Înainte de a vedea ce spune Biblia despre „timpul sfârşitului” şi „necazul cel mare”, să vedem prima dată:

 

Ce spune Societatea Turnul de Veghe despre „timpul sfârşitului” ?

Societatea Turnul de Veghe, susţine că „timpul sfârşitului” a început în anul 1914 şi este dogmatică în această privinţă, după cum reiese din W 15/5 2000 p.11, par.6, unde se precizează: „Isus Cristos a devenit rege ceresc în anul 1914 şi suntem absolut siguri că timpul actual este timpul sfârşitului.” (vezi şi Apogeul Apocalipsului p.22,23).
 
Ce spune Biblia?
Această expresie: „timpul sfârşitului”, apare doar în Daniel 8:17; Daniel 11:35,Daniel 11:40; Daniel 12:4,Daniel 12:9, şi se referă la o perioadă scurtă înainte de sfârşitul acestui sistem de lucruri. Este vorba, conform Bibliei, de o perioadă de trei ani şi jumătate profetici (Daniel 12:4,Daniel 12:7Apocalipsa 12:6,Apocalipsa 12:14), nu o perioadă de zeci de ani înainte de sfârşit aşa cum învaţă martorii (aproape 100 de ani în 2011), care învaţă că timpul sfârşitului a început în anul 1914.
Această expresie însă, se poate referi şi la sfârşitul propriu zis (Daniel 11:35).
Astfel, această expresie conform următoarelor pasaje: Daniel 8:17; Daniel 11:40; Daniel 12:4,Daniel 12:9, se referă la o perioadă scurtă de timp, dinainte de sfârşitul propriu zis al acestui sistem de lucruri (cca. trei ani şi jumătate):
În Daniel 12:7,Daniel 12:11, se spune: „Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic, că va mai fi o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului Sfânt va fi zdrobită de tot.”
Apocalipsa 12:6,Apocalipsa 12:14: „Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile...Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.
Iată trei ani şi jumate profetici = trei timpuri şi jumătate = 42 de luni de 30 de zile luna = 1260 zile.
Atâta durează „vremea sfârşitului” (BC), în BCR (GBV): „timpul sfârşitului”, numit în Noul Testament: „necazul cel mare” (Matei 24:21-22; Apocalipsa 7:14).
Iar această perioadă va începe cu aruncarea lui Satan şi a îngerilor lui din cer pe pământ (Apocalipsa 12:6-14), apoi urmează o perioadă de dictatură de: 1260 de zile, sau 42 de luni (Apocalipsa 12:6; Apocalipsa 13:4-5), când va conduce Balaurul (Satan) prin intermediul Fiarei (un om care va conduce întreaga planetă, şi care se va prezenta ca Mesia).
Iar acest om care va conduce lumea, este numit şi: împărat (Daniel 8:23-24), domn sau prinţ (Daniel 9:27); omul nelegiuirii, fiul pierzării (2Tesaloniceni 2:3-9), Anticrist (1Ioan 2:18), Fiara cu şapte capete şi zece coarne (Apocalipsa 13:1-8; Apocalipsa 17:8).
Din Daniel 12:4,Daniel 12:9, reiese acelaşi sens al expresiei, adică o perioadă scurtă de timp dinainte de sfârşit. Aici se spune: Daniel 12:4: „Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte.
Daniel 12:9,  „El a răspuns: „Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului.
În aceea perioadă dinainte de sfârşit (trei ani şi jumătate), cunoştinţa va creşte, atunci se va da pe faţă prin fiară, prin Anticrist, întregul plan satanic de conducere a lumii, de a contola fiecare individ printr-un semn:  şase sute saizeci şi şase”, pus pe mâna dreptă sau pe frunte. El poate fi un micro cip, care să aibă toate datele persoanei, inclusiv contul bancar, ca să nu mai fie nevoie de bani, şi ca să cumperi sau să vinzi doar cu ajutorul semnului Fiarei.
Dar atunci vom cunoaşte şi planul lui Dumnezeu (Ieremia 23:20). Atunci nelegiuirea va fi la culme, Domnul Isus va fi la uşi (Matei 24:33), căci El ne-a dat unele semne, care atunci se vor materializa deplin, va avea loc o împlinire totală a cuvintelor Lui profetice din Matei 24:9-27.
Cunoştinţa va creşte şi în naţiunea Israel, deoarece unii înţelepţi din poporul lui Daniel (din Israel), îşi vor da seama că omul nelegiuirii nu este Mesia Cel autentic, chiar dacă face semne şi minuni (2Tesaloniceni 2:9), şi ei îl vor demasca la sfârşitul primei perioade de legământ cu El (primii trei ani şi jumătate din legământul de 7 ani, descris în Daniel 9:27, pe care Prinţul, Anticristul îl va face cu mulţi). Aceasta va conduce la persecuţie, Fiara (omul nelegiuirii), care se pretinde a fi: divin şi ca fiind: Mesia (2Tesaloniceni 2:4), va opri jertfa necurmată din templul reconstruit la Ierusalim (jertfele din fiecare zi de dimineaţa şi seara), şi va introduce urâciunea pustirii (Daniel 11:31; Matei 24:15Apocalipsa 11:1-2).
Înainte de Cristos, Antiohius Epifanul a ars o scroafă pe altarul din templu, ce a dus, ca câţi-va ani acest altar să fie pângărit, şi s-au oprit jertfele. După câţi-va ani, Iuda Macabeul în 164 î.H. biruieşte în luptă, şi curăţeşte templul, ce fusese pângărit de Antioh IV (Epifan). În mod asemănător, lui Antioh IV, acest Mesia fals, (Fiara stăpânită de cel rău), va pângări templul introducând urâciunea pustirii şi oprind jertfele aduse de Israel lui Dumnezeu. În aceea perioadă mulţi înţelepţi din Israel, îşi vor da seama că nu acesta este Mesia, ci că Isus este Mesia Cel Adevărat. Ei vor învăţa pe mulţi dreptatea (Daniel 12:3), dar vor fi persecutaţi (Daniel 11:31-35).
În Daniel 8:17, se spune: „El a venit atunci lângă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!”
Viziunea avută de Daniel în Daniel 8:9-14, priveşte timpul sfârşitului, acolo sunt descrise mai multe evenimente: 1) doborârea a o parte din oştirea cerului, o parte din stele (care nu sunt îngerii, ci înţelepţii din Israel, comp. Daniel 8:10 cu 12:3). Oprirea jertfei necurmate, aruncarea adevărului la pământ, etc.
Un alt eveniment din timpul sfârşitului, în Daniel 11:40, se spune: La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca”.
Un conflict dintre regele sudului şi regele nordului în perioada: ‚timpului sfârşitului’.
Cel de-al doilea sens, al expresiei: „timpul sfârşitului”, se referă la „ziua sfârşitului”, observaţi, se spune în Daniel 11:31-35 (BC – Biblic Cornilescu): „Nişte oşti trimise de el, vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul. Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi. Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea, pentru o vreme, loviţi de sabie şi de flacără, de robie şi de jaf. Când vor cădea, vor fi ajutaţi puţin şi mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie. Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţiţi şi albiţi, până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă.
Cei înţelepţi din Israel, vor fi încercaţi, cernuţi, purificaţi prin persecuţie. Cât va dura aceasta persecuţie: la Harmaghedon, sau la sfârşitul sistemului actual de lucruri, zi numită de Daniel: „timpul sfârşitului” (BCR), sau „vremea sfârşitului” (BC).
Deci al doilea sens al expresiei „timpul sfârşitului”, este chiar sfârşitul sau ziua de la sfârşit când Domnul Isus revine şi are loc bătălia de la  Harmaghedon (Apocalipsa  16:14-16).
Doar în cazul din Daniel 11:31-35, expresia: „timpul sfârşitului”, este sinonimă cu „încheierea sistemului de lucruri”. În limba română: „timpul sfârşitului”, în ebraică: „ayth kates”, fiind tradusă în Septuaginta cu „synteleia”.
Expresie: „synteleia”, a fost tradusă în Traducerea Lumii noi (NW) cu „încheierea sistemului de lucruri”.
Care este sensul lui „synteleia”?
În dicţionarul Noului Testament al versiunii CLV se spune: „semnifică o aducere la îndeplinire împreună ‚syn’ cu ‚teleo’, a îndeplini), marcând îndeplinirea, sfârşirea diferitelor părţi ale unui plan, proiect,  Matei 13:39-40,Matei 13:49; cuvântul nu denotă o terminare, ci un curs al evenimentelor spre punctul culminant. La fel Evrei 9:26.
Etimologic, „synteleia”, transmite ideea de sfârşit pe parcursul căruia evenimentele şi procesele se consumă, în acest timp pot avea loc anumite evenimente (având în vedere că particula syn are sensul de „împreună cu”, iar teleia provine din telos care înseamnă sfârşit, traducerea ar fi: „împreună cu sfârşitul”).
Asfel spre deosebire de „télos”, care denotă punctul final, terminus al perioadei la care face referire „synteleia”, expresia: „synteleia”, se poate referi la o perioadă de timp dinainte de sfârşit, la acele evenimente/procese ce sunt spre sfârşit şi încă nu s-au încheiat definitiv.
Însă „synteleia”, poate să aibă şi sensul de sfârşit, conform cu Friberg Lexicon, Thayer Lexicon, are sensul: „complet, sfârşit, consumare” (Friberg Lexicon, Thayer Lexicon).
Cuvântul „synteleia”, apare şi în Septuaginta în ambele sensuri, atât ca: 1. perioadă dinainte de sfârşit şi ca: 2. sfârşit. În Daniel 12:4 se spune: „Tu însă, Daniel, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea, până la timpul sfârşitului...”. Expresia „[până la] timpul sfârşitului” este redată în Septuaginta prin [éos] kairoú synteleías. Astfel în acest caz, „synteleia”, este sinonimă cu o perioadă de timp care se finalizează la sfârşitul lumii.
Însă în versetul 13 din Daniel 12, expresia „synteleia”, are sensul de sfârşit, fiind tradusă cu sfârşitul”, iar  expresia „la sfârşitul zilelor” fiind în greacă în Septuagina: eís syntéleian hemerón.
Dacă în v.4, „synteleia”, este o perioadă de timp care culminează cu sfârşitul epocii, în v13, „synteleia”, se referă la sfârşit, la sfârşitul mileniului, când ceilalţi morţi vor fi înviaţi (Apocalipsa 20:11-14), şi atunci va învia şi Daniel, care nu a fost creştin ca să poată învia la întâia înviere.
Însă în ce sens foloseşte Domnul Isus expresia „synteleia”?
Expresia „synteleia”, apare în Scripturile creştine doar în următoarele pasaje: Matei 13:39-40,Matei 13:49; Matei 24:3; Matei 28:20; Evrei 9:26, în afară de textul din Evrei care se referă la venirea lui Isus ca om la sfârşitul epocii, celelalte texte, dacă le citim cu atenţie, se referă la ziua sfârşitului, când are loc: judecarea, selectarea şi distrugerea celor răi.
Astfel sensul lui „synteleia”, din cuvintele lui Isus, nu se referă la o perioadă de timp, pe parcursul căruia evenimentele şi procesele se consumă, şi nici nu se poate referi la o perioadă de ani de zile, aşa cum susţin martorii lui Iehova care spun că că „încheierea sistemului de lucruri”, a început în 1914, după cum se afirmă în W 1/2 1983, p.11-17; W 2000 15/10 p.26, iar secerişul a început în anul 1919 (W 1/5 1993 p.13, par.11). Nu, conform cu Matei 13:39 NW - 2000, „secerişul este încheierea unui sistem de lucruri.” Deci este clar că nu se poate ca încheierea sistemului de lucruri să fi început în 1914, iar secerişul în 1919!
De ce afirm că „synteleia”, în învăţătura Domnului Isus se referă la ziua sfârşitului?
Deoarece atunci când începe „încheierea sistemului de lucruri” („synteleia”), se opreşte lucrarea facerii de discipoli (Matei 28:19-20). Şi astfel „încheierea sistemului de lucruri” („synteleia”), în Scripturile creştine este sinonim cu sfârşitul lumii, adică cu telos (comp. Matei 24:14 telos cu 28:19-20, synteleia).
Dacă a început „încheierea sistemului de lucruri” („synteleia”), în 1914, înseamnă că deja au avut loc următoarele evenimente descrise în profeţiile Bibliei că trebuie să aibă loc cu ocazia lui „synteleia”:

Ø      Neghina a fost arsă în foc (Matei 13:40).

Ø      Grâul, adică toţi creştinii unşi sunt strânşi în hambar, adică în Regatul cerurilor (Matei 13:30,Matei 13:43).
Ø      Creştinii falşi (peştii răi) sunt separaţi de creştinii adevăraţi (peştii buni - Matei 13:49)
Ø      Lucrarea de predicare nu se mai face cu ajutorul Domnului Isus, capul congregaţiei, căci el a spus în Matei 28:19-20 NW : „…Şi iată, eu sunt cu voi până la încheierea sistemului de lucruri.”, ori dacă încheierea sistemului a început în 1914, Isus nu a fost cu noi decât până la încheierea sistemului de lucruri.”
Ø      Deci încheierea [synteleia] sistemului de lucruri, se referă la sfârşitul [telos] acestui sistem de lucruri. Domnul Isus foloseşte termenii: „synteleia” şi „telos”, ca sinonimi, cu acelaşi sens de sfârşit.
Astfel nici „timpul sfârşitului”, nici „necazul cel mare”, nu a început în anul 1914, nu, ci va începe cu cca. trei ani şi jumate înainte de sfârşitul acestui sistem de lucruri, când se va opri jertfa necurmată, când va conduce Fiara, atunci, când cei înţelepţi sunt luminaţi de Spiritul lui Dumnezeu (Daniel 12:4,Daniel 12:9), când cei din poporul lui Daniel vor fi persecutaţi (Daniel 11:31-35; Daniel 12:10), şi vor fi salvaţi de Arhanghelul Mihail, care va ocroti pe poporul lui Daniel, şi Îl va salva pe orice iudeu scris în cartea vieţii (Daniel 12:1).
Şi atunci va avea loc împlinirea viziunii văzute de Daniel cu privire la lupta dintre regele sudului cu regele nordului (Daniel 11:40), dar nici de cum nu se referă la zeci de ani cât a trecut din 1914.
Este clar că Fiara în opinia martorilor: ONU, care există din 1946, nu a domnit doar 42 de luni, însă  conform cu Apocalipsa 13:5, aceasta atât trebuie să domnească, astfel această opinie Fiara = ONU, este greşită. Fiara este de domeniul viitorului, tot la fel semnul 666, scest semn pe mână sau pe frunte, nu sunt carnetele de partid, ci un semn real, care va diferenţia pe copii lui Dumnezeu de copiii Diavolului!
Tu de partea cui vei fii în aceea perioadă a necazului celui mare? Vei accepta semnul? Spunând în mod fals că această perioadă descrisă în Apoclipsa s-a împlinit deja în: 1914-1918? Sau vei studia obiectiv Biblia, fiind în joc viaţa ta, şi nu vei merge pe mâna unei organizaţii care şi-a schimbat de sute de ori învăţăturile!
Cu siguranţă că încă nu a venit lepădarea mjorităţii oamenilor de credinţa în Dumnezeu (2Tesaloniceni 2:3), că acesta pasaj nu s-a împlinit încă din Apocalipsa 13:15-18: „I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase”.
Diferitele persecuţii din sec. XX au fost doar zonale, în anumite ţări, nu globale, aşa cum a profeţit Cristos că vor fi în necazul cel mare: „Atunci vă vor da necazului, vă vor omorî şi veţi fi urâţi de toate naţiunile din cauza numelui meu. Şi atunci mulţi se vor poticni, se vor trăda unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii” (Matei 24:9-10 NW).
Iată ce persecuţie va fi în necazul cel mare: „veţi fi urâţi de toate naţiunile din cauza numelui meu”, adică din cauza Numelui Fiului lui Dumnezeu: Isus, nu din cauza Numelui: Iehova!
Iubite cititor, alege viaţa, alege-l pe Adevăratul Mesia care a murit pentru tine răstingnit pe Golgota. Dacă vrei să-ţi pui încrederea în El, fă o rugăciune împreună cu mine:
 
 
Doamne Isuse, stânca mea, Domnul meu şi Salvatorul meu, te rog să mă ajuţi să-ţi rămân credincios până la capăt, să nu mă leapăd de credinţă, să nu dau înapoi în vremea persecuţiilor şi a suferinţelor din timpul sfârşitului, ajută-mă să nu accept semnul fiarei, să mă încred în tine şi să te iubesc până la capăt. Îţi mulţumesc Isuse că şi Tu mă iubeşti până la capătul vieţii mele, dă-mi putere să mă împotrivesc fiarei dacă o să trăiesc în aceea perioadă de timp, nu mă lăsa să cad în amăgire, şi să cred că fiara este Mesia. Fi Tu cu mine, călăuzeşte-mă şi învaţă-mă: Domnul şi Învăţătorul meu. Tată din ceruri, ştiu că tot ce am spus Fiului Tău, El Ţi-a transmis Ţie. Amin.