Cu toate că Martorii lui Iehova, accentuează foarte mult ca poporul să fie condus de un „corp de guvernare”, se ştie că până în 1971, conducerea efectivă o făceau mai mult preşedinţii Societăţii.

Ei scriau cărţile, astfel nu exista un corp de guvernare, căci preşedinţii erau corpul de guvernare nu un grup de oameni. De fapt, până în 1971, conducerea Societăţii o făcea preşedintele ajutat de un consiliu de administraţie, astfel conducerea se făcea de către biroul preşedintelui (JV [1] p.234). Astfel mult adulatul corp de guvernare, nu a existat până în anul 1971!

Însă se mai ridică alte câteva probleme după cum urmează:

 

Urmează corpul de guvernare al Martorilor lui Iehova, modelul Biblic de conducere?

Raymond Franz deconspiră întrunirile „corpului de guvernare”, el fiind membru în acesta între anii 1971 –1980, şi fiind nepotul preşedintelui Frederic Franz, el spune în cartea lui: „Conflictul Conştiinţei” capitolul 5 despre întrunirile corpului de guvernare:

„Majoritatea Martorilor lui Iehova îşi închipuie că la întrunirile Corpului de Guvernare, nişte bărbaţi petrec o cantitate mare din timpul lor în studiu intens al Cuvântului lui Dumnezeu. Se gândesc la ei ca întrunindu-se pentru a analiza cu umilinţă cum îi pot ajuta pe fraţii lor să înţeleagă Scripturile, să discute modalităţi pozitive şi constructive pentru a-i zidi în credinţă şi iubire, calităţile care motivează lucrările creştinilor autentici, făcând toate acestea în întruniri unde Biblia este întotdeauna consultată ca singura autoritate supremă şi validă. Dat fiind că toate întrunirile Corpului de Guvernare sunt complet private, doar membri Corpului sunt martori la ceea ce se întâmplă cu adevărat în acele întruniri….

            Eu am fost timp de nouă ani membru al  Corpului de Guvernare. Trecând acum în revistă consemnările întrunirilor de pe parcursul acelei perioade, remarc că cea mai importantă şi constantă problemă care ne ocupa timpul era discutarea scrisorilor ce conţineau următoarea întrebare: „Este un caz de excludere?”

            Aş descrie Corpul de Guvernare (şi în mintea mea am făcut-o adesea) ca un grup de bărbaţi lipiţi de un perete cărora, numeroase persoane le aruncă mingi, pe care ei trebuie să le prindă şi să le arunce înapoi. Mingile veneau atât de des şi într-un număr atât de mare, încât ne rămânea doar puţin timp pentru altceva. Se părea că fiecare decizie de excludere luată şi trimisă înapoi nu făcea decât să aducă întrebări adiţionale, aruncate spre noi din alte unghiuri, lăsându-ne foarte puţin timp pentru meditare, studiu, discuţie şi acţiuni de natură cu adevărat pozitivă şi constructivă.

            Ani în şir am participat la multe, multe întruniri în care erau discutate probleme care puteau afecta în mod serios viaţa oamenilor, dar unde Biblia nu era folosită şi nici măcar pomenită de vreunul dintre participanţi. Existau motive, o combinaţie de motive, în spatele acestei situaţii.

            Mulţi dintre membri Corpului de Guvernare se plângeau că erau prea ocupaţi cu diferite probleme şi că aveau prea puţin timp pentru studiul Bibliei. Nu e nici o exagerare în a spune că, în medie, timpul petrecut de orice membru al Corpului de Guvernare pentru un astfel de studiu era acelaşi sau uneori chiar mai mic, decât cel petrecut de un Martor obişnuit.

Unii din cei ce făceau parte din Comitetul de Editare (care includea funcţionarii şi directorii Societăţii din Pennsylvania) se aflau în mod special în această situaţie, deoarece aveau o cantitate enormă de muncă birocratică, iar ei simţeau evident, că nu puteau sau nu trebuiau să delege pe altcineva pentru a analiza şi a prezenta concluzii sau recomandări.

            În cele câteva ocazii, când o discuţie pur scripturală era programată, în general, era vorba de a discuta un articol sau mai multe din Turnul de veghe pe care cineva le pregătise şi la care se ridicaseră unele obiecţii. În aceste cazuri s-a întâmplat cu regularitate ca Milton Henschel, Grand Suiter  sau alt membru al acestui Comitet, deşi fuseseră anunţaţi cu o săptămână sau două înainte, să se simtă obligaţi să spună: „N-am avut timp să mă uit peste el decât în treacăt. Am fost foarte ocupat.”

            Nu există nici un dubiu că ei erau cu adevărat ocupaţi. Întrebarea care mi-a venit în minte a fost: Cum pot vota aprobarea materialului cu o conştiinţă împăcată dacă nu au putut medita asupra lui şi nu l-au putut verifica cu Scripturile? Odată publicat, orice material trebuia privit ca fiind „adevărul”, pentru milioane de oameni. Ce muncă birocratică ar putea egala în importanţă studiul unui astfel de material?

            Dar aceşti fraţi nu erau în nici un caz nişte excepţii, deoarece aşa cum o demonstrează clar discuţiile, marea majoritate a Corpului nu făcea mai mult decât să citească materialul. Subiectul era adesea conceput şi dezvoltat de un singur scriitor, fără consultarea Corpului, chiar dacă reprezenta o înţelegere „nouă” a Bibliei, iar scriitorul îşi clădea argumentele şi punea materialul în formă finală, fără să discute sau să întrebe măcar o altă persoană.

Astfel, după discutarea unui articol scris de Fred Franz, care prezenta punctul de vedere că „sărbătoarea secerişului” (celebrată conform Bibliei aproape de sezonul secerişului) descria o întâmplare din istoria Martorilor, mai exact de la începutul secerişului lor spiritual, suficienţi membri au votat pentru ca materialul să fie acceptat, Lyman Swingle, care nu a votat în favoarea materialului şi care slujea atunci ca şi Coordonator al Comitetului de Redactare a spus: „Bine, dacă asta vreţi, o să-l trimit la tipografie pentru a fi tipărit. Dar asta nu înseamnă că eu cred ce scrie acolo. Este doar o altă piatră pusă pe monumentul mărturiei că Turnul de veghe nu este infailibil”.

... Iar acesta este faptul că cei mai mulţi membri ai Corpului nu erau prea bine familiarizaţi cu Scripturile...

Modul în care schimbările majore recente au fost prezentate în publicaţiile oficiale ale organizaţiei, demonstrează că grija faţă de efectul pe care schimbările îl vor avea într-adevăr, nu a fost atât de legată de persoanele care au suferit în mod inutil, ci de „imaginea” organizaţiei ca fiind canalul lui Dumnezeu şi de cea a Corpului de Guvernare ca fiind un corp de administratori aleşi şi ghidaţi de divinitate.” [sublinierile îmi aparţin].

Cred că comentariile sunt de prisos, în loc să se ocupe serios cu studierea Cuvântului ca şi apostolii care au spus în Fapte 6:2-4 BC: „Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.

Corpul de guvernare se îndeletnicea cu chestiuni ce trebuia lăsate la conştiinţa lor.

Din păcate puţini martori ştiu ce se întâmplă cu adevărat la acele şedinţe ale Corpului de guvernare, mulţi îşi imaginează adevărate lupte în rugăciune şi în studiu, adevărate dezbateri şi analize profunde, dar din păcate nu aşa stau lucrurile!!!

 

Conducerea divină în lumina Bibliei:

Însă să analizăm dovada biblică pentru existenţa unui astfel de corp, precum şi despre funcţionarea lui.

WTS îşi extrage autoritatea din relatările din Fapte 1:15-26; Fapte 15:1-35; Fapte 21:17-20, unde se vorbeşte de un grup de oameni, la început cei 11 apostoli, la care s-a adăugat Matia, apoi un grup de bătrâni, şi apoi în Ierusalim rămânând doar apostolul Iacov şi bătrânii.

Cu toate că aceştia au luat unele decizii în calitatea de conducători în poporul lui Dumnezeu, însă observăm că deciziile au fost luat în public, în adunarea din Ierusalim care era prezentă sau de faţă, când s-a luat acele decizii.

În plus, această nu însemnă că unii lucrători creştini, fie apostolul Pavel, Barnaba, fie de pildă, profeţii şi învăţătorii din Antiohia (ca să dau numai câteva exemple), nu au făcut lucrări ne-iniţiate sau organizate de acest grup numit de WTS: corp de guvernare (vezi: Fapte 11:19-30; Fapte 13:1-4; Galateni 1:11-24).

În concluzie, chiar dacă apostolii şi bătrânii din Ierusalim erau o autoritate recunoscută în poporul lui Dumnezeu, aceasta nu anula de loc, rolul de cap al lui Cristos, şi de Călăuzitor personal al Spiritului Sfânt, deoarece ceilalţi creştini au organizat adunările, au numit bătrâni şi diakoni (Fapte 14:23; 1Timotei 3:1-8; Tit 1:5), au fost călăuziţi personal prin Spiritul spre diferite lucrări şi misiuni (Fapte 13:1-4), fără nici o însărcinare din partea grupului de apostoli şi bătrâni din Ierusalim.

Chiar Pavel şi alţi scriitori creştini au scris cărţi, care ulterior fac parte din canonul Scripturilor Creştine, fără a avea vreo aprobare din partea aşa numitului „corp de guvernare”. Ba mai mult, Pavel îşi primeşte mesajul Evangheliei, chemarea şi misiunea direct de la Domnul Isus (Fapte 20:24), tot la fel şi Filip (Fapte 8:26-30,Fapte 8:39-40); tot la fel şi Anania (Fapte 9:10-18).

Alte întrebări care se ridică, sunt: Este tot una „corpul de guvernare” al martorilor cu apostolii şi bătrâni? Sunt aceste expresii şi slujbe echivalente?

Corpul de guvernare al martorilor nu este şi nici nu seamănă că apostolii şi bătrânii ce au condus poporul lui dumnezeu la nivel central! Din mai multe motive:

1. Martorii nu mai recunosc în prezent serviciul de apostol! Ei cred că în afară de cei 12 apostoli, nu au existat alţii, ceea ce este greşit (Luca 10:1; Fapte 14:14; comp. 1Tesaloniceni 1:1 cu 2:6). Conform Bibliei, apostoli vor exista până când toţi creştinii vor ajunge maturi spirituali (Efeseni 4:11-13). Chiar la distrugerea Babilonului cel mare, vor fi apostoli şi profeţi ce se vor bucura de judecata babilonului (Apocalipsa 18:20).

Deci corpul de guvernare nu sunt apostoli, prin urmare ei nu pot fi o conducere pusă de Isus!

2. Fără apostoli nu pot fi rânduiţi bătrânii. Conform Bibliei cei ce rânduiesc bătrânii prin punerea mâinilor (1Timotei 5:19-22), sunt apostolii (Fapte 14:14-23).

Deci aşa zişi „bătrâni” numiţi ai martorilor sunt nelegitimi din punct de vedere: Scriptural şi organizaţional creştin! Ei sunt falşi bătrâni!

3. Conducerea martorilor nu are călăuzirea lui Dumnezeu! Ea învaţă erezii, ea nu înţelege lucruri elementare din doctrina creştină, cum ar fi: „învăţătura despre botezuri şi punerea mâinilor, învierea morţilor şi judecata veşnică” (Evrei 6:2 NW). Atunci nu are cum ca ea să fie numită de Domnul o dată ce ea nu înţelege şi aplică cu fidelitate învăţătura lui Isus Cristos!

Apoi, fără apostoli şi profeţi vii (în prezent), nu doar istorici, nu există adunarea aşa cum a gândit-o şi rânduit-o Dumnezeu. De ce spun asta? Există câteva motive:

1) Adunarea este construită de apostoli, ei sunt meşteri zidari ai adunării:

1Corinteni 3:9,1Corinteni 3:10: „Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.”

Isus Cristos i-a rânduit pe ei să construiască adunarea numită şi clădirea lui Dumnezeu.

2) Apostolii şi profeţii au primit revelaţia (descoperirea) despre trupul lui Cristos:

Efeseni 3:4-7: „Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi proroci ai lui Hristos, prin Duhul. Că adică Neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea, al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui.”

Apostolii şi profeţii au primit revelaţia despre adunare, care este trupul lui Cristos, ei au primit-o într-un mod adânc, ceresc şi profund. Ei cunosc tiparul sau modelul ceresc după care trebuie să fie făcută şi să funcţioneze adunarea. Iar fără această revelaţie desppre adunare, ea nu poate fi zidită după voia lui Dumnezeu.

3) Adunarea este zidită pe apostoli şi profeţi:

Efeseni 2:20: „fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.”

Adunarea universală este zidită pe apostolii cei 12 şi pe profeţii istorici, dar în primul rând, pe Cristosul Cel viu, care este temelia principală.

Tot la fel adunarea locală este zidită pe Cristosul VIU, dar şi pe apostoli şi profeţi vii. Lucrarea lui Dumnezeu nu este doar una istorică, astfel El nu lucrează doar prin scrierile apostolilor şi profeţilor istorici, care au existat (dar nu mai există); ci, după cum adunarea se întemeiază nu doar pe un Cristos istoric, ci pe un Cristos viu, în mod asemănător orice adunare locală trebuie să fie zidită pe apostoli şi profeţi vii, după cum este scris: „Şi Dumnezeu a pus pe unii în adunare: întâi, apostoli; al doilea, profeţi; al treilea, învăţători; apoi puteri miraculoase; apoi daruri de vindecări, ajutorări, cârmuiri, felurite limbi.”1Corinteni 12:28-29 GBV 2001. Este vorba de „adunare”, nu de adunarea din Corint, sau adunarea din primul secol! Ci, „adunare”, referindu-se la orice adunare a lui Dumnezeu!

O Organizaţie care nu este adunarea lui Dumnezeu nu are aceste servicii, doar orice adunare aprobată de Iehova are aceste servicii, căci El le-a creat prin Fiul şi Spiritul Sfânt!

Aş numitul „corp de guvernare” nu este format din apostoli şi profeţi pesntru a fi o conducere biblică, aprobată de Dumnezeu. Căci Iehova Dumnezeu nu se schimbă (Iacob 1:17)! Isus Cristos Capul adunării nu se schimbă (Evrei 13:8). Nici corpul Său care este adunarea nu se schimbă!

Dar atunci de ce congregaţiile martorilor diferă de adunările creştine din primul secol? Deoarece ei nu sunt adunări în sensul biblic! Ci grupuri relugioase, inventate de oameni, care se cred mai deştepţi decât Capul şi rânduiala Lui, punând o altă rânduială, cu „corp de guvernare”, supraveghetori de circumscripţie, pionieri, miniştri, etc. Slujbe inventate!!!

Cuvântul lui Dumnezeu este clar: „nu muta vechea piatră de hotar pe care au pus-o părinţii tăi”Proverbe 22:28 GBV 2001, dar ei au mutat şi încă de mai multe ori piatra de hotar (structura de organizare şi modul de funcţionare)!

De exemplu, în 1919 s-a ales un „director al serviciului” ales de Societatea (JV p.212). Unde a văzut conducerea de atunci proaspăt eliberată din Babilon, un astfel de titlu în Biblie? M-ai târziu s-a mai inventat un titlu: „director adjunct”, tot ne-biblic, ca şi altele care au apărut în această Organizaţie după cum urmează: „pelerini”, „colportatori”, „pionieri, auxiliari, regulari şi speciali” (JV p.66). Societăţii Turnul de veghe îi place mult să acuze creştinătatea că şi-a luat titluri nescripturale, dar oare ea nu a inventat diferite titluri şi funcţii tot nescripturale?

Un alt aspect despre organizare, este, că la început congregaţiile erau numite: „clase” sau „companii” (JV p.206), pe ce bază Biblică? Dar erorile nu sau oprit aici şi tot la fel şi modificările, căci Knor, al treilea preşedinte al Societăţii Turnul de veghe, despre care se spune în JV p.106 următoarele: „Aceste modificări în materie de organizare, a explicat fratele Knor, vor permite ca modul de funcţionare al congregaţiilor să fie adus în şi mai strânsă armonie cu Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.” Da, cu toate aceste modificări, lucrurile nu s-au terminat aici, prin aceasta arătând că şi modificările efectuate erau tot omeneşti, căci dacă ar fi fost divine nu ar fi fost nevoie de atâtea schimbări.

Un alt paradox al organizării Martorilor lui Iehova este că până în 1971, conducerea efectivă o făceau mai mult preşedinţii Societăţii. Ei scriau cărţile, astfel nu exista un corp de guvernare, căci preşedinţii erau corpul de guvernare nu un grup de oameni. De fapt, până în 1971, conducerea Societăţii o făcea preşedintele ajutat de un consiliu de administraţie, astfel conducerea se făcea de către biroul preşedintelui (JV p.234).

Astfel ideea unui ‚corp de guvernare’ pe care bat atâta monedă atâta martorii, nici nu a existat în Organizaţie până în 1971, acest lucru este învăţat clar în W 15/3 1990 (engleză) sau Broşura nr.1 care conţine articolele de studiu p.60 în limba română, în acest material se precizează: „Până în 1971, membri Colegiului central erau încă identificaţi cu cei şapte membri ai comitetului de directori ai Societăţii. Preşedintele Societăţii avea responsabilitatea principală de a lua hotărâri privitoare la funcţionarea filialelor de pe întregul glob. Dar cu ocazia întrunirii anuale care a avut loc la 1 octombrie 1971, preşedintele Societăţii a ţinut cuvântarea: “Aducerea locului sfânt la o stare dreaptă”, iar Vicepreşedintele a vorbit despre: „Un colegiu central diferit de o societate legalizată”. Aşa cum s-a menţionat deja, Societatea are un comitet de directori limitat la 7 membri. Aceşti creştini dedicaţi sunt aleşi pentru o perioadă de trei ani de către membrii Societăţii, totalizând nu mai mult de 500 şi dintre care majoritatea nu sunt creştini unşi (arătând diferenţa dintre ca a fost până atunci şi ce se introduce nou), Colegiul central nu este însă un instrument Juridic. Membrii săi nu sunt aleşi (ca şi în consiliu de administraţie). Ei sunt numiţi prin Spiritul Sfânt, sub conducerea lui Iehova.”

Deci cu aceea ocazie se recunoştea că: 1. Locul Sfânt (Organizaţia) nu era adusă la o stare dreaptă în 1971. 2. Că cei ce au condus până atunci au fost mai mult Preşedintele şi Vicepreşedintele, ajutaţi de un consiliu director, compus din oameni din care majoritatea nu aveau ungerea Spiritului Sfânt. 3. Aceştia erau aleşi democratic nu teocratic.

Întrebări: Unde este precedentul Biblic pentru ca poporul lui Dumnezeu să fie condus de un preşedinte? Oare în primul secol e.n. creştinii de atunci au fost conduşi de un preşedinte? Nici chiar apostolul Petru care a primit cheile Regatului nu a avut această funcţie peste corpul de guvernare de atunci (Matei 16:18-19; Fapte 15). Dacă atunci nu a fost necesar, de ce este nevoie acum?

Organizaţia Martorilor se schimbă aproape din an în an, dar corpul lui Cristos nu se schimbă, El este Acelaşi, ca şi capul care nu se schimbă (Evrei 13:8).

Biblia ne încurajează clar: „Aşa zice Domnul: „Staţi pe căi şi vedeţi şi întrebaţi de cărările cele vechi, care este calea cea bună; şi umblaţi pe ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!“ Dar ei au zis: „Nu vrem să umblăm pe ea!“ Ieremia 6:16.

Însă nici martorii, nici conducerea lor nu caută cărările vechi (modul biblic de organizare), şi nici nu acceptă sfatul şi mustrarea (Proverbe 6:23), ei sunt ca şi evreii care au zis: „Nu vrem să umblăm pe ea!“

Cu ei se împlineşte Cuvântul din Isaia 59:8: „Ei nu cunosc calea păcii şi nu este judecată dreaptă în paşii lor; şi-au sucit cărările. Oricine umblă pe ele nu cunoaşte pacea.”

 


[1] JV este sigla pentru cartea: „Martorii lui Iehova proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu”.