeva în univers.

 

În Biblie, cuvântul „pământ“ nu este folosit întotdeauna cu referire la globul pământesc. De pildă, în Psalm 96:1 citim literalmente următoarele: „Cântaţi DOMNULUI, tot pământul!“ Noi ştim că planeta noastră — uscatul şi vastul ocean planetar — nu poate cânta. Oamenii cântă. Cu certitudine, Psalm 96:1 se referă la oamenii de pe pământ. Însă în Isaia 65:17 apare şi expresia „ceruri noi“. Dacă „pământul“ reprezintă o nouă societate de oameni în ţara natală a evreilor, ce sunt „cerurile noi“?”

 

Ei mai argumentează: „În Geneza 11:1, 1Regi 2:1-2, 1Cronici 16:31, Psalm 96:1 etc., termenul „pământ“ este folosit în sens figurat, cu referire la omenire, la societatea umană. Nu s-ar putea să fie aceeaşi situaţie şi în 2Petru 3:7,2Petru 3:10 şi Apocalipsa 21:1?”

 

La această întrebare a lor răspundem cu un NU răspicat! Da în unele texte expresia „pământ”, nu se referă la planeta în sine, însă în acele texte, chiar din text este evident acest lucru, însă nu şi în cazul  2Petru 3:7,2Petru 3:10 şi Apocalipsa 21:1. Dacă citim textul şi contextul vom vedea că în 2Petru cap. 3, se vorbeşte de pământul fizic, afectat în trecut de potop (2Petru 3:5-7), şi care în prezent este păstrat pentru judecată; iar în Apocalipsa 21:1, în versetele anterioare se precizează că cerul şi pământul fizic au dispărut, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele, în plus, se face referire la marea fizică din care ies trupurile moarte la înviere (Apocalipsa 20:11-13).

 

În ce priveşte ideea, conform căreia „Prima împlinire a textului din Isaia 65:17–19 a avut legătură cu evreii din antichitate care...Desigur, vă daţi seama că ei s-au întors într-o ţară care se afla pe aceeaşi planetă, nu altundeva în univers.”

 

Prima împlinire a lui Isaia 65:17, este referitoare la întoarcerea evreilor din Babilon, în sec. VI -lea î.C. (vezi Isaia 65:8-9), textul afirmă: „Pentru că, iată, eu creez ceruri noi şi un pământ nou şi nimănui nu-i vor mai veni în minte lucrurile de mai înainte, nici nu-i vor mai urca în inimă. Ci exultaţi şi bucuraţi-vă pentru totdeauna de ceea ce creez. Căci iată că eu creez Ierusalimul ca să fie un motiv de veselie şi poporul lui ca să fie un motiv de exultare. Mă voi bucura pentru Ierusalim şi voi exulta pentru poporul meu. Nu se va mai auzi în el nici glas de plânset, nici glas de strigăt tânguitor” (NW).

 

Deci prima împlinire a acestei profeţii, este că Dumnezeu crează ceruri noi referindu-se la o nouă conducere spirituală peste Israel, ştim că în funcţie de ascultarea sau neascultare unui popor, peste acel popor conducea fie spirite rele sau bune, numite de Pavel: „guvernări, autorităţi, puteri şi domnii” (Efeseni 1:21; Efeseni 6:12; 1Corinteni 15:24; vezi şi Daniel 10:12-13).

 

Iar „un pământ nou”, se referă la un pământ înnoit, ştim că ţara lui Israel, a fost în odihna lui Dumnezeu timp de şaptezeci de ani, pământul s-a odihnit şaptezeci de ani rămânând necultivat, ţinând sabatele pe care Israel nu le-a ţinut, astfel timp de şaptezeci de ani, pământul, ţara lui Israel, a fost regenerată, astfel ulterior, ea a putut da recolte bogate (vezi: Levitic 26:34,Levitic 26:43; 2Cronici 36:21; Ieremia 29:10).

 

Faptul că Biblia precizează: „nu-i vor mai veni în minte lucrurile de mai înainte, nici nu-i vor mai urca în inimă”, se referă la faptul că Israel nu se va mai închina la idoli conform profeţiei din Ezechiel 37:21-23; Osea 3:4; Zaharia 13:1-2. În Enciclopedia Iudaismului se recunoaşte: „Talmudul precizează că ispita idolatriei a fost înfrântă după distrugerea Primului Templu, atunci când membrii Marii Adunări au arătat că a respinge idolatria era echivalent cu acceptarea Torei în ansamblul ei (Hor, 8a)”.

 

Atunci când Israel a revenit din exilul babilonian, a avut loc o împlinire parţială, împlinirea totală va fi în viitor. Isaia 65:17-25, se va împlini în mileniu când Noul Ierusalim va fi „un motiv de veselie şi poporul lui ca să fie un motiv de exultare. Mă voi bucura pentru Ierusalim şi voi exulta pentru poporul meu. Nu se va mai auzi în el nici glas de plânset, nici glas de strigăt tânguitor” (vezi Apocalipsa 21:1-5).

 

Atunci în mileniu, cerurile noi vor fi mireasa lui Cristos, trupul Lui ce va avea toate mădularele (1Corinteni 15:40,1Corinteni 15:48-49; Coloseni 3:1-4), ce va conduce cu Domnul Isus (Apocalipsa 5:9-10; Apocalipsa 20:4,Apocalipsa 20:6), iar pământul nou, va fi acest pământ înnoit, regenerat, care va fi transformat în paradis (Matei 19:28; Fapte 3:19-21).

 

Prin urmare, Isaia 65:17, are o împlinire în mileniu, şi nu se aplica doar la întoarcerea evreilor din Babilon, în sec. VI -lea î.e.n. însă acest text, nu afectează alte texte, care vorbesc despre un cer nou şi un pământ nou în sens literal, care înlocuiesc cerul şi pământul actual (Apocalipsa 21:1).

 

Astfel nu putem pe baza textului din Isaia 65, da sensul altor texte. De fapt, am văzut că chiar în prima împlinire din Isaia 65:17, că pământul nou, nu este aceea socitatea nouă de oameni, de supravieţuitori ai Armaghedonului; ci, actualul pământ fizic regenerat.

 

Apoi, există pasaje biblice, care indică clar că expresia pământ şi cer se referă la pământul şi cerul fizic, şi nu se referă la guvernele lumii (cerul) şi respectiv la oamenii răi (pământul). Să dau două exemple în acest sens:

 

Isaia 51:6: Ridicaţi ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrenţe ca o haină şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte; dar mântuirea Mea va dăinui în veci şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit.” Iată că Dumnezeu spune clar „Ridicaţi ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ!” , El nu spune priviţi spre regi sau guverne (cerurile), şi spre oamenii de rând (pământul); ci, El îndreptă atenţia spre cerul şi pământul fizic care vor pieri.

 

În 2Petru 3:10-13, sensul cerului şi a pământului este unul literal, să studiem în continuare şi acest pasaj: „Căci, potrivit dorinţei lor, ei scapă din vedere faptul acesta: că erau ceruri din timpuri străvechi şi un pământ care stătea ca o masă compactă afară din apă şi în mijlocul apei, prin cuvântul lui Dumnezeu, şi că, prin acestea, lumea de atunci a fost distrusă când a fost inundată de apă. Dar, prin acelaşi cuvânt, cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc şi sunt rezervate pentru ziua de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de pietate. Dar să nu scăpaţi din vedere îndeosebi acest fapt, iubiţii mei fraţi: că o zi înaintea lui Iehova este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi. Iehova nu este încet cu privire la promisiunea sa, cum consideră unii încetineala, ci este răbdător cu voi, fiindcă nu doreşte ca vreunul să fie distrus, ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă. Totuşi, ziua lui Iehova va veni ca un hoţ şi în ziua aceasta cerurile vor trece cu un zgomot şuierător, iar elementele, fiind foarte încinse, vor fi descompuse, şi pământul şi lucrările de pe el vor fi descoperite. Fiindcă toate aceste lucruri vor fi astfel descompuse, ce fel de persoane trebuie să fiţi voi în acte de conduită sfântă şi în fapte de devoţiune sfântă, aşteptând şi păstrând viu în minte prezenţa zilei lui Iehova, din cauza căreia cerurile, fiind în flăcări, se vor descompune şi elementele, fiind foarte încinse, se vor topi! Dar, potrivit promisiunii sale, noi aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, iar în ele va locui dreptatea.” (2Petru 3:5-13 (NW).

 

Martorii lui Iehova, explică, că cerul sunt guvernele omenirii, sau „ansamblu puterilor conducătoare”, iar pământul, sunt oamenii de rând”, în Turnul de Veghe din 2000 15/4 p.8-13. Însă, această explicaţie la 2Petru 3:10-12, nu este validă? În tot contextul din 2Petru 3:5-12, este vorba de cerul şi pământul fizic. Observaţi, în v.5, este vorba de cerul şi pământul inundate de apele potopului, şi scoase afară din apă, ştim că cerul (primul cer, atmosfera) începe de la nivelul solului, iar apele potopului au fost cu 15 coţi (cca. 8 metri) deasupra munţilor cei mai înalţi (Geneza 7:19-20).

 

Apoi, Biblia vorbeşte de  „cerurile şi pământul de acum”, care nu se poate referi decât la cerul şi pământul fizic actual. Unii ar putea spune că cerurile şi pământul sunt oamenii lipsiţi de pietate. Însă atunci când Petru prin inspiraţie divină, afirmă: „cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc şi sunt rezervate pentru ziua de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de pietate”, nu vrea să sugereze că cerurile şi pământul sunt oamenii răi; ci, că distrugerea cerurilor şi a pământului are ca implică şi distrugerea oamenilor răi. Aşa cum distrugerea parţială a cerului şi pământului fizic de la potop, a dus implicit la uciderea prin înec a oamenilor răi, tot aşa, sau prin acelaşi cuvânt, cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc şi sunt rezervate pentru ziua de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de pietate”.

 

Iată prin acelaşi cuvânt de judecată, are loc judecata asupra oamenilor răi din viitor, prin cuvântul prin care au fost judecaţi în trecut la potop! Iar dacă în trecut „ceruri din timpuri străvechi şi un pământ care stătea ca o masă compactă afară din apă şi în mijlocul apei, prin cuvântul lui Dumnezeu”, a avut ca efectul descris prin cuvintele: „lumea de atunci a fost distrusă când a fost inundată de apă”, în mod asemănător, „cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc”, având ca efect distrugerea „oamenilor lipsiţi de pietate”.

 

Apostolul Petru, nu a primit revelaţia despre mileniu, pe care a primit-o doar apostolul Ioan, dintre cei 12 apostoli, astfel el nu face o diferenţă între cele două ocazii de judecată, cea de la venirea Domnului şi cea de după mileniu de la scaunul alb şi mare (comp. Matei 25:31-33 cu Apocalipsa 20:11-14). Astfel, la revenirea Domnului, doar o parte din al doilea cer (din cosmos) va fi distrus, când stele vor cădea din cer şi puterile cerului vor fi clătinate (Matei 24:29; Marcu 13:24-25; Apocalipsa 6:13-17), şi pământul şi lucrările de pe el vor fi descoperite (2Petru 3:10), în sensul că nu se pot ascunde de judecata lui Dumnezeu. Pe când,  distrugerea completă a pământului şi a cerului (atmosfera) are loc după mileniu conform cu Apocalipsa 21:1. 

 

Deci în concluzie 2Petru 3:7, se aplică după mileniu, când cerurile şi pământul vor trece (Apocalipsa 21:1).

 

Pe când, 2Petru 3:10-14, se aplică la venirea Domnului, doar că anumite manuscrise şi traduceri încurcă înţelesul real al textului. Apostolul Petru prin inspiraţie spune: „Totuşi, ziua lui Iehova va veni ca un hoţ şi în ziua aceasta cerurile vor trece cu un zgomot şuierător, iar elementele, fiind foarte încinse, vor fi descompuse, şi pământul şi lucrările de pe el vor fi descoperite. Fiindcă toate aceste lucruri vor fi astfel descompuse, ce fel de persoane trebuie să fiţi voi în acte de conduită sfântă şi în fapte de devoţiune sfântă, aşteptând şi păstrând viu în minte prezenţa zilei lui Iehova, din cauza căreia cerurile, fiind în flăcări, se vor descompune şi elementele, fiind foarte încinse, se vor topi! Dar, potrivit promisiunii sale, noi aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, iar în ele va locui dreptatea. De aceea, iubiţii mei fraţi, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, faceţi tot posibilul ca în final să fiţi găsiţi de el fără pată, fără defect şi în pace”.

 

Din v.14, vedem că apostolul Petru, leagă arderea elementelor (stelelor) cereşti de revenirea Domnului, căci în v.14, el le vorbeşte creştinilor, de a fi găsiţi de Cristos la venirea Sa, fără pată şi fără defect. De fapt traducerea corectă nu este „ziua lui Iehova”, căci în 2Petru 3:10, în originalul grecesc[1] este „ziua Domnului”, iar în v.12, apare în unele manuscrise: „ziua Domnului”, iar în altele „ziua lui Dumnezeu”, dar pe care traducerea Lumii noi le-a înlocuit cu „ziua lui Iehova”. Iar ziua Domnului este sinonimă cu ziua venirii Domnului Isus, vezi: 1Corinteni 1:7-8; Filipeni 1:6,Filipeni 1:10.

 

Apostolul Petru vorbeşte de o descompunerea a cerurilor, la ce se referă el aici? Cu siguranţă nu se referă la distrugerea cerului al treilea, unde locuieşte Dumnezeu şi îngerii, care este etern (Psalm 45:6; Plângerile lui Ieremia 5:19; Evrei 1:8) şi nici la distrugerea primului cer (atmosfera), o dată ce oameni din toate naţiunile vor locui pe pământ în mileniu (Apocalipsa 20:3,Apocalipsa 20:7-9), nu poate exista viaţă pe pământ fără atmosferă.

 

Dar nu se poate referi nici la distrugerea în întregime a cerului al doilea, adică a cosmosului cu planete, stele, galaxi, căci luna şi soarele va exista etern conform cu: Psalm 72:5; Psalm 89:29,Psalm 89:36-37. Atunci la ce se referă 2Petru 3:10? Profeţia apostolului Petru: „cerurile vor trece cu un zgomot şuierător, iar elementele, fiind foarte încinse, vor fi descompuse”,  această profeţie este în armonie cu alte profeţii, după cum urmează:

 

„Imediat după necazul din zilele acelea, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina, stelele vor cădea din cer, iar puterile cerurilor vor fi zguduite” (Matei 24:29 NW).

 

„Dar în zilele acelea, după acest necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina, stelele vor cădea din cer, iar puterile care sunt în ceruri vor fi zguduite” (Marcu 13:24 NW).

 

„Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ nelinişte a naţiunilor, care nu vor şti ce să facă din cauza mugetului mării şi a agitaţiei ei, în timp ce oamenii vor leşina de frică şi în aşteptarea lucrurilor care vor veni asupra pământului locuit, pentru că puterile cerurilor vor fi zguduite” (Luca 21:25-26 NW).

 

„Voi face minuni sus în cer şi semne jos pe pământ: sânge, foc şi un nor de fum. Soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge înainte să sosească ziua cea mare şi glorioasă a lui Iehova” (Fapte 2:19-20 NW).

 

„Apoi am văzut când a rupt al şaselea sigiliu: şi a fost un mare cutremur de pământ, soarele s-a făcut negru ca pânza de sac din păr, luna s-a făcut toată ca sângele şi stelele cerului au căzut pe pământ, ca atunci când smochinul scuturat de un vânt puternic lasă să-i cadă smochinele necoapte. Cerul a dispărut ca un sul care se înfăşoară, iar toţi munţii şi toate insulele au fost mutate din locurile lor. Regii pământului, oamenii de seamă, comandanţii, cei bogaţi şi cei tari, orice sclav şi orice om liber s-au ascuns în peşteri şi printre stâncile munţilor. Şi le spuneau fără încetare munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce stă pe tron şi de mânia Mielului, pentru că a venit ziua cea mare a mâniei lor! Şi cine poate să stea în picioare?” (Apocalipsa 6:12-17 NW).

 

Iată ce se întâmplă la revenirea lui Cristos, nu este vorba de o distrugere a cosmosului în întregime, nu. Însă, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, unele stele vor cădea ca şi smochinele doborâte de vânt, unele în contact cu atmosfera pământului, vor arde, ceea ce ne dă imaginea descrisă de Petru: „cerurile vor trece cu un zgomot şuierător, iar elementele, fiind foarte încinse, vor fi descompuse”.

 

Cerul se va face „ca un sul care se înfăşoară”, în sensul că o dată ce soarele şi luna nu-l va mai lumina, stelele vor cădea, este ca o carte, pe care erau anumite însemne pe ea, şi la un moment dat, nu le mai vezi. În mod asemănător cerul ca întindere sau firmament, o dată ce soarele şi luna nu mai luminează, şi stelele cad,   este ca o carte închisă sau făcută sul, unde nu se mai văd literele din ea, respectiv pe cerul ca o carte, nu se mai văd, astrele cereşti, astfel „puterile cerurilor vor fi zguduite”.

 

Dar la ce se referă apostolul Petru când spune: „pământul şi lucrările de pe el vor fi descoperite”? În unele traduceri este tradus cu: „pământul, cu tot ce este pe el, va arde” (Biblia Cornilescu), deoarece în unele manuscrise aşa pare. Însă, Codex Sinaiticus şi Manuscrisul Vatican 1209, ambele datând din secolul al IV-lea d.C., spun: „vor fi descoperite”. Alte manuscrise de mai târziu, Codex Alexandrinus (sec. al V-lea) şi ediţia Clementina (sec. al XVI-lea) al Vulgatei, redau prin „vor fi arse”.

 

Traducerile cele mai bune şi exacte redau asemănător cu NW, de pildă:

 

Noul Testament Traducerea Fidelă 2008: „pământul şi lucrările de pe el vor fi găsite”, tot la fel redă şi Noul Testament tipărit în 1993 de Societatea: Christliche Literatur – Verbreitung: „pământul şi lucrările de pe el vor fi găsite, la nota de subsol [prescurtat: n.s.] se spune: „cele mai bune şi mai vechi manuscrise conţin verbul eurisco, a găsi…”.

 

În Noua Traducere românească (2007), este tradus astfel: „pământul cu toate lucrările de pe el vor fi dezvăluite. Iar în Noul Testament catolic, traducere şi note de pr. Alois Bulai şi pr. Anton Budău, publicat de Editura Sapientia, Iaşi 2002, este redat astfel: „Dar ziua Domnului va veni ca un hoţ; în ziua aceea, cerurile vor dispărea cu vuiet, elementele se vor distruge în foc, la fel şi pământul cu toate lucrurile care vor fi găsite.

 

Ce vrea să spună apostolul Petru când spune: „pământul şi lucrările de pe el vor fi găsite”? El vrea să spună că ele nu se vor putea ascunde sau fugi de judecata lui Dumnezeu. Conform profeţiilor, pământul va fi judecat printr-un foarte mare cutremur de pământ (Apocalipsa 6:12; Ieremia 4:24-28; Ezechiel 38:20; Naum 1:5-6), iar oamenii şi lucrurile de pe pământ prin: sabie, ploaie torenţială, pietre de grindină, foc, pucioasă (Isaia 29:6; Isaia 30:30; Ezechiel 37:21-22). Oamenii nu vor putea scăpa, nici în peşteri, în crăpăturile munţilor sau printre stânci de mânia lui Dumnezeu şi a Mielului! 

 

Iar apoi, apostolul Petru inspirat, vorbeşte de ceruri noi şi un pământ nou, când spune: „Dar, potrivit promisiunii sale, noi aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, iar în ele va locui dreptatea”. El i-a acest concept de ceruri noi şi pământ nou din cartea Isaia 65:17. Astfel sensul textului din 2Petru 3:13, este acelaşi cu cel din Isaia 65:17 în împlinirea finală.

 

Cu siguranţă că dreptatea nu va locui nici în atmosfera pământului (primul cer), nici în cosmos (al doilea cer); ci, se referă la creştini, care vor fi noile ceruri, noile stele (1Corinteni 15:40,1Corinteni 15:48-49). Dacă la venirea Domnului unele stele fizice, vor cădea şi vor arde, în locul lor vor fi cerurile noi, adică creştini care vor străluci (spiritual) ca stelele (Daniel 12:3). În acest cer nouă alcătuit din creştini, va locui dreptatea, ei fiind de fapt numiţi de Domnul: „cei drepţi” (Matei 25:37), şi atunci „cei drepţi vor străluci ca soarele în regatul Tatălui lor” (Matei 13:43 NW). Dar la ce se referă Petru când vorbeşte de un nou pământ?

 

Pământul actual, raportat la pământul de dinainte de potop, care care a fost scos din şi prin apă, este un pământ nou, nu în sensul de o nouă planetă, dar în sensul că a fost un pământ curăţit de oamenii răi, înecaţi în potop (2Petru 3:5-7). Raportat la pământul actual, pământul cel nou, este pământul trecut din nou prin judecata şi pedeapsa lui Dumnezeu, curăţat de oameni răi, dar şi înnoit sau regenerat.

 

Domnul Isus spune clar despre actualul pământ că nu va fi distrus la venirea Lui, ci regenerat. În Matei 19:28, El spune: „Adevărat vă spun că la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul slavei Sale, voi, cei care M-aţi urmat, veţi sta, de asemenea, pe douăsprezece tronuri şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel” (Noua Traducerea Românească 2007). În GBV 1991, la n.s „regenerare”; în Biblia Fidela Cluj, se redă cu „regenerare”. În Noul Testament tipărit în 1993 de Societatea: Christliche Literatur – Verbreitung (CLV): „renaştere”, la n.s. „gr. palingenesis, regenerare. Vezi Tit 3:5”. În Noul Testament Traducerea Fidelă 2008 (Arad), este tradus astfel: „regenerare”, la n.s. „în greacă: palingenesis... însemnând: renaştere, refacere”. În Biblia Bucureşti 2001, este redat astfel: înnoirea tuturor lucrurilor”. În Noul Testament catolic, traducere şi note de pr. Alois Bulai şi pr. Anton Budău, publicat de Editura Sapientia, Iaşi 2002, este redat astfel: la reînnoirea tuturor lucrurilor.

 

Este clar că pământul actual nu va fi distrus la venirea Domnului; ci, regenerat, refăcut, înnoit!

 

Astfel dacă la venirea Domnului, pământul actual ar fi distrus, pământul cel nou ar avea sensul de o altă planetă, şi atunci o nouă planetă creată de Dumnezeu, nu ar mai avea nevoie de regenerare sau refacere căci Dumnezeu crează perfect lucrurile! Este iraţional şi absurd să credem că pământul nou creat de Dumnezeu, ar mai avea nevoie de îmbunătăţire, perfecţionare. Dumnezeu când creează o face într-un mod perfect şi fără a mai fi nevoie de îmbunătăţiri (comp. cu Geneza 131; Deuteronom 32:4; Ecleziast 3:14). Astfel sensul „un pământ nou” din 2Petru 3:13, este acelaşi cu cel din Isaia 65:17, şi anume: un pământ curăţat de oamenii răi şi de lucrurile acestei lumii, precum şi un pământ: refăcut, regenerat, înnoit.

 

De asemenea, sunt multe profeţii care vorbesc de o transformare a acestui pământ afectat de păcat, moarte, secetă, boală, etc. (Isaia 11:1-10; Isaia 32:15-18; Isaia 35:1-7). Ba mai mult, Biblia vorbeşte de supravieţuitori ai zilei de mânie a lui Dumnezeu care vor rămâne pe acest pământ în mileniu, alături de Israel, care în timpul sfârşitului au venit în Ierusalim să se închine devenind prozeliţi la iudaism (Isaia 2:2-4; Mica 4:1-5; Zaharia 14:16). Astfel nu poate fi vorba decât că în primă fază, în mileniu, pământul şi cerul fizic va fi regenerat, reînnoit, restaurat, din nou pentru oamenii care îl vor locui, care vor fi guvernaţi în mileniu de Isus şi de sfinţii Săi, adică de cei din clasa miresei lui Cristos (Daniel 7:18,Daniel 7:22,Daniel 7:27; 1Corinteni 4:8; 2Timotei 2:12; Apocalipsa 5:9-10; Apocalipsa 20:6).

 

Şi doar după mileniu, după ce Satan va fi dezlegat, el şi îngerii lui, şi va întina din nou: cerul (atmosfera) şi pământul, împreună cu oamenii care se vor răzvrăti, cerul şi pământul fizic va fi distrus. Pentru că există texte clare în acest sens, vezi: Matei 5:18; Matei 24:35; Marcu 13:31; Luca 21:33; Psalm 102:26; Isaia 51:6; Evrei 1:10-12; 2Petru 3:7; Apocalipsa 21:1. Însă noi trebuie să interpretăm şi să înţelegem corect fiecare text în parte. Textele trebuie studiate toate în contextul lor, pentru că au sensuri diferite, nu toate se referă la acelaşi lucru.

 

Să vedem în continuare:

 

Cerul şi pământul fizic va fi distrus?

 

Există afirmaţii clare ale Domnului Isus că cerul şi pământul vor trece, după cum urmează:  Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24:35; Marcu 13:31; Luca 21:33).

 

Unii interpretează că cerul şi pământul va trece, în lumina afirmaţiei din Luca 16:17, unde se spune: Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din lege.” Cu alte cuvinte ei interpretează, că Isus nu a spus că cerul şi pământul vor trece; ci, că mai repede ar trece cerul şi pământul decât cuvintele Lui sau legea lui Dumnezeu fără să se împlinească.

 

De ce această interpretare este falsă, deoarece legea şi profeţii după împlinirea lor (după mileniu în veşnicie) vor trece, Isus spune clar: Matei 5:17-18: „Să nu credeţi că am venit să stric legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.  Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.” Cu alte cuvinte Isus spune că legea şi profeţii ca cuvânt profetic (nu ca porunci), nu va trece până se va împlini în totalitate.

 

Însă în contrast cu legea care ca set de porunci a fost abrogată la moartea lui Isus (Efeseni 2:14-16; Coloseni 214-17), însă ca Cuvânt profetic, ca profeţii, va trece doar la sfârşitul mileniului, când se vor împlini toate profeţiile din lege, psalmi şi profeţi. Însă în contrast cu legea şi profeţii, Cuvântul lui Cristos este etern! El nu va trece niciodată!

 

Astfel, în contrast cu Cuvântul lui Cristos care este etern, cerul şi pământul fizic, nu este etern; ci va trece, căci nu putem interpreta altfel afirmaţia: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

 

Un alt argument clar, este Psalm 102:25-27: Tu ai întemeiat în vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.  Ele vor pieri, dar Tu vei rămânea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba. Dar Tu rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.” Iată că este vorba de pământul şi cerul fizic creat de Dumnezeu, nu de sistemul lumii creat de Diavol. Astfel, chiar creaţia lui Dumnezeu va pieri însă Dumnezeu este etern! În acest text se pune în contrast perisabilitatea creaţiei şi sfârşitul ei, cu eternitatea şi imuabilitatea lui Dumnezeu, care nici nu se schimbă nici nu piere; căci anii Lui „nu se vor sfârşi.” Apostolul Pavel citează acest pasaj, şi astfel N.T. întăreşte această concepţie în Evrei 1:10-12, unde se spune: „Şi iarăşi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.  Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină; le vei face sul ca pe o manta şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaşi; şi anii Tăi nu se vor sfârşi.” În traducerea martorilor NW, încearcă să se dilueze claritatea acestui adevăr, acolo la ambele texte sunt introduse cuvinte în plus: „Şi: „La început, tu, Doamne, ai pus temeliile pământului, iar cerurile sunt lucrările mâinilor tale. Ele vor pieri, dar tu vei rămâne. Toate se vor învechi ca un veşmânt şi le vei face sul ca pe o mantie, ca pe un veşmânt. Ele vor fi schimbate, dar tu eşti acelaşi şi anii tăi nu se vor sfârşi niciodată” (NW). Expresia „ai pus temeliile”, arătând prin aceasta că temeliile pământului vor pieri nu pământul (cu toate că dacă piere temeliile piere şi planeta, tot la fel dacă piere cerul, atmosfera care protejează planeta, piere şi planeta).

 

Însă uitându-mă atât în textul ebraic, precum şi în cel grecesc, traducerea literală este „ai fundat (stabilit) pământul”; însă când în continuare spune „Ele vor pieri” (la plural), nu se referă la temeli, căci în ebraică şi greacă, cuvântul respectiv este la singular. Astfel este vorba din nou de o falsificare a Cuvântului lui Dumnezeu în traducerea NW. Este interesant că apostolul Pavel, citează textul din Psalm 102:25-27, din versiunea Septuaginta, unde se spune: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale”, conform cu Geneza 1:1, cerurile şi pământul fizic a fost făcut la început, nu guvernele sau oamenii răi! Astfel Biblia învaţă clar că pământul şi cerurile fizice create de Dumnezeu, vor pieri. Să trecem însă şi la alte argumente că cerul şi pământul fizic va trece!

 

Un alt argument: Apocalipsa 21:1 NW: „Şi am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci cerul de odinioară şi pământul de odinioară trecuseră, iar marea nu mai era.”

 

Ce afirmaţie mai clară dorim?! Este clar va exista o nouă planetă (pământ nou), şi un cer nou (adică o atmosferă nouă), ne-afectată sau întinată de păcat, poluare, stricăciune!

 

Chiar şi marea fizică de pe vechiul pământ îşi va înceta existenţa, ea nu se referă cum spun unii, la oamenii răi, căci dacă expresia ‚pământ’ se referă la oamenii răi (după teoria lor), nu poate şi marea să se refere la acelaşi lucru, are fi o repetiţie fără sens. Cu toate corelările lor de texte, căci ei susţin că în Biblie, marea se referă la oamenii răi, comparaţi uneori în Biblie cu marea (Isaia 17:12-13; Isaia 57:20; Ieremia 51:41-43; Apocalipsa 17:15). Însă, în acest context nu se potriveşte această interpretare şi corelare. Să analizăm contextul:

 

Apocalipsa 20:13-21:1 NW: Marea i-a dat înapoi pe morţii din ea…Şi am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci cerul de odinioară şi pământul de odinioară trecuseră, iar marea nu mai era.” Care mare a „dat înapoi pe morţii din ea”? Marea fizică sau oamenii răi? Este clar că marea fizică în care au fost înecaţi unii oamenii, şi din care vor ieşi la învierea generală. Ce se întâmplă cu această mare care a „dat înapoi pe morţii din ea”? Textul răspunde: „marea nu mai era”! Când? Când Ioan a văzut „un cer nou şi un pământ nou, căci cerul de odinioară şi pământul de odinioară trecuseră, iar marea nu mai era.”

 

Deci lucrurile sunt clare, pământul şi cerul fizic, marea (oceanul planetar) va dispărea, însă întrebarea care se mai ridică, este:

 

Când va fi distrus prin foc cerul şi pământul fizic de acuma?

 

Apostolul Ioan, este cel care a primit ultima revelaţie din Scriptură, şi revelaţia despre mileniu în care Cristos va domni cu sfinţii (Apocalipsa 20:3-6). Iar conform ultimei revelaţii a lui Ioan, cerul şi pământul acesta va trece şi va fi înlocuit de un cer nou şi un pământ nou, la sfârşitul mileniului cu ocazia judecăţii generale şi finale (Apocalipsa 20:11-21:1-5).

 

În acest sens întăreşte şi profetul Isaia, în Isaia 66:22, text care se referă la un eveniment de după mileniu, acolo se spune conform NW: „Căci, aşa cum cerurile noi şi pământul nou pe care le fac rămân înaintea mea”, zice Iehova, „tot aşa vor rămâne şi urmaşii voştri şi numele vostru”.

 

Iată un cer şi un pământ nou, care nu mai trece, nu mai are nevoie de îmbunătăţiri, şi în care oamenii nu vor mai muri, ei doar vor vedea cadavrele din gheena ale celor judecaţi la judecata finală (Isaia 66:23-24), însă ei şi copiii lor nu vor mai muri, în contrast cu Isaia 65:17-25, unii oameni care vor fi în mileniu vor muri datorită păcatului (Isaia 65:20).

 

În final să prezentăm pe scurt profeţiile despre un cer nou şi un pământ nou şi împlinirile acestor profeţii:

 

În Biblie există doar patru pasaje unde apare această expresie. În continuare le vom analiza:

1. Isaia 65:17, - pentru a înţelege când se aplică acest pasaj trebuie să studiem contextul, din care reiese că prima împlinire a textului a avut loc, la reîntoarcerea evreilor din exilul babilonian în secolul VI î.e.n. (Isaia 65:9-10,Isaia 65:16,Isaia 65:18; Isaia 43:14-21; Isaia 51:11-16). Cerul nou au fost o conducere îngerească nouă, iar pământul nou, un pământ regenerat de cei şaptezeci de ani sabatici de cât s-a bucurat ţara lui Israel în timpul captivităţii babiloniene (Levitic 26:34,Levitic 26:43; 2Cronici 36:21; Ieremia 29:10). Însă împlinirea finală a acestui text are loc la începutul mileniului de guvernare a lui Cristos, deoarece numai după ultimul test de la finalul mileniului nu va mai există moartea (1Corinteni 15:25-28), pe când în contextul acestui pasaj, unii mor din cauza păcatului şi-a răzvrătirii (Isaia 65:20). Cerul nou şi pământul nou din Isaia 65:17, are o împlinire, la revenirea Domnului, respectiv creştinii răpiţi la cer, vor fi cerul nou (Efeseni 1:21; Efeseni 6:12; 1Corinteni 15:24; vezi şi Daniel 10:12-13), iar pământul nou, va fi pământul actual, dar curăţit de oamenii răi (2Tesaloniceni 1:8-9), de lucrurile rele din această lume (1Corinteni 7:31; 1Ioan 2:15-17), un pământ înnoit, regenerat (Isaia 11:1-10; Isaia 32:15-18; Isaia 35:1-7; Matei 19:28; Fapte 3:19-21). 

 

2. Isaia 66:22 - Acest text se împlineşte după mileniu când nu va mai fi nici un fel de moarte pentru nimeni, când va exista o nouă planetă pământ şi o nouă atmosferă sau cer pentru planeta nouă.

 

3. 2Petru 3:13 – Acest text se împlineşte ca şi Isaia 65:17, la venirea Domnului (2Petru 3:11-14), cerurile noi, vor fi creştinii (1Corinteni 15:40,1Corinteni 15:48-49), iar noul pământ va fi pământul actual: înnoit, regenerat (Matei 19:28; Fapte 3:19-21) [vezi explicaţia despre împlinirea finală la Isaia 65:17].

 

4. Apocalipsa 21:1, are o împlinire după mia de ani şi se referă la un nou cer (o nouă atmosferă) şi la un nou pământ, o nouă planetă eternă!

 

În concluzie, va exista o nouă planetă şi un nou cer (atmosferă) după mia de ani, însă ne stă în faţă revenirea Domnului, şi provocarea: „având în vedere că toate aceste lucruri vor fi distruse astfel, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, trăind nişte vieţi sfinte şi evlavioase, aşteptând şi grăbind venireac zilei lui Dumnezeu, zi în urma căreia cerurile vor fi distruse prin foc, şi corpurile cereşti vor fi topite prin ardere. Dar noi, după promisiunea Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea. De aceea, preaiubiţilor, în timp ce aşteptaţi aceste lucruri, străduiţi-vă să fiţi găsiţi de El în pace, fără pată şi fără vină!”  (2Petru 3:11-14 - Noua Traducere Românească 2007).

 


[1] Vezi versiunea The Kingdom Interlinear, făcută de Societatea Turnul de veghe.