Domnul Isus Cristos când a fost pe pământ a dat o serie de ilustrări despre regatul cerurilor. El a rânduit un „sclav fidel şi prevăzător” care să de-a hrană spirituală în poporul lui Dumnezeu, fiind rânduit peste servitori conform cu Matei 24:45-47.

Conducerea martorilor lui Iehova care se pretinde a fi sclavului fidel şi canalul de comunicare al lui Dumnezeu, explică ilustrările Domnului despre regatul cerurilor în 1975 prin Turnul de Veghe, şi în anul 1981 prin cartea „Să vină Regatul Tău”, apoi, mai târziu în anul 2008 în Turnul de Veghe: W 15/7 2008 p.43, conducerea martorilor lor lui Iehova emite o explicaţie total diferită, la 180 % de ceea ce s-a învîţat zeci de ani!!!

Să vedem prima explicaţie, în cartea „Să vină Regatul Tău”, la p.97-104: „Capitolul 11

UN ALT „SEMĂNĂTOR“

5 Din toate Evangheliile, cea a lui Marcu este singura care aşează după această pildă a „semănătorului“ o altă comparaţie ilustrativă în care este vorba despre un alt „semănător“. Înainte de a da această ilustrare discipolilor săi, Isus le-a zis în particular: „Fiţi atenţi la ceea ce auziţi“, apoi le-a spus următoarea parabolă:

„Astfel regatul lui Dumnezeu este întocmai ca atunci cînd un om aruncă sămînţa pe pămînt şi noaptea doarme, iar ziua se scoală şi sămînţa încolţeşte şî creşte, fără să ştie cum“ (Marcu 4:24–27).

Evident, acest „om“ nu este Domnul Isus în gloria actuală căci nu are nevoie să doarmă noaptea aşa cum fac oamenii. Nici nu s-ar putea spune că Fiul lui Dumnezeu, care a colaborat cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor, nu ar şti cum se produce creşterea (Coloseni 1:16). Contextul ne permite deci să înţelegem că „omul“ ilustrează pe fiecare creştin în parte care trebuie să dea atenţie lucrurilor privitoare la „regatul lui Dumnezeu“.

6 Fiecare „semănător“ trebuie să acorde atenţie trăsăturilor personalităţii pe care le seamănă precum şi mediului în care seamănă. Fără să ne dăm seama, dezvoltarea personalităţii noastre poate fi influenţată spre bine sau spre rău în funcţie de „pămîntul“ sau felul oamenilor cu care avem legături frecvente în timp ce ne străduim să dezvoltăm calităţi creştine, fie în interiorul, fie în exteriorul adunării. (Vezi 1 Corinteni 15:33.) „Bobul complet format“ va apărea în cele din urmă în spic, şi apoi vom secera (Marcu 4:28-29). Este deci foarte important ca membrii „turmei mici“ precum de fapt toţi cei care doresc să trăiască etern sub domnia regatului lui Dumnezeu să ia seama ce şi unde seamănă în vederea dezvoltării unei personalităţi asemănătoare cu a lui Cristos. — Efeseni 4:17-24; Galateni 6:7-9.

UN PSEUDO-REGAT

7 După cum relatează Marcu, Isus a adăugat:

„Cu ce vom compara regatul lui Dumnezeu, sau cu ce ilustraţie îl vom prezenta?“ (Marcu 4:30).

Apoi el ne-a invitat să privim Regatul într-un cadru diferit. De fapt, aceste ilustrări ne ajută să vedem Regatul din diferite puncte de vedere aşa cum şi o clădire o putem examina din interior, din exterior şi din unghiuri diferite.

8 Deci cu ce vom compara Regatul lui Dumnezeu? Isus răspunde:

„Cu un grăunte de muştar care, pe vremea cînd este semănat în pămînt, este cel mai mic dintre toate seminţele care sînt pe pămînt — dar, după ce a fost semănat se ridică şi devine mai mare decît toate celelalte plante legumicole şi produce ramuri mari aşa încît păsările cerului pot să-şi găsească adăpost sub umbra sa“ (Marcu 4:30–32).

Aici se constată o creştere fenomenală, evident mult mai mare decît cea a „turmei mici“ care este constituită din cei 144 000 de moştenitori ai Regatului şi căreia Tatăl a considerat că este bine să-i dea Regatul (Luca 12:32; Apocalips 14:1,3). În cazul de faţă este vorba de creşterea unui mare „copac“, un enorm regat fals, creştinătatea apostată care s-a dezvoltat plecînd de la congregaţia pe care Isus o plantase (Luca 13:18, 19). Este într-adevăr un „copac“ enorm, deoarece se făleşte în lumea întreagă cu peste 900 de milioane de membri care după cum pretinde, ajung cu toţii în cer. Acest regat apostat a fost prefigurat, în urmă cu mult timp, prin naţiunea lui Israel care s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu în mai multe rînduri şi căreia Iehova i-a spus: „Te-am plantat ca pe o excelentă viţă de vie roşie, în întregime o sămînţă veritabilă. Aşadar, cum te-ai schimbat faţă de mine în degeneratele mlădiţe ale unei viţe străine?“ — Ieremia 2:21-23; vezi şi Osea 10:1-4.

9 Conform descrierii acestui „copac“ făcută de Matei, „păsările cerului vin să se adăpostească în ramurile sale“. Acestea sînt după cît se pare aceleaşi „păsări“ ca şi cele din parabola precedentă, care ciugulesc „cuvîntul regatului“ ce cade pe marginea drumului (Matei 13:4,Matei 13:19,Matei 13:31-32). Aceste „păsări“ sînt cocoţate pe sutele de ramuri sectare ale „copacului“, adică bisericile creştinătăţii. Ele (păsările) reprezintă „omul nelegiuirii“ adică clerul apostat al creştinătăţii. Ele îşi vor pierde adăpostul înalt şi bine consolidat cînd Dumnezeu va doborî acest „copac“ împreună cu toate celelalte religii false. Ţine-te departe de acest „copac“ căci el se va prăbuşi în curînd. — Compară 2Tesaloniceni 1:6-9; 2:3; Matei 7:19-23.

10 În mod potrivit Luca citează pilda „grăuntelui de muştar“ exact după ce Isus demascase ipocrizia conducătorilor religioşi apostaţi din timpul său. Apoi, ca şi cînd ar fi dorit să accentueze şi mai mult ideea, Matei şi Luca ni-l prezintă pe Isus dînd parabola despre „aluat“ (Matei 13:32-33; Luca 13:10-21). Cînd este folosit în sens figurat în Biblie, aluatul are întotdeauna o semnificaţie negativă. Aşa este cazul cînd Isus i-a avertizat pe discipolii săi privitor la aluatul fariseilor şi al saducheilor, sau cînd apostolul Pavel a sfătuit pe creştini să se debaraseze de „aluatul de răutate şi ticăloşie.“ — Matei 16:6,Matei 16:11-12; 1Corinteni 5:6-8; Galateni 5:7-9.

11 În această ilustraţie Isus compară un fapt legat de „regatul cerurilor“ cu aluatul pe care o femeie îl pune în trei măsuri de făină, astfel că întreaga masă dospeşte. Aceasta ilustrează cum contaminarea treptată a adunării creştine cu obiceiuri şi învăţături false de origine babilonică avea să ducă la edificarea unei uriaşe structuri a pseudo-regatului al creştinătăţii. Aceasta ar trebui să ne servească drept avertisment. Avînd în faţă tristul rezultat al apostaziei din sînul creştinătăţii, „turma mică“ a moştenitorilor Regatului ca şi însoţitorii lor trebuie să ia seama să nu permită ca „aluatul“, adică învăţăturile false şi înşelătoare, să contamineze astăzi respectul lor sincer faţă de puritatea şi veracitatea „cuvîntului regatului“.

SEMĂNĂTORUL ŞI „DUŞMANUL“ SĂU

12 Într-o altă ilustraţie, Isus compară „regatul cerurilor“ cu „un om care a semănat sămînţă bună în ogorul său“. Apoi, „în timp ce oamenii dormeau, duşmanul său a venit şi a semănat neghină printre grîu şi a plecat“. Ce fel de roade se putea spera să se obţină într-un astfel de ogor? Isus a identificat apoi pe acest semănător cu el însuşi, „Fiul omului“. Semănînd sămînţa privitoare la Regat, el trebuia să obţină ca rod nişte creştini comparabili cu grîul, „fiii regatului“. Duşmanul este „Diavolul“ iar neghina sînt „fiii celui rău“, adică „sămînţa“ (descendenţa) sa religioasă ipocrită. (Vezi Geneza 3:15.) Conform cu ceea ce anunţa această ilustraţie, creştinii adevăraţi au continuat să crească în mijlocul „neghinei“ care a caracterizat marea apostazie apărută după primul secol. Dar acum, în secolul al XX-lea, noi am ajuns la timpul secerişului, adică la „încheierea unui sistem de lucruri, şi secerătorii sînt îngerii“. — Matei 13:24-30,Matei 13:36-39.

13 Sub conducerea îngerilor, „grîul“ este în cele din urmă separat de „neghină“ deoarece deosebirea a devenit evidentă. După cum vom vedea, numeroase dovezi arată că „Fiul omului“ este astăzi prezent în Regatul său ceresc şi că el strînge laolaltă pe adevăraţii creştini comparaţi cu grîul ca să întreprindă lucrarea Regatului. Dar care va fi soarta creştinătăţii şi a învăţătorilor ei apostaţi? Parabola lui Isus continuă:

„Fiul omului îi va trimite pe îngerii săi, şi ei vor strînge din regatul său toate lucrurile care cauzează poticnire şi pe cei care comit nelegiuirea.“

Timp de secole clerul creştinătăţii a făcut pe oamenii sinceri să se poticnească prin doctrinele sale false şi pietatea sa afişată în exterior. Dar aceşti ecleziaşti au fost condamnaţi de Dumnezeu, iar acum are pentru ei loc „plînsul şi scrîşnetul dinţilor“. Astăzi, ei se plîng din cauza pierderii sprijinului a numeroşi laici şi din cauza dezbinărilor din rîndurile lor. În contrast, servii lui Iehova, comparaţi cu grîul, dau cu bucurie mărturie despre regatul lui Dumnezeu. Ei strălucesc intens „ca soarele, în regatul Tatălui lor“. — Matei 13:40–43; vezi Isaia 65:13, 14.

O CAMPANIE DE „PESCUIRE“ FRUCTUOASĂ

14 „Regatul cerurilor“, a zis Isus „se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare şi care a strîns peşti de orice specie“ (Matei 13:47). Isus însuşi a început această campanie de pescuire cînd a invitat pe primii săi discipoli să-şi lase năvoadele şi să devină „pescari de oameni“ (Matei 4:19). Dar, în cursul marii apostazii, sub supravegherea îngerilor, grupuri mici de creştini fideli pe de-o parte şi religiile creştinătăţii pe de altă parte au continuat să „pescuiască“ oameni efectuînd convertiri. Dar s-au dovedit oare a fi „peşti buni“ sutele de milioane de animale marine simbolice? După cum am remarcat deja, religiile creştinătăţii şi-au fondat învăţătura lor pe filozofia greacă a lui Platon şi pe „misterele“ Babilonului antic. Ce roade au adus acestea? Ură, lupte, vărsare de mult sînge, şi multe alte lucruri care au pătat paginile istoriei creştinătăţii, fără o mai vorbi de sprijinul pe care ea l-a dat războaielor mondiale din secolul al XX-lea.

15 Dar, „la încheierea sistemului de lucruri“, a sosit în sfîrşit momentul ca îngerii să scoată „năvodul“. Acesta reprezintă organizaţiile de pe pămînt ale celor care pretind că sînt continuatori ai lui Isus Cristos atît adevăraţi cît şi falşi. „Peştii“ care se dovedesc neutilizabili pentru „regatul cerurilor“ trebuie înlăturaţi şi aruncaţi în „cuptorul de foc“ al distrugerii. „Acolo va fi plînsetul lor şi scrîşnetul dinţilor lor“ (Matei 13:48-50). Dar îngerii aleg totodată şi peştii buni care se găsesc in năvodul simbolic. Noi ar trebui să fim recunoscători că avem posibilitatea să fim număraţi printre aceşti peşti buni ca un popor aparte care s-a dedicat lui Iehova pentru a-i glorifica numele şi care se roagă în deplină cunoştinţă de cauză pentru venirea Regatului lui Dumnezeu.

16 Dar ce este „încheierea sistemului de lucruri“ despre care Isus a vorbit cu atîta tărie în această din urmă parabolă? Ce sînt „zilele din urmă“ despre care au scris mai mulţi discipoli ai lui Isus? Trăim noi astăzi aceste zile? Şi dacă da, ce înseamnă aceasta pentru noi şi pentru întreaga omenire?”

Iată! Aceste parabole simple şi care accentuează creşterea Regatului lui Dumnezeu, corpul de guvernare le complică atât de mult. Ba chiar interpretarea lor, aduce blasfemie, căci Domnul Isus vorbeşte în parabole despre „Regatul cerurilor”, iar Societatea Turnul de Veghe, spune că este vorba de un pseudo regat, adică creştinătatea apostată, un regat fals al lui Dumnezeu!

Explicaţia la aceste parabole este simplă, Domnul Isus doreşte să sublinieze creşterea ce o va avea Regatul prin fiii lui, după moartea şi învierea lui Isus. El Însuşi declară: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă” (Ioan 12:24).

Aceste ilustrări au fost interpretate negativ de către conducerea Martorilor lui Iehova, pentru că o interpretare pozitivă, potrivit căreia creştinismul adevărat va creşte, ar indica, că de la Isus şi până în prezent au existat creştini autentici descrişi prin 'grâu', prin 'peştii buni', ba chiar mai mult, adunarea (ekklesia) a existat de atunci şi până în prezent (vezi şi Matei 16:18). Astfel nu este nevoie de Societatea Turnul de Veghe, nici de corpul de guvernare ca creştinismul să funcţioneze, el funcţionează datorită capului [Isus Cristos] care îi susţine viaţa (Efeseni 4:16), nu datorită unor aranjamente şi organizări omeneşti!!!

În anul 2000, la studiu de carte, în cadrul congregaţiilor martorilor lui Iehova, când s-a studiat cartea „Cel mai mare om care a trăit vreodată”, unii martori simpli în timpul comentariilor lor la parabolele regatului, au interpretat corect parabolele lui Isus că reprezintă creşterea şi extinderea regatului cerului. Adică de la Isus şi cei 12 apostoli, la zeci de mii de creştini descrişi în cartea Faptele Apostolilor şi la alţii pe parcursul secolelor. Cum se face că anumiţi martori simpli [din mai multe grupe de studiu de carte] au înţeles ceva ce conducerea iluminată şi condusă de spiritul [Oare de care spirit ???] nu a înţeles? Ce călăuzire divină poate pretinde corpul de guvernare, când el suceşte Cuvântul lui Dumnezeu după bunul plac şi nu înţelege lucruri pe care nişte simpli martori le-au înţeles?

Şi ca să ne convingem, că învăţătura dată prin cartea „Să vină regatul Tău”, este greşită, putem vedea în Turnul de Veghe: W 15/7 2008 p.43, căci în anul 2008, conducerea martorilor lor lui Iehova emite o explicaţie total diferită de cea din 1975,1981.

În W 15/7 2008 p.43, la subtitlul: Nu ştii unde va reuşi“!

„Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii unde va reuşi ea.“ (ECL. 11:6)

AGRICULTORULUI îi trebuie răbdare (Iacob 5:7). După ce seamănă, el trebuie să aştepte ca sămânţa să încolţească şi să crească. Treptat, în condiţii favorabile, planta răsare, creşte şi la rândul ei face seminţe. În cele din urmă, ogorul este gata de secerat. Creşterea este un adevărat miracol! Iar dacă înţelegem Cine dă creşterea, ne vom simţi îndemnaţi să fim umili. Noi putem doar să avem grijă de plantă, de pildă s-o udăm. Dar numai Dumnezeu o poate face să crească (compară cu 1Corinteni 3:6).

2 În articolul precedent ni s-a amintit că Isus a comparat lucrarea de predicare a Regatului cu semănatul. În ilustrarea despre diferitele tipuri de pământ, Isus a arătat că agricultorul seamănă sămânţă bună, dar că planta va creşte sau nu până la maturitate în funcţie de starea inimii celui ce aude mesajul (Marcu 4:3-9). În ilustrarea despre semănătorul care doarme, Isus a arătat că agricultorul nu înţelege pe deplin cum are loc creşterea. Şi asta deoarece ea se datorează puterii lui Dumnezeu, nu eforturilor omeneşti (Marcu 4:26-29). Să analizăm acum încă trei ilustrări ale lui Isus: cea despre grăuntele de muştar, cea despre plămădeală şi cea despre năvod.

Ilustrarea despre grăuntele de muştar

3 Ilustrarea despre grăuntele de muştar, consemnată tot în capitolul 4 al evangheliei după Marcu, subliniază două lucruri: primul, uimitoarea creştere a numărului celor receptivi la mesajul despre Regat, şi al doilea, ocrotirea de care au parte cei ce acceptă acest mesaj. Isus a spus: „Cu ce vom asemăna regatul lui Dumnezeu sau prin ce ilustrare îl vom prezenta? El este asemenea unui grăunte de muştar, care, când a fost semănat în pământ, era cea mai mică dintre toate seminţele de pe pământ, dar care, după ce a fost semănat, iese şi se face mai mare decât toate celelalte verdeţuri şi face ramuri mari, iar păsările cerului pot să se adăpostească la umbra lui“ (Mar. 4:30–32).

4 Aici este descrisă creşterea ‘regatului lui Dumnezeu’, concretizată prin răspândirea mesajului despre Regat şi creşterea numărului de membri ai congregaţiei creştine începând de la Penticosta din 33 e.n. Un grăunte de muştar este o sămânţă mică şi poate reprezenta ceva neînsemnat (compară cu Luca 17:6). Însă, la maturitate, planta de muştar poate atinge 3–5 metri înălţime şi poate avea ramuri puternice, devenind pom (Mat. 13:31, 32).

5 Congregaţia creştină a început să crească în 33 e.n., când circa 120 de discipoli au fost unşi cu spirit sfânt. Însă, în scurt timp, această micuţă congregaţie a ajuns să numere mii de persoane. (Citeşte Fapte 2:41; 4:4; 5:28; 6:7; 12:24; 19:20.) În trei decenii, numărul celor ce participau la seceriş a crescut atât de mult, încât apostolul Pavel a putut spune congregaţiei din Colose că vestea bună fusese deja „predicată în toată creaţia de sub cer“ (Coloseni 1:23). Ce creştere spectaculoasă!

6 De la instaurarea Regatului lui Dumnezeu în cer în 1914, ramurile „pomului“ de muştar au crescut peste aşteptări. Poporul lui Dumnezeu a văzut împlinindu-se literalmente profeţia lui Isaia: „Cel mic va deveni o mie şi cel neînsemnat, o naţiune puternică“ (Isaia 60:22). Micul grup de creştini unşi care participau la lucrarea de predicare la începutul secolului al XX-lea nu-şi putea imagina că în 2008 circa 7 milioane de Martori aveau să o desfăşoare în peste 230 de ţări şi teritorii. O creştere cu adevărat uimitoare, asemănătoare celei a grăuntelui de muştar din ilustrarea lui Isus!

7 Se va opri aici această creştere? Nicidecum! În cele din urmă, toţi oamenii de pe pământ vor fi supuşi ai Regatului lui Dumnezeu, iar toţi împotrivitorii vor fi înlăturaţi. Dar acest lucru nu se va realiza prin eforturi omeneşti, ci prin intervenţia Suveranului Domn Iehova în problemele omenirii. (Citeşte Daniel 2:34, 35.) Vom vedea apoi împlinirea finală a altei profeţii consemnate de Isaia: „Pământul va fi plin de cunoştinţa lui Iehova aşa cum fundul mării este acoperit de ape“ (Isaia  11:9).

8 Isus spune că păsările cerului găsesc adăpost la umbra Regatului. Spre deosebire de păsările din ilustrarea despre omul care împrăştie sămânţa în diferite tipuri de pământ, aceste păsări nu încearcă să mănânce seminţele bune şi deci nu-i reprezintă pe duşmanii Regatului (Mar. 4:4). Dimpotrivă, în această ilustrare, păsările îi simbolizează pe oamenii care iubesc dreptatea şi care caută ocrotire în congregaţia creştină. Chiar şi în prezent, ei sunt ocrotiţi întrucât resping obiceiurile necurate ale acestei lumi nelegiuite, obiceiuri care i-ar împiedica să fie în relaţii bune cu Dumnezeu (compară cu Isaia 32:1, 2). Iehova însuşi a asemănat Regatul mesianic cu un pom şi a profeţit: „Îl voi planta pe muntele înălţimii lui Israel şi, în mod sigur, va face crengi, va da rod şi va deveni un cedru măreţ. Şi sub el vor locui păsări de tot felul; ele vor locui la umbra frunzişului său“ (Ezec. 17:23).

Ilustrarea despre plămădeală

9 Creşterea nu este întotdeauna vizibilă ochiului uman. În următoarea ilustrare, Isus accentuează această idee. El spune: „Regatul cerurilor este asemenea plămădelii pe care o femeie a luat-o şi a ascuns-o în trei măsuri mari de făină, până a dospit toată“ (Mat. 13:33). Ce reprezintă această plămădeală şi ce legătură există între ea şi creşterea Regatului?

10 În Biblie, cuvântul „plămădeală“ simbolizează adesea păcatul. Cu acest sens l-a folosit apostolul Pavel când a vorbit despre influenţa corupătoare a unui păcătos din congregaţia Corintului antic (1 Cor. 5:6–8). Dar a folosit Isus în ilustrarea sa cuvântul plămădeală ca simbol al unui fenomen negativ ce capătă amploare?

11 Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ţinem cont de trei lucruri importante. Primul: Deşi Iehova nu a permis să se folosească plămădeală la sărbătoarea Paştelui, cu alte ocazii el a acceptat ofrande care conţineau plămădeală. De pildă, era permis să se folosească plămădeală, sau aluat dospit, odată cu ofrandele de comuniune, sau de mulţumire, care erau aduse de bunăvoie, din recunoştinţă pentru numeroasele binecuvântări de la Iehova. Aceasta era o masă a bucuriei (Lev. 7:11–15).

12 Al doilea lucru demn de reţinut este că, în Scripturi, un termen poate avea conotaţii pozitive sau negative, în funcţie de context. De exemplu, în 1 Petru 5:8, Satan e comparat cu un leu, deoarece este periculos, feroce. Dar în Revelaţia 5:5 şi Isus este asemănat cu un leu, fiind numit „Leul din tribul lui Iuda“. În acest caz, leul simbolizează dreptatea manifestată în mod curajos.

13 Al treilea lucru de reţinut este că, în ilustrare, Isus nu a spus că plămădeala a alterat făina şi că aceasta n-a mai putut fi folosită. El pur şi simplu a descris cum se face pâinea. Femeia a adăugat intenţionat plămădeală, iar rezultatele au fost bune. Plămădeala a fost ascunsă în făină şi deci femeia nu a văzut cum s-a făcut dospirea. Aceasta ne aminteşte de omul care ziua seamănă sămânţă, iar noaptea, doarme. Isus a spus că „sămânţa încolţeşte şi creşte, fără ca [omul] să ştie cum“ (Mar. 4:27). Aşadar, printr-o ilustrare simplă, Isus a prezentat creşterea spirituală ca fiind un proces invizibil. Poate că la început nu vedem această creştere, dar în cele din urmă efectele ei devin evidente.

14 Ilustrarea despre plămădeală arată nu numai că omul nu poate vedea creşterea spirituală, dar şi că aceasta are loc pe întregul pământ. Plămădeala dospeşte toată făina, respectiv „trei măsuri mari de făină“ (Luca 13:21). Asemenea plămădelii, lucrarea de predicare a Regatului, care antrenează creşterea spirituală, s-a extins foarte mult. De fapt, în prezent, Regatul se predică „până în cea mai îndepărtată parte a pământului“ (Fap. 1:8; Mat. 24:14). Ce onoare este să participăm la uimitoarea extindere a lucrării Regatului!

Ilustrarea despre năvod

15 Şi mai important decât numărul celor care afirmă că sunt discipoli ai lui Isus Cristos este calitatea lor. Isus face referire la acest aspect al creşterii Regatului într-o altă ilustrare, cea despre năvod. El spune: „Regatul cerurilor este şi asemenea unui năvod aruncat în mare, care adună tot felul de peşti“ (Mat. 13:47).

16 Năvodul, care reprezintă lucrarea de predicare a Regatului, adună tot felul de peşti. Isus mai spune: „Când [năvodul] s-a umplut, pescarii l-au tras la ţărm şi, aşezându-se, i-au strâns pe cei buni în vase, iar pe cei răi i-au aruncat. Aşa va fi la încheierea acestui sistem: îngerii vor ieşi şi îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepţi şi îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor“ (Mat. 13:48–50).

17 Se referă această separare la judecarea finală a oilor şi caprelor despre care Isus a spus că va avea loc când el va veni în glorie? (Mat. 25:31–33) Nu. Judecata finală va avea loc la venirea lui Isus în timpul necazului cel mare. În schimb, separarea din ilustrarea despre năvod are loc „la încheierea acestui sistem“. Această perioadă este cea în care trăim noi, zilele premergătoare marelui necaz. Aşadar, în ce sens are loc acum o lucrare de separare?

18 În timpurile noastre, milioane de peşti simbolici din marea omenirii au fost atraşi spre congregaţia lui Iehova. Unii asistă la Comemorare, alţii vin la întruniri, iar unii au acceptat să studieze Biblia. Dar se dovedesc toţi aceştia creştini adevăraţi? Poate că ‘au fost traşi la ţărm’, însă Isus spune că doar „cei buni“ sunt strânşi în vase, adică în congregaţiile creştine. Cei „răi“ sunt „aruncaţi“, iar în cele din urmă vor fi aruncaţi în cuptorul de foc, care simbolizează distrugerea eternă.

19 Asemenea peştilor răi, mulţi care au studiat Biblia cu Martorii lui Iehova au întrerupt studiul. Unii dintre cei ce s-au născut în familii în care cel puţin unul dintre părinţi era creştin nu şi-au dorit să devină continuatori ai lui Isus. Nu au luat decizia de a-i sluji lui Iehova sau, dacă au făcut-o, după un timp nu l-au mai slujit (Ezec. 33:32, 33). Este imperios necesar ca toţi cei cu inima sinceră să permită să fie strânşi în vase, adică în congregaţii, înaintea zilei finale de judecată şi să rămână în acest loc unde sunt în siguranţă.

20 Aşadar, ce am reţinut din această scurtă analiză a ilustrărilor lui Isus referitoare la creştere? În primul rând, asemenea grăuntelui de muştar care a crescut şi s-a făcut pom, numărul celor care au ascultat mesajul despre Regat a crescut foarte mult. Şi nimic nu poate opri extinderea lucrării lui Iehova! (Is. 54:17) În plus, cei ce caută „să se adăpostească la umbra“ pomului beneficiază de ocrotire spirituală. În al doilea rând, Dumnezeu este cel ce face să crească. Aşa cum plămădeala se răspândeşte prin toată făina fără a fi văzută, creşterea spirituală nu este întotdeauna uşor de sesizat sau de înţeles, dar ea are loc! În al treilea rând, nu toţi cei ce reacţionează favorabil la început se dovedesc „buni“. Unii sunt asemenea peştilor „răi“ din ilustrarea lui Isus.

21 Dar cât de încurajator este să vedem atât de mulţi „peşti buni“ atraşi de Iehova! (Ioan 6:44) În multe ţări s-au înregistrat creşteri remarcabile. Şi toată gloria i se cuvine lui Iehova Dumnezeu! Fiind martori la această creştere, fiecare dintre noi ar trebui să urmeze îndemnul dat cu secole în urmă: „Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa . . . , fiindcă nu ştii unde va reuşi ea, aici sau acolo, sau dacă amândouă vor fi la fel de bune“ (Ecl. 11:6).

[Note de subsol]

Explicaţiile prezentate în continuare le modifică pe cele publicate în Turnul de veghe din 15 iunie 1992, paginile 17–22 şi din 1 octombrie 1975 (engl.), paginile 589–608...”.

 

Iată cum conducerea schimbă la 180 % de grade propria lor interpretare asupra cuvintelor lui Isus! Dintr-un înţeles negativ într-unul pozitiv. Şi nu este prima dată când fac lucrul acesta, să dau câteva exemple:

De pildă, îngerul Abadon din Apocalipsa 9:11, este descris în cartea „Taina Împlinită” ca fiind Satan. Însă în 1969, este identificat cu Isus, vedem aici o schimbare la 180 de grade.

„Domnul” din Romani 10:12-16:
1903 – „Domnul” se referă la Isus.
1940 – „Domnul”se referă la Iehova.
1978 – „Domnul”se referă la Isus.
1980 – „Domnul”se referă la Iehova.
„Stăpânirile cele mai înalte” din Romani 13:1
1916 - „Stăpânirile cele mai înalte” se referă la guvernele lumii.
1943 - „Stăpânirile cele mai înalte” se referă la Iehova Dumnezeu şi la Isus Cristos.
1964 - „Stăpânirile cele mai înalte” se referă la guvernele lumii.
Despărţirea „oilor” de „capre” (Matei 25:31-46)
1919 -- se va petrece după vremea necazului.
1923 -- se petrece acum, înainte de vremea necazului.
1995 -- se va petrece după vremea necazului

La fel sa petrecut lucrurile cu învierea oamenilor Sodomei şi Gomorei, căci în 1879 – se învăţa că aceştia vor fi înviaţi. În 1952, lumina a crescut, locuitorii Sodomei şi Gomorei, nu vor fi mai înviaţi (W 1952 1/6 p.338), lumina nou venită în 1965 susţine că ce sa spus până atunci, era fals, căci în W 1965 1/8 p.479, se susţine că locuitorii Sodomei şi Gomorei vor învia, pentru ca să vină W 1988 1/6 p.30,31 şi să spună că totuşi nu vor învia.

Iubite cititor, nu mai urma oameni, nu te mai baza pe alţii în ce priveşte înţelegerea Scripturii, Domnul Isus a avertizat în Matei 15:14: „Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.”

Conform adevărului Scripturii, Domnul Isus este capul oricărui bărbat (1Corinteni 11:3), nici sclvaul fidel, nici corpul de guvernare nu este capul tău. Dacă eşti femeie, capul tău este soţul tău, pe care va trebui să-l întrebi în ce priveşte interpretarea Scripturii dacă el este creştin (1Corinteni 14:35). Dacă nu eşti căsătorită, sau ai soţ necredincios, Dumnezeu te poate călăuzi şi învăţa, căci Scriptura ne spune: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” (Ioan 6:45).

Conform Bibliei toţi creştini au un singur Învăţător pe Cristos Domnul (Matei 23:8). Iubite cititor, este  Domnul Isus, Capul şi Învăţătorul Tău în mod real, practic? Sau pentru tine aceste adevăruri sunt doar o teorie frumoasă?

Prin urmare, nici un creştin nu este dependent de alţii în ce priveşte înţelegerea adevărului, el este dependent de Dumnezeu, căci, „…cei ce-l caută pe Iehova, înţeleg totul.” (Proverbe 28:5 NW - 2006).

Chiar dacă Dumnezeu a rânduit un sclav fidel şi prevăzător, cu siguranţă că el nu poate fi conducerea Martorilor lui Iehova, pentru că un sclav este sclav, nu stăpân, iar un sclav fidel transmite fidel Cuvântul lui Dumnezeu nu îl interpretează după bunul plac. Sclavul fidel în primul secol, au fost apostolii şi bătrânii care au învăţat poporul lui Dumnezeu, dar fără a-i face pe creştini dependenţi de ei, ci Spiritul Sfânt îi ilumina şi călăuzea pe fiecare (vezi: Romani 8:14; 1Corinteni 2:12-14).

Însă, doar la venirea lui Isus, la sfârşit, se va vedea care dintre cei rânduiţi de El, au fost fideli şi care au fost sclavi răi (Matei 24:45-51).

Conducerea martorilor îşi arogă poziţia de stăpân, nu de egal al fraţilor lor (Matei 23:8), oricine uns sau neuns dacă încercă să-i corecteze cu Scriptura în mână, ajung disciplinaţi sau excluşi. Arătând că conducerea martorilor se aseamănă cu dictatorul Diotref (3Ioan 1:9-11).

Pe lângă toate acestea, Domnul Isus nu a venit încă, astfel nici un sclav nu a fost recunoscut ca „fidel şi prevăzător”, de Stăpân şi prin urmare nici un sclav, nu a fost numit peste averea Stăpânului.

Faptul că elita martorilor, a considerat zeci de ani chiar înainte de vereme, ca fiind „sclavul fidel”, şi ca fiind puşi peste averea Stăpânului, înainte de judecată şi de venirea Domnului, toate acestea indică aroganţa lor spirituală.

Domnul Isus ne-a avertizat să veghem, să nu credem vreun profet care spune că Mesia a venit, sau că este prezent aici sau acolo (Matei 24:23-27), căci aşa „Căci, aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi străluceşte până la apus, aşa va fi prezenţa Fiului omului” (Matei 24:27 NW). Cu siguranţă că un fulger nu durează zeci de ani, cât a durat din anul 1914 până în prezent!

Astfel, doar cu ocazia venirii Lui, la o dată necunoscută (vezi: Matei 24:36,Matei 24:42), sclavul rău care nu a aşteptat, ci a spus Stăpânul întârzie să vină şi îşi bate tovarăşii de sclavie, aşa cum face conducerea martorilor, molestând şi intimidând pe toţi cei care au o altă părere decât a lor (comp. cu Filipeni 3:15) şi care au anunţat de multe ori, venirea Stăpânului înainte de vreme (exemple: 1874,1914,1975,etc.).

Domnul Isus, Stăpânul, va veni în ceasul pe care conducerea martorilor nu-l ştie [deci pretenţia conducerii martorilor, care spun că ştiu când Isus a revenit, adică în anul 1914 este falsă] şi îl va tăia şi partea lui va fi cu ipocriţii (Matei 24:44-51).

Dragă cititor, poate te întrebi, unde să mă duc? Care religie este adevărată?

Biblia nu ne spune să căutăm vreo grupare religioasă, ci ea ne spune să mergem la Cristos, El este CALEA, ADEVĂRUL şi VIAŢA (Ioan 14:6), El este UŞA (Ioan 10:8). Cu o anumită ocazie apostolul Petru întreabă: „Doamne” I-a răspuns Simon Petru „la cine să ne ducem?” Şi tot el răspunde: Tu ai cuvintele vieţii veşnice” (Ioan 6:68). Dumnezeu l-a pecetluit pe Fiul să ne dea viaţa veşnică (Ioan 6:27), doar cine Îl are pe El are viaţa (1Ioan 5:11-12), şi Lui i-a dat Cuvintele vieţii veşnice nu unei organizaţii. Dumnezeu este liber să lucreze prin oameni, El nu este la cheremul unei organizaţii ca să dea viaţa veşnică, iertarea păcatelor sau iluminare spirituală! Aceste lucruri le poate obţine oricine independent de o organizaţie, căci ORCINE crede în Domnul Isus este salvat şi primeşte viaţa veşnică (Ioan 1:12-13; Ioan 3:16,Ioan 3:36).

Iubiţi cititori, vă îndemn, „Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu” (1Petru 2:4). Domnul Isus nu a minţit niciodată, în gura Lui nu s-a găsit viclenie (1Petru 2:22), El nu a trebuit să îşi schimbe propriile învăţături, Cuvântul Lui este da şi amin. El Însuşi a spus: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Marcu 13:31).

Iar El a promis: „pe cel care vine la mine nu-l voi alunga” (Ioan 6:37).

Nu mai aştepta, Domnul Isus te aşteaptă cu braţele deschise, dacă prin acest material simţi cum Domnul bate la uşa inimi tale (Apocalipsa 3:20) şi doreşte să intre în viaţa ta ca Domn real, ca Învăţător real, ca Salvator al tău, spune cu mine următoarea rugăciune: Dumnezeule Tată, în Numele Domnului Isus, Fiul Tău, vin înaintea Ta, şi Îţi mulţumesc pentru jertfa Fiului Tău, pentru Cuvântul Tău, şi pentru că ne înveţi şi nu ne laşi în întuneric, te rog ajută-mă să încep o nouă relaţie cu Tine, nu bazată pe o organizaţie, ci bazată pe Fiul Tău care este capul, stânca şi temelia, doresc ca El să devină cu adevărat Învăţătorul Meu, ca El să mă povăţuiască blând, să mă ducă la ape de odihnă şi la păşuni verzi, doresc să nu mai urmez oameni, ci pe El, călăuzeşte-mă prin Spiritul adevărului şi ajută-mă să trăiesc în El şi El în mine, făcând voia ta. Îţi mulţumesc că mă asculţi prin meritele Lui. Amin.