Unii oameni care au intrat în legătură cu Organizaţia Martorii lui Iehova sau au fost martori, se întreabă: este oare botezul în apă efectuat de martorii lui Iehova, valabil? Este el un botez creştin, un botez conform Noului legământ? Este el în armonie cu Scripturile Creştine şi cu întreaga Biblie?

La întrebări de genul acesta voi încerca să răspund pe parcursul acestui material. Voi structura acest material după cum urmează:

 

& Ce este botezul, cum se ajungea la botez şi cum efectuau botezul: primii creştini?

& Cum se ajunge la botez şi cum se face botezul la Martorii lui Iehova?

& De ce botezul martorilor lui Iehova nu este autentic?

& Ce este de făcut?

 

Ce este botezul, cum se ajungea la botez şi

cum efectuau botezul: primii creştini?

Botezul conform Bibliei este cererea către Dumnezeu a unei conştiinţe bune (1Petru 3:21). Astfel, botezul în Biblie nu este un simbol public al dedicării noastre faţă de Dumnezeu ci este ceva mai mult: este o unire, o identificare cu Cristos, cu moartea cu îngroparea şi învierea lui Isus, este o moarte şi o îngropare cu Cristos, faţă de păcat şi lume, când ne-am scufundat în apă, iar când am ieşit din apă, o înviere cu Cristos, la o viaţă nouă pentru Dumnezeu. Este o dezbrăcare de carne (firea păcătoasă), este circumcizia lui Cristos  (Romani 6:3-5,Romani 6:11; Coloseni 2:11-13). Prin botez ne îmbrăcăm cu Cristos devenim sămânţa lui Avraam (Galateni 3:27). Apostolul Pavel numeşte botezul: baia renaşterii” (Tit 3:5 - Noul Testament 1993 CLV), căci în botez are loc naşterea din apă şi Spirit (Ioan 3:3-5). Deoarece prin botez noi ascultăm Cuvântul şi ne naştem la o viaţă nouă, de unire cu Cristos. (Ioan 3:3-5; Tit 3:5; Evrei 10:22; Fapte 2:38-39). Prin botez devenim făpturi noi în Cristos (2Corinteni 5:17).

Conform Scripturilor Creştine persoanele care putea efectua botezul în apă erau cele ce au auzit vestea bună (Fapte 8:12), apoi se căiau de păcate, credeau din toată inima lor în Isus Cristos (Fapte 2:38; Fapte 8:12) şi care deveneau ucenici prin învăţarea şi păzirea poruncilor Domnului Isus (Matei 28:19-20), şi a „lucrurile elementare ale cuvintelor sacre ale lui Dumnezeu” (Evrei 5:11 NW), sau „învăţăturile de bază despre Cristos” (Evrei 6:1 NW), şi care se lepădau de sine şi Îl urmau pe El (Marcu 8:34; Luca 14:26,Luca 14:33).

Deci existau doar aceste condiţii, în care prima condiţie era reacţia omului la Evanghelie, prin căinţă şi credinţă. Căinţa sau pocăinţa (căinţa profundă) în greacă „metanoia” (schimbarea minţii) implica părerea de rău, remuşcarea, regretul ce venea în urma conştientizării lor prin Cuvânt şi Spiritul Sfânt a faptului că sunt păcătoşi şi despărţiţi de Dumnezeu (Fapte 2:37; Ioan 16:8). Căinţa se manifesta prin mărturisirea păcatelor lui Dumnezeu şi o schimbare a gândirii omului de la păcat la Dumnezeu (Fapte 3:19; 1Ioan 1:9).

A doua condiţie legată de prima (Fapte 20:21), era credinţa în Fiul lui Dumnezeu, nu doar o credinţă că Isus este Fiul lui Dumnezeu, sau că El există, ci o încredere în El şi în jertfa Lui, crezând că doar El este soluţia la păcatele noastre, înţelegând că Domnul nu a murit doar ca să răscumpere perfecţiunea pierdută de Adam, ci să răscumpere păcătele noastre pe care le-am făptuit cu voie sau fără de voie, uneori chiar când puteam să ne abţinem. Această încredere neclintită în Cel care a murit şi a înviat pentru noi, pentru a ne fi Domn şi Salvator (Fapte 5:31; Fapte 16:30-33; Romani 10:9-10) şi pentru a ne împăca cu Dumnezeu (Romani 5:1), nu într-o confesiune religioasă sau într-un set de doctrine despre Cristos.

A treia condiţie, a deveni ucenic al Lui prin învăţarea poruncilor Lui şi a învăţăturilor de bază a Bibliei, şi păzirea lor (Ioan 4:1; Matei 16:24-25; Matei 28:20), nu doar a învăţa explicaţiile unor oameni, care tot se schimbă, sau a activa împreună cu adunarea (vestitor ne-botezat), chiar afilierea la o organizaţie nu existau în primul secol, acestea nu sunt criterii din punct de vedere Scriptural care să facă pe o persoană să nu fie vrednică de botezul în apă.

Deci, dacă persoana respectivă s-a pocăit cu adevărat, arătând lucrul acesta prin fapte, printr-o viaţă schimbată, prin faptul că viaţa acelei persoane s-a întors de la trăirea în păcat, la trăirea pentru Dumnezeu, dacă persoana se încrede cu adevărat în Domnul Isus în ce priveşte salvarea lui, nu este suficient să crezi că Isus există sau că El a făcut minuni, sau că El este Fiul lui Dumnezeu. Nu! Tu trebuie să crezi că El a murit în locul tău, a fost pedepsit în locul tău, că El ţi-a luat păcatul (Isaia 53:4-5), că El a murit nu doar ca echivalent al lui Adam, ci că a murit pentru păcatele tale, ca tu să poţi fi socotit sau declarat drept, nu datorită faptelor tale, ci doar datorită jertfei Lui  (Romani 3:21-26; Romani 5:12-19; Filipeni 3:9), şi să te spele în sângele Lui de păcatele tale (Efeseni 1:7; 1Ioan 1:7-9), tu nu eşti doar imperfect, problema ta în faţa lui Dumnezeu, nu este doar că ai moştenit păcatul de la Adam. NU! Tu ai păcătuit uneori când puteai să te stăpâneşti, când puteai să nu o faci, tu eşti vinovat în faţa lui Dumnezeu fiindcă nu doar că ai păcătuit din greşală, ci uneori cu bună ştiinţă, deliberat şi puteai să te abţii (Iov 15:16; Romani 3:9-23)!

Dar poţi fi iertat, nu bazându-te pe ce poţi face tu pentru Dumnezeu, nu, ci bazându-se pe darul lui Dumnezeu care nu se câştigă prin fapte, ci a fost câştigat doar prin jertfa lui Isus (Romani 4:3-7; Romani 6:23; Romani 11:6; Efeseni 2:8-9).

Nu credinţa că dacă intrăm într-o organizaţie suntem salvaţi, sau aşa vom avea păcatele iertate, nu credinţa noastră trebuie să fie într-o persoană vie, nu într-un set de doctrine, sau într-un Cristos doar istoric.

Astfel trebuie să crezi din inimă că Isus a murit pentru păcatele tale, şi că Dumnezeu l-a înviat din morţi (Romani 4:24-25; Romani 10:9-10), însă această credinţă nu trebuie să fie doar o acceptare la nivelul minţii, ci să fi mişcat în inima ta de dragostea lui Dumnezeu, care a dat tot ce avea mai scump ca să te răscumpere pe tine un păcătos (Ioan 3:16).

Dacă persoana a primit învăţătura Domnului Isus şi o trăieşte, iubindu-L pe El mai mult chiar decât membrii familiei, dacă s-a lepădat de el însuşi renunţând la păcat, la anumite plăceri păcătoase, planuri, vise, hobyuri lumeşti şi Îl urmează pe Domnul, făcând din aceasta ţina vieţi lui (Matei 10:37-39; Marcu 8:34).

Când o persoană îndeplineşte aceste condiţii, aceea persoană este vrednică de botezul în apă.

Dar cum se făcea efectiv botezul în primul secol e.n.? Conform relatărilor, cei ce auzeau Evanghelia, fiind învăţaţi lucrurile de bază, se căiau şi credeau, iar după erau duşi la apă curgătoare (Matei 3:6) sau stătătoare (Fapte 8:36), unde candidatul la botez, mărturisea cu gura lui prin rugăciune: credinţa în Isus (Fapte 22:16; Romani 10:9-10; 1Timotei 6:12).

Pentru că este nevoie de o mărturie cu gura înainte de botez a credinţei creştine, fac apel chiar la un Turn de Veghe recent, unde se citează următorul pasaj dintr-o carte: „Iar într-o carte intitulată După Isus triumful creştinismului (în engleză) se afirmă: „În forma sa elementară, [botezul] necesita din partea candidatului o mărturisire a credinţei, urmată de cufundarea completă în apă în numele lui Isus“. – W 2002 15/7 p.15

Apoi după ce candidaţii mărturiseau credinţa lor în Domnul Isus, erau scufundaţi (botezaţi) în numele Lui Isus, adică botezătorul spunea efectiv în Numele cui Îl scufundă (Fapte 8:16; Fapte 10:43,Fapte 10:48; 1Corinteni 1:12-13; 1Corinteni 6:11; Iacob 2:7). Cel botezat după ce ieşea din apă, invoca numele Domnului Isus în rugăciune (Fapte 22:16; vezi şi  Fapte 9:14,Fapte 9:21), sau se ruga aşa cum a făcut şi Domnul Isus la botezul Său (Luca 3:21).

Astfel odată efectuat botezul, persoana era integrată în trupul lui Cristos (Fapte 2:41-47; 1Corinteni 12:12-13), nu într-o organizaţie omenească, cel botezat s-a alipit de Domnul (Fapte 5:14), cel botezat devenind copil al lui Dumnezeu, fiind născut din apă şi Spirit cu ocazia botezului, căci există o singură naştere, dar din mai multe elemente: apa, Spiritul Sfânt şi sângele lui Isus (1Ioan 5:6), toate aceste elemente lucrează în botez: curăţirea, sfinţenia, înnoirea (1Petru 1:1-3; 1Corinteni 6:11). Botezul fiind numit: baia renaşterii” (Tit 3:5 - Noul Testament 1993), în NW: „prin baia care ne-a adus la viaţă şi prin înnoirea noastră prin spiritul sfânt” sau „baia de apă”, care face ca congregaţia să fie: „fără pată, zbârcitură sau altceva de acest fel, ci sfântă şi fără defect” (Efeseni 5:25-27 NW).

Astfel cel botezat primeşte o inimă nouă, o conştinţă curată şi o siguranţă a salvării (Evrei 10:22-23; Efeseni 5:26-27), el înviază împreună cu Cristos în locurile cereşti (comp. Coloseni 2:12 cu Efeseni 2:4-6), nu există în Biblie, botez creştin cu speranţă pământească, aceasta este o scorneală omenească. Botezul este unul singur, după cum există o singură speranţă pentru creştini (Efeseni 4:4-5), şi botezul este implicit legat de cer pentru că el este o înviere în locurile cereşti cu Cristos (comp. Coloseni 2:12 cu Efeseni 2:4-6, vezi şi 1Petru 1:3).

După cum, nu există creştini unşi şi creştini ne-unşi, căci cuvântul creştin vine de la Cristos = Unsul (1Petru 4:14,1Petru 4:16), şi astfel creştinii, prin etimologia cuvântului sunt unşi. Toţi cei ce cred în Domnul Isus sunt unşi cu Spirit Sfânt (comp. Efeseni 1:13-14 cu 2Corinteni 1:22-23).

Acum după ce am răspuns pe scurt la întrebarea: Ce este botezul, cum se ajungea la botez şi cum se făcea botezul conform  Bibliei? Aş dori să prezint şi cum se ajunge la botez şi cum se face botezul la Martorii lui Iehova?

 

Cum se ajunge la botez şi cum se face botezul la Martorii lui Iehova?

Voi prezenta pe scurt datele problemei concentrându-mă asupra aspectelor esenţiale: un om ca să ajungă să se boteze la martorii lui Iehova omul trebuie să accepte un studiu „biblic” [am pus în ghilimele la cuvântul  „biblic” pentru că studiul nu e tocmai un studiu Biblic curat ci un studiu pe baza unei interpretări de multe ori eronate a Bibliei]. Astfel studiul pe baza unui auxiliar (publicaţii) tipărit de Societatea Turnul de Veghe, ajunge să fie instruit după principiile Turnului de Veghe, şi să fie atras în Organizaţie.

Omul care acceptă învăţăturile care i se vor preda în cadrul studiului din auxiliarele Societăţii, este atras în Organizaţie, şi făcut dependent de ea. Schimbarea în om se produce lent, pe măsură ce omul îşi însuşeşte principiile învăţate şi doreşte să aplice în viaţă, de pildă, astăzi la studiu a învăţat să nu mai fure, dacă este motivat destul de puternic de dorinţa de a plăcea lui Dumnezeu nu mai fură, însă forţa implicată este doar o forţă a voinţei, a minţii, şi nu şi puterea Spiritului Sfânt. Deoarece accentul nu este pus pe lucrarea lui Dumnezeu în om din cauza neputinţei lui, ci pe ce poate face omul pentru Dumnezeu. [Problema convertirii autentice în contrast cu convertirea ne-autentică de la martori am dezvoltat-o mai pe larg în materialul:  „O convertire ne-autentică”].

Astfel persoana ce studiază cu martorii acumulează o cunoştinţă despre doctrinele Bibliei, de fapt doctrinele Turnului de Veghe, această cunoştinţă din păcate îl mândreşte pe om, căci a acumulat o cunoştinţă superioară faţă de alţii, şi că el cunoaşte „adevărul” pe care religiile celelalte nu îl cunosc.

Pe scurt omul aude mesajul martorilor şi îşi dă seama că Dumnezeu promite o lume nouă, iar pentru a intra în ea e nevoie să studieze pentru ca să acumuleze o cunoştinţă (Ioan 17:3), prin care devine conştient că adevărul este în Organizaţie, face schimbări în viaţă, se înscrie de obicei la Şcoala de minister Teocratic unde învaţă să devină vestitor. Apoi el devine vestitor ne-botezat, studiază apoi anexele din cartea „Organizaţi pentru a ne efectua ministerul” cu trei bătrânii de congregaţie, aici el trebuie să înveţe câteva sute de versete biblice pe de rost ca să ştie la o adică să apere doctrina Organizaţiei. Apoi dacă trece cu bine de analiza făcută împreună cu bătrânii adică „întrebările de botez” se duce la congres unde se botează. Apoi pentru a fi salvat trebuie să fie într-o strânsă legătură cu Organizaţia în cadrul căreia să fie activ.

Botezul în general la martori se efectuează la cele trei congrese din an (primăvara, vara şi toamna), când au loc întruniri mari a mai multor congregaţii pe stadioane sau în săli publice. Acolo candidatului la botez este întrebat: „Pe baza jertfei lui Isus Cristos, te-ai căit de păcate şi te-ai dedicat lui Iehova pentru a înfăptui voinţa sa? Înţelegi că dedicarea şi botezul tău te identifică drept Martor al lui Iehova, adică un membru al organizaţiei lui Dumnezeu îndrumate de Spirit?” (W 06 1/4 p.21-25).

Apoi candidatul este dus la un apă îmbrăcat în general în costum de baie, unde este scufundat, însă fără a se preciza în numele cui este scufundat.

Deci în general cam aşa stau lucrurile cu Botezurile efectuate de Martorii lui Iehova. Dar să vedem în continuare:

 

De ce botezul martorilor lui Iehova nu este autentic?

Din păcate studiind bine problema şi trecând chiar eu personal prin filiera: botez şi trăire în Organizaţia Martorii lui Iehova, pot spune cu durere şi nu cu bucurie că botezul Martorilor nu este unul biblic, creştin şi autentic. Motivele sunt mai multe după cum urmează:

Ø     Motivaţie greşită

Ø     O formulă de botez greşită

Ø     O simplă baie nu un botez în Cristos!

Ø     O identificare greşită

Ø     Un alt rezultat:

Ø     Metodologie greşită

 

Motivaţie greşită: Fără a generaliza şi a spune că toţi martorii au avut motivaţii greşite, totuşi unii sau botezat pentru că vine ARMAGHEDNUL. Au fost timpuri când speriaţi de apropierea sfârşitului unii care au avut legături cu martorii sau botezat la aceştia ca nu cumva Armaghedonul să-i găsească ne-botezaţi.

Un exemplul în acest sens, îl puteţi găsi în Anuarul din 2003, p.162-163, unde se recunoaşte: „...mulţi au încetat să-l mai slujească pe Iehova când au văzut că actualul sistem de lucruri nu se sfârşise în 1975. În 1979, numărul vestitorilor scăzuse la mai puţin de 59 000. Cornelio Cañete, care la mijlocul anilor ’70 slujea ca supraveghetor de circumscripţie, a spus: „Unii s-au botezat din cauza anului 1975 şi au umblat în adevăr doar câţiva ani. După ce anul 1975 a trecut, ei au părăsit adevărul”. [sublinierea îmi aparţine].

Alţii sau botezat din alte motive greşite. Motivul Biblic de botez ar trebui să fie căinţa, regretul faţă de păcate, ascultarea, iubirea faţă de Dumnezeu, dorinţa de comuniune cu Cristos (Fapte 2:37-38; 1Corinteni 1:11-12; 2Corinteni 11:2). Unii ar putea însă spune că şi la alte religii există oameni cu o motivaţie greşită care se botează. Este adevărat, însă problema la martorii lui Iehova este mult mai adâncă. Oamenii care studiază cu martorii, sunt bombardaţi cu imagini, versete, descrieri a lumii noi, a noului sistem de lucruri de care pot şi ei beneficia, şi astfel la mulţi în minte se face asocierea: botezul în Organizaţie mă va face să beneficiez de toate aceste lucruri minunate ale lumii promise de Iehova.

La alte religii creştine accentul cade pe pocăinţă, pe relaţia cu Dumnezeu, şi pe iubirea faţă de Isus. Ei nu-i momesc pe oameni cu un paradis şi le vorbesc mai mult de un salvator şi Domn: Isus Cristos. 

Dar argumentele care demască botezul martorilor ca fiind ne-biblic sunt mai multe şi mai grele, după cum vom vedea în continuare:

 

O formulă de botez greşită:

Martorii lui Iehova care sunt ne-trinitarieni, folosesc ca şi majoritatea cultelor creştine trinitariene, formula de botez cea din Matei 28:19-20, şi anume: ,,în numele Tatălui, al Fiului, şi al Sfântului Duh”. Însă legat de acestă frază din Matei 28:19-20, se ridică o întrebare: Apostolii care în primul rând au primit porunca de a boteza pe oameni, ei au botezat întotdeauna ,,în numele lui Isus Cristos”, care este o singură persoană (Fapte 2:38; Fapte 8:16; Fapte 10:48; Fapte 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12-13; Galateni 3:27)?

Cu siguranţă, botezul în numele treimi, nu poate fi identic cu botezul „în numele lui Isus”, din mai multe motive:

Botezul „în numele lui Isus”, este o scufundare într-o singură persoană nu în trei persoane.

Numele de Isus nu este Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt!

Apostolii ei ar fi trebuit să asculte de porunca Domnului, nu se putea altfel, ei erau temelia adunării (Efeseni 2:20), şi nu puteau să greşească chiar uitând formula atât de simplă de botez, ,,în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”. Însă atunci se ridică întrebarea: de ce ei nu au botezat în numele Tatălui al Fiului şi al Spiritului[1] Sfânt? Căci toate relatările de mai târziu a botezurilor efectuate de ei, au ca formulă de botez: botezaţi-i ,,în numele lui Isus Cristos” (Fapte 2:38; Fapte 8:16; Fapte 10:44; Fapte 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12-13; 1Corinteni 6:11; Galateni 3:27)?

De ce textul din Matei 28:19-20 spune una, iar celelalte texte care redă împlinirea poruncilor Domnului despre botez susţine o altă formulă? Nu este posibil să fie o neoncordanţă între poruncă şi împlinirea ei!

Cei 11 apostoli fideli, cât timp au umblat cu Domnul, au primit porunca de a boteza, iar ei cu siguraţă au ascultat de porunca Domnului, pentru că Dumnezeu a trimis Duhul Sfânt în cei botezaţi de ei (Fapte 8:15-17). Cei 12 apostoli au botezat în Numele lui Isus (Fapte 2:38) şi cei care au primit credinţa prin ei (Fapte 8:16; Fapte 10:48).

Dar pe lângă cei 11 apostoli fideli care au primit Evanghelia şi porunca de a boteza de la omul Isus Cristos, mai este un alt izvor despre adevăratul botez, prin apostolul Pavel, care primeşte Evanghelia nu de la om, ci prin revelaţia lui Isus Cristos (Galateni 1:11-12), şi mărturia lui despre botez este identică cu mărturia celor 11 apostoli (Romani 6:3; 1Corinteni 1:12-13; Galateni 3:27), care au primit porunca de la omul Isus când a fost pe pământ, pentru că şi ei şi apostolul Pavel, au primit aceiaşi poruncă, de a boteza în Numele lui Isus (Comp. Fapte 2:38 cu Fapte 19:5).

 

Explicaţia martorilor:

În ziua Penticostei acei convertiţi au fost botezaţi doar în numele lui Isus (Fapte 2:38), martorii explică că deoarece acei evrei îl cunoşteau pe Tatăl şi pe Spiritul Sfânt, şi erau dedicaţi lui Dumnezeu Tatăl ca naţiune de legământ şi astfel doar cu Isus mai trebuiau să intre în comuniune.

Însă aceştia uită că şi samaritenii care nu aveau nici un legământ cu Dumnezeu au fost botezaţi tot în Numele lui Isus (Fapte 8:16). Tot la fel şi Sutaşul Corneliu, om al naţiunilor a fost botezat împreună cu familia sa tot în Numele lui Isus Cristos (Fapte 10:44), de ce oare? Acelaşi formulă de botez, „în numele lui Isus”, este folosită şi de Pavel când îi botează pe ucenicii din Efes (Fapte 19:5), şi de asemenea pentru toţi creştinii fie iudei fie dintre neamuri au fost botezaţi TOŢI:  ,,în Hristos Isus” (Romani 6:3; Galateni 3:27), curios, nu?!

Care este atunci explicaţia?

Cu toate că martorii lui Iehova, nu cred în trinitate, ei fac un botez trinitar! Ba mai mult, în traducerea Lumii noi a Sfintelor Scripturi, au folosit versiunile ebraice ale Noului Testament cu sigla J. Unul dintre manuscrisele folosite pentru a susţine introducerea Numelui divin a fost: manuscrisul ebraic al lui Shem–Tob, care conţine Matei în ebraică. Deci manuscrisul Shem –Tob, este acceptat ca bun de conducerea martorilor lui Iehova, o dată ce l-a folosit la traducerea Bibliei în versiunea: „Traducerea Lumii noi a Sfintelor Scripturi”!

Însă acest manuscris în ebraică, din secolul XIV d.C. (1380) ce conţine Evanghelia după Matei pe nume: Shem –Tob, redă diferit Matei 28:19. Acest manuscris a fost confiscat de Biserica Catolică de la evrei, şi se presupune a fi o copie după un manuscris din primele patru secole, şi astfel ar putea proveni de la cel scris de apostolul Matei în limba ebraică. Profesorul George Howard[2], citat de multe ori în publicaţiile martorilor, a făcut cercetări ample cu privire la această chestiune, sugerează că „Textul ebraic al lui Matei copiat de Shem-Tob datează cam din primele patru secole ale erei creştine”. (Vezi şi New Testament Studies, volumul 43, nr. 1, ianuarie 1997, paginile 58-71). În acest manuscris, textul din Matei 28:19-20 este redat astfel:

„Go and teach them to carry out all the things which I have commanded you forever.”

(traducere în engleză din ebraică - Matthew 28:19, Hebrew Gospel of Matthew, translated by George Howard from Shem Tob's, Evan Bohan[3]).

„Mergeţi la ei şi învăţaţi să continue toate lucrurile pe care eu vi le-am poruncit vouă în etern” (pasaj tradus din engleză în română).

Cu toate că martorii pentru a susţine Numele divin în Noul Testament, fac referiri la declaraţile profesorului G. Howard, şi la Shem–Tob, însă în problema formulei de botez, ei dau la o parte redarea ne-trinitară din aceste manuscrise. Interesant!

Ce susţin alte lucrări?

Părintele istoriei bisericii creştine: Eusebiu sau Eusebius, episcop de Cezarea a citat cuvintele Domnului în lucrările lui de 17 ori după cum urmează:

În greacă: ,,πορενθέντες μαθητύσατε πάντα τά έθνη έν τώ όνόματί μον, διδάsκοντες αύτούς τηρεϊν πάντα όςα ένετειλάμην ύμϊν.”

Tradus în română: Ducându-vă deci, faceți discipoli din toate naţiunile; învăţându-i să respecte toate câte v-am poruncit.[4]

Cei ce merg pe varianta lui Eusebiu, susţin că el a avut acces la manuscrise mai bune decât avem noi astăzi.

Un cercetător pe nume Conybeare, cercetând scrierile lui Eusebiu (300-336 AD), în mod deosebit în comentariile cărţilor Psalmi, Isaia, „Demonstraţio Evangelica”, şi în alte scrieri, a descoperit 17 citări ale versetului din Matei 28:19, fără formula trinitară.

Conybeare mai spune: „In cazul pe care l-am examinat (Matei 28:19), trebuie notat ca nici un singur manuscris sau o versiune mai antica n-a păstrat pentru noi o citare intacta. Dar asta nu e o surpriza pentru noi, aşa cum Dr. C.R.Gregory, unul din cei mai mari critici textuali, ne aduce aminte ca manuscrisele Greceşti ale textului Nou Testamental deseori au fost alterate de scribi, care au adăugat citări care erau familiare pentru ei, şi despre care credeau ca sunt adevărate citări.

În opiniile lui Conybeare, alterările textelor au fost făcute în

Pe lângă toate acestea, el afirmă: „In singurul Codice (versiune) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic[5] şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.”( F.C. Conybeare).

Iar în 1919, în comentariul lui Peake's a fost întâi publicat: „'Biserica primelor zile nu a observat această poruncă "cât lumea", chiar dacă ei o ştiau. Porunca să boteze în numele întreit este o târzie extensie doctrinală.'”

Un alt părinte al bisericii, Episcopul Aphraates (Aphrahat), care a trăit în cca. 270 - 345 d.C. şi a scris în siriană mai multe lucrări, el citează pasajul din Matei 28:19, dar fără fraza trinitariană!

Din păcate, uneori scribii, la textul care îl copiau dintr-un manuscris, mai adăugau cuvinte sau fraze pentru ca cititorului să fie uşurată înţelgerea textului, alteori pentru a susţine opinia scribului, sau pentru a atenua anumite texte sau fraze mai şocante ei introduceau fraze sau cuvinte.

Biserica catolică trinitariană, a influenţat în timp redarea Bibliei, ca să susţină trinitatea şi alte doctrine. Ei au adăugat fraze ca de pildă, pasajul din 1Ioan 5:7, etc.

Adică nu Domnul Isus a spus aceste cuvinte, ci scribi au adăugat această frază care lor li se părea familiară, sau era în mintea lor atunci când ei au copiat Evanghelia după Matei şi au înserat-o în text sau ca notă marginală, ca ulterior să se fi strecurat în textul biblic.

Fraza trinitară din Matei 28:19, are o problemă de gramatică a textului. În NTTF – 2007 n.s. se precizează: „Apoi, observăm că nici cuvintele botezându-i (pe ei, la masculin în greacă: autous) şi învăţându-i (pe ei, la masculin, în greacă: autous), nu se acordă în gen cu naţiunile (în greacă: ta ethne, la neutru). Ca să fie un acord, în gen, în loc de autous, ar trbui să fie auta.”

În primul rând, dacă se va studia textul grecesc al acestui pasaj, observăm că nici cuvintele ‚botezându-i’ (pe ei, la masculin, în greacă: autous) şi ‚învăţându-i’ (pe ei, la masculin, în greacă: autous), nu se acordă în gen cu ‚naţiunile’ (în greacă: ta ethne, la neutru). Ca să fie un acord, în gen, în loc de autous, ar trebui să fie auta; vezi în acest sens, nota de subsol de la Noul Testament Traducerea Fidelă  - 2007 (NTTF - 2007), şi traducerea CLV care spune: „Cuvântul „botezându-i” nu se acordă în gramatical cu naţiunile (în gr. Neutru), ci cu cei care au devenit ucenici (botezându-i – în gr. Masculin)...”

Prin urmare, acest pasaj a fost modificat ulterior, dar fără a ţine seama de gen, atunci când probabil s-a interpolat fraza: ,,botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt, deoarece nicăieri în Scripturi nu mai apare fraza: în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt.

Nici o doctrină sau nici un verset din Biblie în afară de Matei 28:19, nu susţine un botez pe baza a trei Nume, sau vreo lucrare creştină în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Spirit. Apoi, nicăieri în Scripturi nu găsim ceva să se facă ,,în numele… Sfântului Duh”. Astfel dar toate lucrările au fost făcute în vechiul legământ: ,,în numele lui Iehova” (1Cronici 16:2; 1Cronici 21:19; Matei 21:9; Matei 23:39 NW; SS 1874), „în numele Tatălui” (Ioan 5:43; Ioan 10:25), iar în Noul Legământ, creştini, vindecau, se rugau, slujeau, făceau minuni, scoteau demoni, etc. ,,în numele lui Isus” (Fapte 3:6,Fapte 3:16; Fapte 4:18; Fapte 5:40; Fapte 16:18; 1Corinteni 5:4; 1Corinteni 6:11; 1Tesaloniceni 4:1).

Probabil acestă interpolare în textul din Matei 28:19, a avut loc în sec. II d.C. Unii cercetători declară:

Hastings Encyclopedia of Religion, Vol. 2, pag. 377, 389, spune: Botezul creştin a fost întotdeauna realizat folosind cuvintele „în Numele lui Isus”...până pe vremea lui Iustian Martirul[6] [Iustian a trăit între anii 100-160 d.H.]. Ei susţin că iniţial formula de botez a fost „în Numele lui Isus”, dar ulterior odată cu introducerea doctrinei trinităţii, şi formula de botez s-a schimbat, inserându-se fraza: „botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.

Iar în Enciclopedia Britanică, Vol. 3, pag. 365, afirmă că botezul a fost schimbat din „Numele lui Isus”, în cuvintele „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” în secolul al-II-lea d.C.[7]

Anumiţi cercetători recunosc că fraza despre botezul întreit, din textul din Matei 28:19, este o interpolare.

Astfel, în în cartea ,,Provocarea” la p.63 se spune:

„Dr.Karlheinz scrie: >>Isus nu a cunoscut nici o trinitate. Porunca de a boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, pusă în gura Celui înviat în Matei, este declarată, de cercetarea critică, în unanimitate, ca fiind o falsificare <<. (Abermahls krahte der Hahn).

Cartea „Provocare”, continuă cu următoarea afirmaţie: „Majoritatea covârşitoare a istoricilor bisericii pun această formulare pe seama părinţilor trinitarieni ai bisericii…În >>Novum Testamentum Graece et Latine<< de Nestle este redată într-o notă din josul paginii versiunea originală din Matei 28:19, aşa cum a fost dată de unul din părinţii bisericii, Eusebiu: >>En to onomati mou<< = în numele meu. Aceeaşi observaţie este scrisă şi în >>Greek New Testament<<, Second edition, 1954, London, Bible House. Porunca botezului formulată astfel: >>...şi botezaţii înăuntru în Numele Meu<<.

Să vedem şi câteva argumente biblice:

Ø     Formularea de botez aşa cum o găsim în cartea Faptele şi în epistole, adică: „pentru numele Domnului Isus” se armonizează şi cu botezul simbolic făcut în Marea Roşie de către poporul Israel, care a fost botezat ,,pentru Moise” (1Corinteni 10:2), care a fost mediatorul Vechiului Legământ, în mod asemănător, apostolii au botezat „pentru numele Domnului Isus” (Romani 6:3), mediatorul Noului Legământ (1Timotei 2:5; vezi şi: Fapte 7:37; Evrei 3:1-6).

Ø     Prin botez credincioşii devin ucenici (discipoli) ai lui Isus (Ioan 4:1), însă nicăieri în Noul Testament nu se vorbeşte de ucenici ai lui Dumnezeu Tatăl sau ai Duhului Sfânt; ci, doar de ucenici ai Domnului Isus (Matei 9:14,Matei 9:19; Matei 27:57; Luca 14:33; Luca 6:17; Ioan 19:38). Prin urmare, este logic atunci ca aceştia să fie botezaţi doar în numele lui Isus, care este Învăţătorul lor (Matei 23:8).

Ø     Un alt argument indirect este: - 1Corinteni 6:11 unde se spune: ,,Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos (botezul în apă), şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (botezul cu Duhul Sfânt) (vezi şi 1Corinteni 1:12-15).

Ø     Pe lângă toate acestea, botezul este o identificare cu moartea şi învierea lui Isus (Romani 6:3-4; Coloseni 2:12), căci prin botez noi suntem ,,îngropaţi (scufundaţi) împreună cu Isus”, şi deci „identificaţi cu El, printr-o asemănare cu moartea Lui...” prin botez (îngropare) noi ne identificăm cu Isus, însă noi nu ne putem identifica cu Tată ceresc care nu a murit (Deuteronom 32:4), nici cu Duhul Sfânt, care este un duh de viaţă şi nu poate să moară (Apocalipsa 11:11); ci, doar cu Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu singurul care a murit şi a înviat (Romani 6:8-10).

Ø     În mod similar, botezul este şi o identificare cu Cristos care a fost botezat în apă de Ioan Botezătorul, căci prin botez eşti una cu El şi îmbrăcat cu El (Galateni 3:27-28), şi începi să calci pe urmele Lui. Iar după cum ştim, nici Dumnezeu Tatăl nu a fost botezat în apă, nici Duhul Sfânt, ci doar Isus, atunci cum putem fi botezaţi noi în Numele lor?

Ø     Botezul conform cu 1Petru 3:21 NW, este: „cererea făcută lui Dumnezeu”, dacă botezul este o cerere către Dumnezeu, către Tatăl, cum poate ca cererea să fie făcută la Tatăl, în Numele Tatălui?!? Este normal ca cererea să fie făcută în Numele lui Isus, către Tatăl.

Ø     Numele invocat de candidat la botez, era Numele Domnului, adică Numele lui Isus Cristos (Fapte 22:16; vezi şi Fapte 10:43; 1Corinteni 6:11; Romani 10:9-13).

Formula în Numele lui Isus, s-a folosit la botezurile care au înfiinţat, adunările (bisericile) din: Ierusalim (Fapte 2:38); Samaria (Fapte 8:16); Cezarea (Fapte 10:48); Efes (Fapte 19:5); Corint (1Corinteni 1:12-13; 1Corinteni 6:11); Provinica Galatia (Galateni 327); Roma (Romani 6:3-4).

Formula s-a folosit la: Evrei (Fapte 2:38); Samariteni (Fapte 8:16); Oameni ai naţiunilor (Fapte 10:48; Galateni 3:27); la toţi creştini botezaţi atunci (Romani 6:3).

Alte argumente extrabiblice:

Enciclopedia Catolică, Vol. 2, pag 236, recunoaşte că cuvintele utilizare la ceremonia de botez au fost schimbate de Biserica Catolică[8].

Scribners Dictionary of the Bible, Vol. 1, pag. 241: „Formula originală a cuvintelor este în Numele lui Isus Cristos sau Domnului Isus. Botezul în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânta fost dezvoltat mai târziu”.

Dicţionarul Hasting’s al Bibliei (1898), vol. I, pag. 241: „numele original al cuvintelor a fost „în numele lui Isus Hristos” sau „Domnului Isus”. Botezul în numele Trinităţii a fost o schimbare ulterioară”.

Encyclopedia Britannica, 11th ed. (1920), II 365: „Formula trinitariană şi scufundarea de trei ori n-a fost o practică uniformă de la început... Botezul în Numele lui Isus este formula din Noul Testament. În secolul trei, botezul în Numele lui Hristos era încă la fel de răspândit încât papa Stefan l-a declarat valid, opunându-se lui Ciprian din Cartagina”.

A History of Christian Thought; Otto Hieck; Vol. 1, pag. 53, spune: „la început botezul era realizat (administrat) în Numele lui Isus, apoi gradual în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt.”[9]

Dicţionarul Biblic explicativ (1962), vol.I, pag. 351: „Dovezile... Sugerează că botezul în creştinismul timpuriu a fost administrat, nu în întreitul nume, ci în Numele lui Isus Hristos sau în Numele Domnului Isus”.

Otto Heick, un istoric creştin de renume (1947), pag. 58: „formula trinitariană de botez...a luat locul vechii formul de botez “în Numele lui Isus”.

 Williston Walker, un istoric al bisericii creştine (1947), pag. 58: „Formula de botez trinitarian ... a luat locul vechiului botez în Numele lui Hristos”

Canney's Encyclopedia of Religions (1970), pag. 53: „Persoanele au fost botezate la început în „numele lui Isus Hristos” ... Sau „în numele Domnului Isus”... După acea, odată cu dezvoltarea doctrinei Trinităţii, ei erau botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”.

Encyclopedia Biblica (1899), I, 473: „Este numai normal să concluzionăm că botezul a fost administrat iniţial „în Numele lui Isus Hristos”, sau „în numele Domnului Isus”. Această opinie este confirmată de faptul că formele timpurii ale mărturiei baptismale era singulară nu întreită, cum a fost crezul ulterior”.

Deci după cum observăm există o sumedenie de argumente biblice şi extrabiblice, la acestea se adaugă chiar afirmaţia dintr-un Turn de Veghe recent, care citează: „Iar într-o carte intitulată După Isus triumful creştinismului (în engleză) se afirmă: „În forma sa elementară, [botezul] necesita din partea candidatului o mărturisire a credinţei, urmată de cufundarea completă în apă în numele lui Isus“. – W 2002 15/7 p.15

Să mergem ma următorul subpunct.

 

O simplă baie, nu un botez în Cristos:

O problemă mai gravă decât cea menționată anterior, este că la botezul efectuat de martori nu se spune nimic, nu se spune pentru Numele cui, sau pentru cine eşti scufundat.

Hai să ne gândim un pic: dacă eu rostesc o rugăciune şi nu menţionez că o spun „în numele lui Isus” pot să spun eu că am adresat-o în Numele lui Isus? Nu! Doar dacă menţionez Numele cu credinţă, pot spune că m-am rugat Tatălui în numele Fiului lui Dumnezeu nu-i aşa?

Tot aşa botezul dacă nu spun cu ocazia scufundării „în numele lui Isus” (Fapte 2:38; Fapte 8:16; Fapte 10:48; Fapte 19:5 comp. cu Fapte 22:16), însemnă că scufundarea aceea este o simplă baie, nu un botez creştin real. Cel ce botează, trebuie să rostescă cu gura lui în Numele cui îl scufundă pe candidat, trebuie să rostească frumosul Nume chemat peste credincios (Iacob  2:7). Atunci „baia”, sau „cufundarea” devine baia care ne-a adus la viaţă” (Tit 3:5), devine ‘un botez în Cristos ca să fim îmbrăcaţi cu Cristos’ (Galateni 3:27). Doar atunci botezul, adică „cererea făcută lui Dumnezeu” (1Petru 3:21 NW) este primit de El, căci am făcut-o în numele Fiului Său (Coloseni 3:17). Altfel scufundarea mea este o simplă baie care nu dă viaţă, sau o simplă cufundare, chiar dacă este făcută într-o atmosferă solemnă sau religioasă, dacă eu nu am făcut scufundarea în virtutea unui Nume cu care să mă identific, dacă Numele lui Cristos nu a fost prezent în scufundarea mea, care să indice, că am fost identificat cu El în botez, că am murit, am fost îngropat şi am înviat împreună cu Isus.

 

O identificare greşită: o problemă şi mai adâncă este că atunci când faci botezul în cadrul Organizaţiei Martorilor lui Iehova, eşti întrebat: ,,recunoşti că prin acest pas te identifici cu Organizaţia Martorii lui Iehova condusă de Spiritul?” Deci martorii nu se botează pentru a se îmbrăca cu Cristos şi a face parte din trupul lui (Galateni 3:27-28); ci, pentru a face parte dintr-o Organizaţie, care de fapt este umană şi nu condusă de Spiritul Sfânt.

Primii creştini proclamau un mesaj ne-confesional, şi noii veniţi nu era necesar să fie familiarizaţi cu o „denominaţiune”. Astăzi însă noii botezaţi, în loc să fie ‘încredinţaţi în grija Domnului’, în loc să fie adăugaţi Domnului ca trup al Lui (Fapte 2:47; Fapte 5:14), sunt înregimentaţi în organizaţii legaliste care îi vor controla tot restul vieţii. Acestea vor susţine că fac discipoli în sensul biblic şi că îi învaţă 'tot ce a poruncit Isus'. Când de fapt ei îi face dependenţi de cultul lor şi nu de Cristos.

O altă problemă este că botezul creştin este după cum îl defineşte Pavel în Romani 6:1-5; Coloseni 2:12, o moarte, o îngropare şi o înviere împreună cu Cristos în locurile cereşti (comp. Coloseni 2:12 cu Efeseni 2:6).

Ori martorii lui Iehova ne-având speranţă cerească, botezul pentru ei este un nonsens, deoarece cei botezaţi adică cei înviaţi împreuna cu Cristos, au fost înviaţi conform bibliei: „în locurile cereşti” (NW) împreuna cu Cristos nu pe un pământ paradiziac (Efeseni 2:5-6). Deci martorii nu au cum sa experimenteze cu adevărat botezul creştin deoarece ei nu înţeleg ca toţi creştinii au o singura speranţă, cea cereasca (Efeseni 4:4; Filipeni 3:20-21), şi prin botez ei trebuie să moara şi să învie împreuna cu Cristos la locurile cereşti.

Nu există botez creştin pentru cei cu speranţă pământească, nu există decât un singur botez (Efeseni 4:5), nu există două botezuri, unul care să însemne o moarte, îngropare şi o înviere cu Cristos (Romani 6:3-5; Coloseni 2:11-12). Şi altul pentru cei cu speranţa pământească care să însemne un simbol public al dedicării lor!  
Dacă cei ce au speranţa pământească (chipurile) nu au voie să se împărtăşească la cina Domnului, ei nici nu ar trebui botezaţi, căci este un singur botez”, şi acesta este legat de singură speranţă la care aţi fost chemaţi”, adică: cerul (Efeseni 4:4-5; Filipeni 3:20-21).

Astfel după cum martorii cu speranţă pământească nu se împărtăşesc la Cina Domnului, tot aşa nu ar trebui nici să se boteze, botezul făcând parte din Noul legământ la care majoritatea martorilor sunt doar asistenţi.

Însă Biblia nu învaţă nicăieri de un botez pentru pământ, de un botez ca asistent la Noul legământ şi nu de participant, de asociat al corpului lui Cristos şi nu de mădular al lui, de un creştin dar care să nu fie sămânţa lui Avraam şi fiu al lui Dumnezeu.

Astfel botezul martorilor e în afara Bibliei, e ceva ne-învăţat de Biblie şi ne-practicat de primii creştini. Nu există botez creştin cu speranţă pământească, există doar un singur botez, după cum există o singură speranţă (Efeseni 4:4-5), cea cerească (Evrei 3:1). Toate acestea pentru că ei nu înţeleg că toţi cei ce cred în Isus au speranţă cerească şi nu doar 144.000. [Pentru mai multe informaţii despre cei 144.000 vezi broşura: „Despre cei 144.000”].

 

Un alt rezultat:

Ce este botezul în viziunea martorilor, şi ce este botezul în viziunea Bibliei?

În viziunea martorilor botezul este un simbol public al dedicării tale faţă de Iehova.
În viziunea Bibliei, botezul este mai mult decât doar o dedicare faţă de Dumnezeu, în el are loc o unire cu Cristos, o identificare cu Cristos, cu moartea cu îngroparea şi învierea lui Isus. În botez are loc circumcizia lui Cristos şi dezbrăcarea de carnea păcătoasă, omul cel vechi este răstignit cu Cristos în botez, şi atunci vine la viaţă omul cel nou, suntem renăscuţi, devenim atunci făpturi noi în Cristos (Romani 6:3-11; Coloseni 2:11-13; 2Corinteni 5:17). În botez ne îmbrăcăm cu Cristos, cu Spiritul Său, devenim sămânţa lui Avraam (Galateni 3:26-29).

Apostolul Pavel numeşte botezul: „baia renaşterii” (Tit 3:5 - Noul Testament 1993 CLV), căci în botez are loc naşterea din apă şi Spirit (Ioan 3:3-5). Deoarece prin botez noi ascultăm Cuvântul şi ne naştem la o viaţă nouă, de unire cu Cristos. (Ioan 3:3-5; Tit 3:5; Evrei 10:22; Fapte 2:38-39), primim o inimă nouă iar conştiinţa noastră este curăţită (Evrei 10:22).

Care este rezultatul unui botez biblic, şi care este rezultatul botezului efectuat la martori:
Rezultatul botezului de la martori este că devini membru în organizaţie.

Care este rezultatul botezului biblic:

Credinciosul experimentează în botezul biblic: naşterea din nou (Ioan 3:3-5; Tit 3:5), devine o făptură nouă în Cristos (2Corinteni 5:7), El primeşte o inimă nouă, conştinţa lui este curăţită (Evrei 10:22), El este înviat în locurile cereşti cu Cristos (Coloseni 2:12; Efeseni 2:4-6), El devine mădular din trupul lui Cristos (1Corinteni 12:12-13), el se îmbracă cu Cristos, devine una cu El şi devine sămânţa lui Avraam şi fiu al lui Dumnezeu (Galateni 3:26-29). El este spălat în sângele lui Isus cu ocazia botezului, a renaşterii (1Petru 1:1-3), şi astfel devine rege şi preot cu Cristos (Apocalipsa 1:5-6).

Apoi, în botezul creştin are loc naşterea din nou (comp. 1Petru 1:3 cu 3:21), care nu este doar pentru 144.000, ci pentru toţi (Ioan 1:12-13; 1Ioan 5:1).

Scripturile greceşti creştine precizează clar că TOŢI cei ce cred în Isus, fac următoarele:

De fapt, toţi sunteţi fiii lui Dumnezeu prin credinţa voastră în Cristos Isus. Căci toţi care aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat cu Cristos. Nu există nici iudeu, nici grec, nu există nici sclav, nici om liber, nu există nici bărbat, nici femeie, pentru că toţi sunteţi una în unitate cu Cristos Isus. Mai mult, dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi într-adevăr sămânţa lui Avraam, moştenitori potrivit promisiunii (Galateni 3:26-29).

Astfel este clar, că aceste lucruri nu sunt doar pentru unii creştini, doar pentru 144.000, ci pentru „toţi”, care cred în Isus după cum spune Pavel în Galateni 3:26. Sau „pentru toţi,…în oricât de mare număr…” după cum spune Petru inspirat de Spiritul Sfânt în Fapte 2:39.

Dacă botezul de la martori, este autentic şi biblic, atunci în el ar fi trebuit să experimentezi ce spune Biblia despre botez, dacă tu nu a-i experimentat la botezul din Organizaţie, ceea ce spune Biblia despre botez, atunci tu trebuie să te botezi, pentru că tu de fapt eşti nebotezat, ci doar ai îndeplinit un ritual, pentru a putea intra într-o Organizaţie! Dar aceea baie nu a fost „baia renaşterii” (Tit 3:5 CLV).

 

Metodologie greşită: Biblia nu pretinde înainte de botezul în apă, învăţarea a sute de versete pe de rost ca să aperi doctrina organizaţiei, nici să fi înscris la Şcoala Teocratică, nici să devii vestitor nebotezat.

De asemenea, oricând se poate efectua botezul, nu numai cu ocazia congreselor (Fapte 8:26-39).

O altă problemă legată de botezul ca martor al lui Iehova, este că nimeni nu poate fi botezat dacă mai întâi nu devine vestitor ne-botezat care să dea un raport de activitate câteva luni şi abia după aceea poate fi botezat, ceea ce nu este Biblic, căci mulţi credincioşi au fost botezaţi imediat după ce au auzit Evanghelia, s-au căit, au crezut în Isus, şi nu după ce au activat împreună cu congregaţia (Fapte 8:12,Fapte 8:35-39; Fapte 16:14-15,Fapte 16:30-34).

Deci nu este o cerinţă Biblică a fi vestitor ne-botezat; ea este o invenţie a conducerii martorilor lui Iehova, tot o invenţie omenească este şi faptul de a pretinde învăţarea a unor zeci de versete interpretate după viziunea Turnului de Veghere tipărite în cartea „Organizaţi” p.175-218, deci 43 de pagini învăţate pe de rost pentru a apăra doctrina Organizaţiei.

Toate aceste lucruri şi altele, indică că botezul martorilor este unul ne-biblic, ne-autentic şi omenesc. Dacă botezul ar fi divin şi ceresc, s-ar respecta învăţătura Bibliei despre botez, iar efectele botezului de la martori ar fi aceleaşi cu efectele botezului descris în Biblie. Ce este de făcut în cazul în care am făcut un botez ne-biblic?

 

Ce este de făcut?

Din păcate pentru mişcările religioase din prezent lumea este o mare cu peşti în care fiecare prinde cât poate mai mult în năvodul propriu. Misionarii catolici fac catolici, protestanţii fac protestanţi, predicatorii evanghelişti fac evanghelişti, martorii fac martori, etc. Face astăzi cineva discipoli? Adică discipoli ai lui Isus şi atât? Cred că aici e o problemă. Trebuie să revenim la modul de viaţă şi trăire în simplitate, în credinţă, în iubire. Trebuie să facem comunităţi, adunări locale care să se numească doar „adunări creştine” fără o denominaţie, vreun cult, sau vreo confesiune, sau nu ne este de ajuns numele de Cristos? Domnul şi Stăpânul nostru ne-a spus ca în Numele Lui să predicăm căinţa şi iertarea păcatelor nu în alt nume (Luca 24:47). Nu există un alt nume în care să găsim salvarea (Fapte 4:12; Fapte 10:43), atunci de să mai adăugăm altele? Eu cred că este timpul să revenim la botezul biblic, la adunări formate şi care să funcţioneze în sens biblic.

Dar ca să nu deviez de la subiectul botezului, vreau să mai atrag atenţia şi asupra unei alte probleme:

Botezul în sine, fără o căinţă şi o credinţă autentică, este doar o baie, care nu ne curăţă de păcate, şi nu are efect asupra inimii noastre, noi râmând tot cu ‚o inimă nedreaptă’, cu ‚o fiere veninoasă şi într-o legătură a nedreptăţii!’, ca şi în cazul lui Simon, botezat, dar ne curăţat lăuntric (Fapte 8:13-23).

Astfel botezul are putere doar în legătură cu căinţa şi credinţa noastră în Cristosul biblic. Botezul ne poate duce la salvare, la împăcare cu Dumnezeu, şi iertare dacă este făcut în comuniune cu Domnul Isus Cristos, care singurul este „Calea, Adevărul, şi Viaţa” (Ioan 14:6). Doar un botez efectuat prin credinţa în El, şi cu căinţă sinceră este un botez valabil. Vreau să vă spun pe şleau: un botez fără o credinţă veritabilă nu este ‘scufundare în Cristos’; ci, o baie fără valoare spirituală. Un botez fără o căinţă reală, veritabilă, profundă, transformatoare, este doar o udare a trupului şi nu conduce la iertarea păcatelor. Botezul adevărat înviază omul împreună cu Cristos prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu şi te dezbracă de carnea păcătoasă (Coloseni 2:11-12).

Dacă citind acest material ţi-ai dat seama că nu ai fost botezat în Cristos, ci doar udat, din motivele: 1) motivaţie, 2) deoarece nu ţi s-a spus în ce Nume ai fost scufundat în apă; 3) nu am înviat prin aceea scufundare cu Isus în locurile cereşti; 4) nu am fost scufundaţi la martorii cu scopul naşterii din apă şi Spirit (Ioan 3:5), 5) nici pentru a deveni sămânţa lui Avraam, sau 6) de a deveni mădulare din corpul lui Cristos, 7) nici de a fi apartenenţi la noul legământ, nici de a te îmbrăca cu Cristos, etc..

Gândeşte-te în mod sincer ai făcut tu un botez creştin, dacă acest botez nu te-a născut din apă şi Spirit? Ai făcut tu un botez corect dacă nu ai devenit una cu Isus, nu ai devenit sămânţa lui Avraam şi mădular din corpul Domnului? Ai găsit tu în Scripturile greceşti creştine, un botez pentru asistenţii la Noul Legământ? Atunci trebuie să iei o decizie, de a te căi, a crede şi a fi botezat în Numele lui Isus Cristos!

Înainte de botez, trebuie să faci următoarele lucruri fără de care botezul tău, nu ar fi autentic:

1. Căinţa sinceră: adică un regret profund, o părere de rău pentru toate, gândurile, vorbele, faptele noastre rele pe care le-am făcut, o remuşcare (comp. cu Luca 15:18-21), o căinţă profundă vine în urma convingerii făcute şi lucrate de Duhul Sfânt şi Cuvântul lui Dumnezeu care ne va arăta păcatul nostru în adevărata lumină (Ioan 16:8). Iar acesta va conduce la mărturisirea păcatelor noastre, şi a ne cere iertare din inimă lui Dumnezeu Tatăl prin Isus Marele Preot (1Ioan 1:7-9; 1Ioan 2:1-2), şi va avea ca efect transformarea vieţii. Căinţa autentică produce roade bune şi o schimbare a modului de gândire, de vorbire, de acţiune şi vom fi prompţi şi fermi în lupta cu înclinaţia de a păcătui (Proverbe 28:13; Matei 3:8; Romani 12:9; Evrei 3:7-8). Căinţa adevărată se observă prin atitudinea faţă de păcat, astfel nu este vorba de o întristare pentru că păcatul a fost descoperit, sau pentru că vom fi pedepsiţi pentru el; ci, o întristare datorită faptului că am făcut ceea ce nu trebuia, că prin păcat am pătat, am rănit, am întinat. Numai dacă vom privi păcatul ca Dumnezeu ne minimalizându-l (1Ioan 3:4,1Ioan 3:8), acesta va produce suficientă durere şi părere de rău ca să nu-l mai facem. Având în vedere aceste lucruri întreabă-te: Ţi-ai mărturisit păcatele lui Dumnezeu? Ai lepădat păcatul schimbându-ţi modul de viaţă într-unul drept? Ai reparat ce ai stricat prin comportarea ta rea din trecut? Al doilea pas este:

2. Să crezi în Isus: credinţa începe cu cunoaşterea a ceea ce spune Cuvântului lui Dumnezeu despre Fiul şi jertfa Lui, apoi urmează acceptarea mentală şi continuă cu încrederea din inimă în Isus Cristos, care a murit pentru păcatele tale, fără această jertfă fiind pierdut (Romani 10:10,Romani 10:17).

Astfel numai după ce te-ai simţit pierdut, păcătos, corupt, netrebnic, fiind dovedit astfel de Duhul Sfânt (Ioan 16:8), îţi poţi pune toată încrederea în Fiul lui Dumnezeu (Ioan 3:16; 2Timotei 1:12), şi nu în meritele tale, sau în faptele tale bune. Tot Duhul Sfânt te va îndemna să crezi (2Corinteni 4:13), să fi convins că într-adevăr Isus Cristos a murit pentru păcatele tale şi astfel toată vina şi fărădelegea ta a fost transferată asupra lui Cristos, care a fost făcut păcat şi blestem pentru noi (2Corinteni 5:21; Galateni 3:13). Astfel El a suferit o moarte chinuitoare, pentru păcatele tale, astfel prin rănile lui eşti iertat (Isaia 53; 1Petru 2:24).

Prin urmare întreabă-te în mod serios: crezi că Isus a murit în locul tău şi pentru păcatele tale (Romani 4:25)? Crezi că El a suferit pedeapsa în locul tău?  Crezi doar în El în ce priveşte salvarea ta sau te bizuieşti şi pe faptele tale sau pe religia ta? Dacă da, atunci înţelegi că El te-a cumpărat prin jertfa sa pentru Dumnezeu şi din momentul când crezi în El, Isus va deveni Domnul şi Salvatorul tău, numai-trăind pentru tine ci pentru El (Fapte 4:12; Fapte 5:31; 2Corinteni 5:14-15). Al treilea pas este:

3. Să devii ucenic, prin învăţătura Domnului, ascultând de poruncile Domnului, şi primind cu blândeţe Cuvântul lui Dumnezeu care îţi poate salva sufletul, şi devenind împlinitor al Cuvântului (Matei 28:20; Evrei 5:12; Evrei 6:1; Iacob 1:18,Iacob 1:21-25).

4. Un legământ: Dumnezeu îl face părtaş la Noul Legământ, doar pe acela care îşi dedică sau consacră necondiţionat viaţa sa lui Dumnezeu prin Isus. Şi apoi se decide să-l urmeze pe Cristos şi să se renege de sine  (Marcu 8:34). Astfel fă o rugăciune în care să-ţi exprimi căinţa şi consacrarea faţă de Creator (Deuteronom 26:17), şi hotărârea ta ca să iei crucea, să te lepezi de tine şi să-L urmezi pe Domnul Isus în toate zilele vieţi tale. Din acel moment tu devii proprietatea lui Dumnezeu, iar de atunci în colo nu egoismul va trona pe tronul vieţii noastre ci Domnul Isus, pe care îl vom urma încontinuu ca ucenici ai Săi (Matei 16:24; Romani 14:7-8).

5. Botez: Apoi urmează botezul în apă în Numele lui Isus Cristos (Fapte 2:38; Fapte 8:12).

Cu siguranţă dacă facem aceşti paşi nu din dorinţa de a avea vreo experienţă miraculoasă sau umblând după senzaţii tari; ci, cu curăţie în suflet, căutându-l pe Dumnezeu ca Psalmistul care spune în Psalm 42:1-2: ,,Cum doreşte cerbul izvoarele de apă aşa te doreşte sufletul meu pe tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu…. Căci dacă căutăm darurile lui Dumnezeu şi nu pe Dumnezeu putem face din ele un idol, ci căutându-l pe Dumnezeu vom primi pe lângă cunoaşterea fiinţei lui şi darurile lui, căci El este dătătorul oricărui dar bun (Iacob 1:16-17).

De aceea întreabă-te: tânjeşte sufletul tău după Dumnezeul cel viu? Simţi că nu poţi trăi fără El?

Dacă în localitatea ta nu găseşti nici o adunare de creştini autentici care să se adune doar pentru numele lui Isus (Matei 18:20), şi să te boteze, poţi să mă contactezi.

Nu uita, dacă vrei sincer să fi cu adevărat ucenic al lui Isus, Dumnezeu te va învăţa personal ce ai de făcut căci aceasta este promisiunea Lui: ,,voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!” Căci toţi Mă vor cunoaşte, în ei înşişi, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei(Evrei 8:10-11).

 

În final întreabă-te:

& Cum se ajungea la botez şi cum se făcea botezul la primii creştini?

& Este botezul făcut de tine autentic şi conform Bibliei?

& Prin botezul tău te-ai identificat cu Cristos sau cu vreo Organizaţie omenească?

& A realizat botezul tău naşterea de sus şi ‘îmbrăcarea cu Cristos’?

& Ai devenit tu o făptură nou în Domnul Isus şi parte din trupul lui Cristos?

& Ce poţi face dacă realizezi că botezul tău nu a fost autentic?

 


[1] Cuvântul ,,Spirit” este sinonim cu cuvântul ,,Duh” şi versiunile Bibliei în limba română oferă ambele variante.

[2] George Howard este profesor emerit șef de Religie la Universitatea din Georgia. He does research in the areas of New Testament and Intertestamental Judaism.A făcut cercetări în domeniile Noului Testament şi Intertestamental iudaic. His Ph.D. Studiile de doctor was completed at Hebrew Union College/Jewish Institute of Religion (1964)au fost finalizate la Colegiul Uniunii Ebraica / evreieşti Institutul de Religie (1964). He also studied at Vanderbuilt and the Hebrew University of Jerusalem.El a studiat de asemenea la Vanderbuilt şi Universitatea Ebraica din Ierusalim. He was editor of The Bulletin of the International Organization for Septuagint and Cognate Studies (1973-79).He served on the editorial board of the Journal of Biblical Literature (1979-1984), and was past-president of the Society of Biblical Literature, Southeast (1980-81).

[3] În ce priveşte textul din Matei 28:19, în manuscrisul Shem-Tob, vezi: http://www.religiousstudies.uncc.edu/jdtabor/shemtovweb.html

[4] vezi traducerea SCC.

[5] Din secolul 4 "The Agnes/Bensley Syriac".

[6] Vezi : http://www.alvorada.us/0008.htm

[7] Vezi: http://www.prime.org/harlot.html

[8] Vezi : http://www.apostolic-lighthouse.net/believe/baptism/index.html

[9] Vezi: http://www.landmarkchurch.com/apostolic/baptism.html