Traducerea Lumii Noi (în engleza, New World Translation) este traducerea oficiala a Bibliei Martorilor lui Iehova publicata de Turnul de veghe şi Societatea de Tracte din Brooklyn, New York, şi care acum este folosita de aproape majoritatea Martorilor din lume.

 

Cu toate că martorii lui Iehova laudă mult traducerea lor a Bibliei ca fiind cea mai bună şi exactă, însă în realitate dacă o compari cu textul ebraic şi cel grecesc, această traducere în multe puncte este inexactă şi părtinitoare, pentru a susţine doctrinele Turnului de Veghe.

 

Raymond Franz un fost membru al coprului de guvernare spune în cartea „Conflictul Conştiinţei”, la pagina 50, în nota de la subsol a scris: „Traducerea Lumii Noi nu conţine nici un nume de traducător şi este prezentată ca o lucrare anonimă a "Comitetului de Traducere a Lumii Noi." Ceilalţi membrii ai acestui comitet erau Nathan Knorr, Albert Schroeder şi George Gangas. Fred Franz însă, era singurul cu suficiente cunoştinţe în limbajul Bibliei pentru a încerca o traducere de acest tip. El studiase greaca timp de doi ani la Universitatea din Cincinnati, dar era autodidact în ebraică.”

 

La conferinţa de la Cluj-Napoca, din 2007, Raymond Franz (nepotul lui Fred Franz care a fost traducătorul principal), ca urmare a întrebării mele despre exactitatea NW, a recunoscut în finalul răspunsului său, că NW este totuşi o traducere părtinitoare pentru a susţine doctrina WTS.

 

Deşi ea a apărut tradusa în întregime şi în româneşte în 2006, ea a fost citată în publicaţiile organizaţiei din limba romana, fiind astfel folosita şi de către Martorii romani încă înainte de 2006. Aceasta traducere a fost aspru criticata pentru redările ei părtinitoare. Aceasta scurtă analiză nu doreşte decât să atragă atenţia creştinilor asupra unei Biblii care pe nedrept se poate numi aşa, să dezvăluie câteva din metodele folosite la falsificarea Cuvântului lui Dumnezeu şi adaptarea Lui la doctrinele prestabilite ale religiei Martorilor lui Iehova.

 

Este de asemenea necesar să clarific de la bun început ce înseamnă să acuzi o traducere a Bibliei de părtinire doctrinară. Deşi toate traducerile Bibliei, care s-au efectuat până acum, reflectă într-o oarecare măsură convingerile doctrinare ale traducătorului, unele traduceri sunt prea părtinitoare ajungând pană în punctul în care distorsioneaza grav înţelesul Bibliei, cum este cazul în traducerea NW. Recunoscând acest fapt, că toate traducerile reflecta unele părtiniri şi înclinaţii, însă din partea unei Organizaţii care pretinde că este singura religie aprobată de Dumnezeu, că are cea mai bună traducere a Bibliei, şi tocmai scopul acestei traduceri era de a repara unele greşeli de traducere, însă a făcut altele tot foarte grave, şi cu scopul de a susţine doctrinele Turnului de Veghe, acest lucru nu ar fi trebuit să se întâmple.

 

Cu toate că în prefaţa acestei traduceri se spune: „Dat fiind că îl iubesc pe Autorul divin al Sfintelor Scripturi, traducătorii lucrării au socotit drept o mare responsabilitate transmiterea gândurilor şi declaraţiilor sale cât mai fidel posibil. Ei au simţit o responsabilitate la fel de mare şi faţă de cercetătorii sârguincioşi ai Bibliei a căror salvare eternă depinde de traducerea Cuvântului inspirat al lui Dumnezeului Preaînalt”.

 

Pentru textele care vor fi discutate cititorul poate verifica ce s-a spus consultând propria (daca poseda una!), Traducere Interliniară a Regatului a Scripturilor Greceşti folosită de Martorii lui Iehova. Aceasta traducere interliniara are tipărită pe partea dreapta a paginii ediţia din 1984 a Traducerii Lumii Noi a Noului Testament.  Pe partea stânga se afla textul în greceşte din 1881 al lui Westcott-Hort cu propria traducere interliniară cuvânt cu cuvânt din 1985 (ediţia I –a 1969) a Societăţii Turnului de Veghe, care este tipărită dedesubtul cuvintelor greceşti ale lexiconului Westcott-Hort.

 

Editorii Traducerii Interliniare a Regatului explica scopul acestei lucrări: „Traducerea interliniara cuvânt cu cuvânt şi Traducerea Lumii Noi sunt aşezate paralel în pagină astfel încât să poată fi făcute comparaţii între texte. Doar aşa se poate determina acurateţea oricărei traduceri moderne"(!?)

 

Numai comparând versiunea The Kingdom Interlinear, care este un interliniar grec-englez, acesta a fost retipărit de Societate în 1985 şi este mult mai literal ca Traducerea Lumii Noi, observi diferenţe şi tendinţe care trag foc la oala Turnului de Veghe.

 

Fără a mă complica în a cita păreri pro şi contra faţă de această Traducere, prefer să vă descriu direct faptele, adică mai multe feluri de greşeli. O prima metoda angajata în deformarea Scripturii este:

 

Adăugarea de cuvinte:

 

O primă categorie de falsuri în Traducerea Lumii Noi, este cea a cuvintelor introduse în plus, dar care şi schimbă sensul textului, să dau câteva exemple:

 

textul din Evrei 9:27 care conform cu NW – 2000, sună astfel: „Şi, aşa cum oamenilor le este rezervat să moară o dată pentru totdeauna, iar după aceea o judecată,” cuvintele „pentru totdeauna”, nu apar în textul grecesc nici în interliniarul Societăţii; ci, sunt introduse în plus, făcând ca doctrina despre judecata morţilor să fie perimată. Probabil observând acest lucru în ediţia: NW – 2006 este redat mai corect: Şi, aşa cum oamenilor le este rânduit să moară doar o dată, iar apoi vine judecata”.

 

Martorii lui Iehova au un limbj prorpriu, acest limbaj apare şi în Biblia lor, ca de exmplu, ei traduc cu „mormânt de amintire”, sau „morminte de amintire” (Matei 23:29; Ioan 5:28; Matei 27:52,Matei 27:60; Marcu 6:29; Ioan 11:17), dar în greacă este „mormânt” sau „morminte”, fiind vorba de un mormânt individual sau morminte colective (cimitir). Această adăugare, nu aduce nici o clarificare în plus, ba chiar o această expresie poate încurca, oamenii pot înţelege diferit această expresie: „mormânt de amintire”, pe când expresia „mormâmt” se înţelege clar că e vorba de un mormânt sau de morminte, şi chiar dacă pentru martori expresia este clară, pot fi publicaţii care să explice o expresie sau alta, sau la nota de subsol.

 

Tot la fel expresia din greacă pentru instrumentul cu care a fost ucis Domnul Isus este ,,σταυρος” („stauros” – 1Corinteni 1:17), sau  ,,σταυρου” (,,stau” la genitiv) – care apare de 14 ori în textul Noului Testament, în următoarele pasaje: Matei 27:40,Matei 27:42; Marcu 15:30,Marcu 15:32; Luca 23:21; Ioan 19:19,Ioan 19:31; 1Corinteni 1:18; Galateni 5:11; Efeseni 2:16; Filipeni 2:8; Filipeni 3:18; Coloseni 1:20. Alte forme gramaticale derivate ale cuvântului ,,stauros” sunt: ,,σταυρον”  (,,stau” la acuzativ) şi ,,σταυρω” (,,stau” la dativ). ,,Stauron” apare de 10 ori în Noul Testament în următoarele pasaje: Matei 10:38; Matei 16:24; Matei 27:32; Marcu 8:34; Marcu 15:21; Luca 9:23; Luca 14:27; Luca 23:26; Ioan 19:17; Evrei 12:2.

 

Iar ,,stau” de 4 ori în următoarele texte: Ioan 19:25; Galateni 6:12,Galateni 6:14; Coloseni 2:14.

 

Ei traduc această expresie când cu „stâlp” când cu „stâlp de tortură”, unde este consecvenţa cu care se laudă?

 

În Matei 10:38; Matei 16:24; Marcu 8:34; Marcu 15:21; Luca 9:23; Luca 14:27; Luca 23:26; Ioan 19:17; Evrei 12:2; Ioan 19:25; Galateni 6:12,Galateni 6:14; Coloseni 2:14; 1Corinteni 1:17-18; Matei 27:40,Matei 27:42; Marcu 15:30,Marcu 15:32; Ioan 19:19,Ioan 19:31; Galateni 5:11; Efeseni 2:16; Filipeni 2:8; Filipeni 3:18; Coloseni 1:20;  este „stâlp de tortură”. Iar în Matei 27:23; Luca 23:21, Ioan 19:20, este doar „stâlp”. În greacă „stauros” iniţial a avut sensul de „stâlp” (nu stâlp de tortură, chiar dacă se înţelege că Isus a suferit şi fără a introduce cuvinte în plus), ulterior a primit şi sensul de cruce.

 

Cuvânt ,,stauros” iniţial în greaca clasică însemna pur şi simplu un stâlp vertical, un pilon, o bârnă sau un par. Referitor la semnificaţia cuvântului ,,stauros” observaţi ce se spune în lucrarea ,,An Expository Dictionary of the New Testament”(1966) Vol.I, p.256: ,,STAUROS (σταυρος) indică în principal un par sau un stâlp vertical, pe care erau ţintuiţi răufăcătorii…” cuvânt  desemnează un stâlp sau un lemn vertical fără braţ transversal căci verbul ,,stauroo”  înseamnă a împrejmui cu pari, a construi o palisadă (vezi apendicele NW p.1693).

 

In greaca clasică acest cuvant indica pur si simplu un stalp vertical. Însă a căpătat acest cuvânt ulterior un alt sens?

 

În ce priveşte cuvântul: „stauros”, Societatea Turnul de Veghe recunoaşte, că pe lângă sensul originar a lui „stauros”, acesta a primit ulterior şi sensul de cruce. Astfel în cartea: „Reasoning From the Scriptures”, 1987, p. 89, şi în W 15/2 1960 p.127 (eng.), se învaţă că „mai târziu”, stălpul avea o mică bucată de lemn transveresală. Când „mai târziu”, în ce an?

 

Multe publicaţii Watchtower [Truth that Leads to Eternal Life, 1968, pp. 142-143; Awake!, 8 May 1969, p. 4; Reasoning, pp. 90-91; Watchtower, 15 August 1987, p. 22; Insight, Vol. 1, pp. 1191; Watchtower, 1 May 1989, pp. 23-24], citează „Vine's An Expository Dictionary of New Testament Words”, 1948, Vol. 1, p. 256, care declară că stauros a căpătat sensul de cruce, de abia în sec. III e.n.

 

 În plus, în Treziţi-vă! Din 22 martie p. 11, în care s-a publicat un articol prin care Nicholas Kip, susţinea că schimbarea din stâlp în cruce, a avut loc în zilele împăratului Constantin (312-337 e.n.). În concluzie, impresia oferită de WTS este că stauros a primit sensul de cruce, doar între 250 – 315 e.n.

 

Dar acest lucru nu poate fi cazul, pentru că cuvântul stauros menţionat regulat la romani ca metodă de răstignire datează încă dinaintea lui Cristos în secolul III î.e.n. Încă de atunci la Romani, la lemnul vertical (la stâlp) era inclus şi patibulum, adică lemnul orizontal, ceea ce este de neconceput, ca cuvântul staruros să aibă sensul vechi, iniţial de stâlp simplu. Astfel există referinţe la răstignirea pe cruce în greacă, descrisă în al treilea şi al doua secol î.e.n. cât şi din primul secol î.e.n. .

 

În contrast cu învăţăturile Societăţii care sugerează că sensul de cruce a apărut după crucificare lui Isus, există dovezi directe care să demonstreze contrariul.

 

Referiri la „stauros”, în formă de cruce, datează din al treilea-lea secol î.e.n. Din timpul războaielor punice (primul război: 264-241 î.e.n; al doilea război: 218-201 î.e.n.; al treilea 149-146 î.e.n.).

 

Citatele următoare de la Plaut (250 – 184 î.e.n.), Seneca (4 î.e.n. – 65 e.n.), şi Tacitus (55-115 e.n.), care au scris din secolul III î.e.n. până în al doilea secol e.n. arată fără echivoc că (1) Punctul crucial ar putea include o patibulum sau furca (ambele însemnând „traversă”), victime transportau patibulum înainte de răstignirea lor.

 

De pildă, un pic de reflecţie asupra istoriei cuvântul „car” (engleză), va arăta că etimologic acest cuvânt vine din latinescul „carrus” şi a însemnat „car de război”. Ulterior căpătând sensul de automobil, şi rămânând la acest sens.

 

Tot la fel „stauros”, la început a avut sensul de „stâlp”, înainte de Cristos a căpătat sensul şi de „cruce”.

 

Este interesant că în greacă, mai există şi alte cuvinte pentru un simplu lemn, bârnă sau stâlp, şi anume: dokos = bârnă (Matei 7:2-5; Luca 6:41-42), care nu este utilizat cu privire la lemnul pe care a fost pironit Isus. Tot la fel, mai exista în greacă expresia stylos = stâlp, pilon, coloană (1Timotei 3:15; Apocalipsa 3:12; Apocalipsa 10:1; Galateni 2:9), pe care scriitorii N.T. nu o folosesc cu privire la lemnul pironirii Domnului Isus. De ce, deoarece ei deja înţelegeau prin „stauros” = cruce, şi prin „xulon”, a fost folosită pentru a se referi la: buşteni (Iliada, 8.507; Thucydides, Historia 7.25.2; Herodot, Historiarum 1.186), copaci (Xenophon, Anabasis 6.4-5), bănci (Demosthenes, 1111.22; Aristophanes, Vespae, 90; Acharnenses, 25), piaţa de lemn (Aristophanes, Fragmenta 402-403), şi chiar o lungime de măsură [din lemn] (Hero, Geometrica 23.4.11).

 

În contrast cu articolul din „Treziţi-vă” (1963, p. 28), care a susţinut, că sensul lui xulon‚ nu permite să se referă la obiecte, format din două bucăţi de lemn şi astfel construite într-o formă’, în mod clar însă expresia: xulon, se referă la „banci” şi alte „piese de lemn”, care au fost îmbinate împreună din piese separate de lemn , conform cu folosirea cuvântului de câtre scriitorii greceşti.

 

În Biblie, xulon a fost utilizat pentru a desemna: ciomege (Matei 26:47); lemn (Luca 23:31); butuci ca mijloc ruimentar de tortură a celor întemniţaţi (Fapte 16:24), şi materiale de construcţie din lemn (1Corinteni 3:12), precum şi pom (Apocalipsa 2:7; Apocalipsa 22:19), toate acestea indică că şi „xulon” a putut avea şi sensul de cruce.

 

Un alt exemplu este cel din 1Timotei 3:8, unde apare în greacă cuvântul: „diakonos” tradus  în alte traduceri cu „diaconii” BCR sau „slujitorii” CLV, doar în NW s-a mai adăugat un cuvânt fiind tradus cu: „slujitorii ministeriali”  (NW – 2000); sau slujitorii auxiliari (NW – 2006), ca să se potrivească cu Organizarea martorilor lui Iehova care le spune la diakoni, „slujitori ministeriali”, mai nou: slujitorii auxiliari”, însă dacă Pavel dorea să-i numească aşa, ar fi scris aşa, însă el scrie doar: „slujitorii” („diakonos”).

 

În Romani 8:28, expresia „toate lucrurile” este schimbată cu, „toate lucrările sale”. Lucrul acesta sugerează că Dumnezeu nu controlează şi lucrează „toate lucrurile”, împreuna pentru binele acelora care-l iubesc pe Dumnezeu; ci, doar acele lucruri sau lucrări pe care El însuşi le face şi asupra cărora El are controlul. Aceasta retraducere îngăduie ca crezul lor să fie despre un Dumnezeu mărginit, care nu are control asupra tuturor lucrurilor, ceea ce este o foarte slaba percepţie a Atotputerniciei Sale.

 

Scoaterea sau omiterea de cuvinte:

 

Traducerea Lumii Noi (NW), omite sau scoate ori de cate ori este nevoie, cuvinte cheie, atunci când păstrarea lor în text contrazice învăţătura Turnului de Veghe. Cel mai strigător exemplu este Romani 8:1. Iată redarea lor: „Prin urmare, pentru cei care sunt în comuniune cu Cristos Isus nu există nici o condamnare” (NW – 2000) sau „Prin urmare, pentru cei ce sunt uniţi cu Cristos Isus nu este nici o condamnare” (NW – 2006), exemplu care omite cuvântul „acum”. Aceasta omitere este în mod evident motivată de faptul că Martorii lui Iehova nu au siguranţa salvării, şi nu cred că cineva poate pretinde să fie scăpat de condamnare în prezent, ei nu cred cu adevărat că prin credinţa şi comuniunea lui Cristos nu mai eşti sub condamnare; ci, ei cred că doar la sfârşitul lumii scapi de condamnare, când intri în lumea nouă.

 

Ar trebui de asemenea menţionat Ioan 14:14. În NW. acesta se citeşte, „Daca cereţi vreun lucru în numele meu, eu îl voi face” (NW – 2000) sau „Dacă veţi cere ceva în numele meu, voi face.” (NW – 2006). Totuşi textul grecesc din Kingdom Interliniar Translation are expresia „meu” după „cereţi”. De aceea, ar trebui tradus: „Daca voi îmi cereţi mie ceva, voi face”. Este adevărat că unele manuscrise greceşti de mai târziu au omis acest cuvânt, însă majoritatea celor timpurii l-au inclus, iar cele mai moderne ediţii ale Noului Testament Grecesc, inclusiv cele folosite de Martori în crearea NW, îl includ. De aceea s-ar fi cuvenit să aibă menţionată această variantă intr-o notiţă, însă este de aşteptat ca lucrul acesta să fie aşa deoarece martorii cred cu tărie că rugăciunea la Isus Cristos este greşită.

 

Următoarea metoda de deformare a Biblie este:

 

Schimbarea de cuvinte:

 

Unele din schimbările din NW, care schimba înţelesul atât de clar, încât falsifică sensul textului, astfel în 1Corinteni 14:14-16, expresia: „spiritul” este înlocuită cu „darul” şi „dar al”, de cei ce au tradus versiunea NW, care în prefaţă spuneau că: „transmiterea gândurilor şi declaraţiilor sale cât mai fidel posibil”, iată cât de fidel le-a transmis, făcând înlocuiri incorecte şi care schimbă sensul textelor, schimbând cuvântul „spiritul” cu „darul spiritului”. Rezultatul este înlăturarea contrastului lui Pavel dintre propriul său „spirit” şi „spiritul lui Dumnezeu” sau „darul Spiritului Sfânt” făcându-se o confuzie. Observaţi următoarea comparaţie a textului între NW – 2006:

 

„Căci, dacă mă rog într-o altă limbă, darul spiritului care mi-a fost dat se roagă, dar mintea mea este fără rod. Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga prin darul spiritului, dar mă voi ruga şi cu mintea. Voi cânta laude prin darul spiritului, dar voi cânta laude şi cu mintea. Altminteri, dacă aduci laude printr-un dar al spiritului, cum va zice „Amin“ la cuvintele tale de mulţumire cel ce este un om de rând, de vreme ce nu înţelege ce spui?”

 

Şi NTTF – 2008 (o traducere ultra-literală a textului grecesc):

 

„Pentru că, dacă mă rog într-o limbă, spiritul meu se roagă; dar mintea mea este fără rod. Deci cum este? Mă voi ruga cu spiritul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu spiritul dar şi cu mintea. Altfel, dacă ai să binecuvântezi în spirit, cum va zice Aminul la mulţumirea ta, omul cel ocupând locul celui simplu; întrucât nu ştie ce zici?”

 

Care este rostul acestei schimbării, pentru că martorii nu înţeleg ce înseamnă să te rogi cu spiritul tău, ei au înlocuit Cuvântul sacru şi infailibil al lui Dumnezeu cu cuvântul lor, pentru ca oamenii să înţelegă că este vorba de un dar al Spiritului Sfânt, şi nu spiritul tău, FALS.

 

În Matei 5:3, Domnul Isus spune: „Fericiţi sunt cei săraci cu spiritul, pentru că al lor este Regatl cerurilor”. (o traducere literală a textului grecesc), în NW, apare altcumva: „Fericiţi sunt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale, căci al lor este Regatul cerurilor!”  Vedem în acest caz, că versiunea NW, schimbă expresia: „săraci cu spiritul” cu „conştienţi de de necesităţile lor spirituale”. Ei parafrazează, cu toate că în prefaţă ei spun că este o traducerea care are responsabilitatea de a transmite cât mai fidel declaraţiile lui Dumnezeu, şi nu ca o versiune a Bibliei parafrazată, ca de exemplu: Noul Testament pe înţelesul tuturor în limba română care spune în prefaţă: „...în traducerea actuală, s-au folosit adesea mai multe cuvinte pentru a traduce un singur cuvânt din limba greacă. în multe privinţe, metoda folosită ar putea fi considerată o parafrazare. Or, a parafraza înseamnă a reda conţinutul integral al unui text, deşi uneori intr-o altă formă, de obicei dezvoltată. De aici, rezultă şi subtitlul cărţii - pe înţelesul tuturor...” - Living Bibles International. Tipărită în română în prima ediţie în 1984, iar a doua ediţie în 1990.

 

O altă problemă este că în NW, numele de „Iehova”, apare de 6973 de ori în Scripturile ebraice.

 

În NW s-a introdus numele în plus, în Scripturile ebraice de 73 de ori, lucrul acesta nu este după voia lui Dumnezeu, iar având în vedere că în unele pasaje se referă la oameni sau la Mesia în mod profetic aceste introduceri nepotrivite nu-i cinstesc Numele, ci dimpotrivă Îl folosesc într-un mod nepotrivit!

 

Apoi Traducerea Lumii Noi a introdus în Scripturile greceşti creştine în 237 de locuri numele „Iehova” (vezi Apendicele la p.412 lb. Română), însă problema e că verificând toate aceste locuri unde apare „Iehova”, în NW, numai în peste o sută de texte numele „YHWH” (Iehova), ar fi justificat din punct de vedere al citatelor din Scripturile ebraice să se introducă. Mai precis după o verficare atentă, doar în cca. 169 de locuri este justificat introducerea Numelui divin şi nu în 237 de locuri, ceea ce conduce la denaturarea Scripturii.

 

Să dam câteva exemple:

 

·        Fapte 1:24; Fapte 7:60 unde în textul grecesc apare: „κυριε” („Doamne”), şi se refere la Cristos şi nu l-a Iehova, tot la fel şi Marcu 5:19; Fapte 2:47; Fapte 8:25; Fapte 10:33; Fapte 13:11-12,Fapte 13:44; Fapte 14:23; Fapte 15:35-36; Fapte 16:14-15; Fapte 18:21; Fapte 19:20; Romani 12:11; 1Corinteni 4:4; 1Corinteni 11:32; 1Corinteni 16:7,1Corinteni 16:10; Efeseni 2:21; Efeseni 5:8-9; Efeseni 6:4; Coloseni 3:16,Coloseni 3:22-24; 1Tesaloniceni 5:2; 2Tesaloniceni 2:2; 2Tesaloniceni 3:1; 2Timotei 4:14, în toate aceste pasaje introducerea numelui „Iehova” este un mare risc deoarece nu sunt citate din Vechiul Testament, şi se pot referi la persoana lui Isus.

 

·        Romani 10:13, unde Traducerea martorilor traduce astfel: „Fiindcă ,,oricine va invoca numele lui Iehova va fi salvat.” Iar aceste text este un text favorit şi folosit des de către martori, însă traducerea corectă este: „Fiindcă ,,oricine va invoca numele Domnului” (gr. „Κυριου”) va fi salvat.” Dar poate te întrebi, bine dar textul din Romani 10:13 nu este un citat din Ioel 2:32 unde apare Iehova? Apostolul Pavel nu spune ,,după cum este scris” sau ,,după cum spune profetul Ioel”, căci Pavel i-a doar acel principiu din Ioel 2:32 şi îl aplică la Isus Cristos, căci contextul din Romani 10:13 se referă la Cristos (v.9-15), acelaşi lucru îl face Petru în 1Petru 2:3, care prelucrează Psalm 34:8, unde apare tetragrama dar el îl aplică la Cristos, lucru observat şi de conducerea Societăţii care a tradus în 1Petru 2:3, nu cu Iehova; ci, cu „Domnul”. Însă în Romani 10:13 Pavel vorbea despre Israelul care nu-l acceptă pe Isus (10:1-3), şi că ei au nevoie să li se predice despre Isus să creadă în el ca Domn al tuturor şi să cheme numele lui spre salvarea lor (Romani 10:9-14). Astfel acest text mult folosit de martori este un fals de traducere şi interpretare.

 

Alte texte în care din greacă traducerea este „Domnul” şi în care martorii în traducerea lor au inserat „Iehova”, dar care nu are suport nici în context, nici ca citat al Scripturilor ebraice sunt următoarele: Romani 14:8-9; 2Corinteni 3:15-18; Coloseni 3:23-24, etc. unde în contextul acestor texte nu se referă la Tatăl ci la Fiul lui Dumnezeu Isus, astfel nu-şi are locul in aceste pasaje introducerea expresiei „Iehova”.

 

Pe deasupra NW. este vinovată de traducerea greşită sau parafrazarea unor cuvinte într-un asemenea fel, încât nu numai că se face un de-serviciu textului dar îi şi trădează predominanta lui subliniere doctrinară. Face lucrul acesta chiar folosind cuvinte tot atât de scurte precum prepoziţiile.

 

Desigur, este posibil să se facă prea mult caz de aceasta observaţie. Cuvinte ca „în”, „al”, „prin”, şi „cu” nu poseda într-adevăr o semnificaţie doctrinară. Doar atunci când aceste părţi de vorbire sunt ataşate altor cuvinte dobândesc într-adevăr o semnificaţie. Este de asemenea important să recunoaştem că o prepoziţie poate avea înţelesuri / sensuri diferite în contexte diferite. Deşi lucrul acesta este adevărat, totuşi prepoziţiile au sensuri şi funcţiuni identificabile iar ele nu pot fi traduse după bunul plac al cuiva.

 

Ca o încălcare a acestui principiu, NW traduce simpla prepoziţie „în” (greacă = „en”) cu variaţii inutile care deseori ascund sau modifica sensul pasajului. De exemplu în Coloseni 2:6-12, prepoziţia „în” este tradusa de către NW folosind inutile modificări. Expresia greceasca „en auto” („în El”) este tradusa „în comuniune cu el” (vers. 6b), în NW-2006 „în unitate cu El”, iar „în El” (din vers.7a şi 9) este tradus „prin el” (vers.10). „En ho” este tradus „Prin legătura voastră cu el” (vers.1 la, 12a ). Aceste variaţii ale lui „în” nu slujesc unui scop util; ci, subminează unitatea pasajului şi ascund ideea autorului, că viaţa creştină constă într-o legătura supranaturala cu Cristos, adică de a fi literalmente în El.

 

NW susţine prin traducerea „în comuniune”, sau „în unitate”, că a avea o simplă legătură cu Isus, sau a avea unele lucruri în comun, sau o unitate de gândire sau acţiune (comuniune) cu Isus este suficient. Însă Biblia vorbeşte de a fi în El, deoarece suntem mădulare din corpul Lui (Romani 12:5; 1Corinteni 6:15; 1Corinteni 12:12,1Corinteni 12:20; Efeseni 2:6). Însă WTS susţine că doar 144.000, sunt în Isus ca mădulare în corpul Lui. Astfel este necesar pentru NW să falsifice Cuvântul pentru că alt fel N.T. nu se mai potriveşte pentru majoritatea martorilor care nu sunt din cei 144.000, şi astfel nu pot fi ‚în Isus’ ci doar în comuniune, în legătură cu El.

 

Exista multe alte pasaje în NW unde „în”, este parafrazat pentru a evita dealtfel sensul clar al textului. Spre exemplu, în Matei 5:19 „în” este tradus „în ce priveşte” (NW-2000).

 

Un alt fel de traducere greşită priveşte cuvântul „a crede”. Una dintre cele mai supărătoare învăţaturi pentru Creştinismul evanghelic şi pentru adevărul despre salvare, este că Dumnezeu socoteşte pe păcătos ca fiind drept pe baza unui simplu act de credinţă sau încredere în Cristos. Bineînţeles, atunci când „credinţa”, sau „încrederea”, este redusă doar la o acceptare mintala a unei doctrine, în mod cuvenit aceasta este respinsă, ci Biblia vorbeşte de credinţă ÎN Isus, nu doar a crede că El există, ci a te încrede în El în ce priveşte salvarea din păcat şi moarte, nu doar a crede într-o doctrină despre El.

 

Însă, justificarea sau îndreptăţirea, în Biblie este bazata pe credinţa în Cristos şi nu pe credinţa într-o doctrină. Foarte notabila în aceasta privinţă este traducerea cuvântului grecesc „a crede” („pisteuo”) sub forma de, „a exercita credinţă”, în loc de „a crede”. Aşa cum şi alţii au observat, „a exercita credinţă”, sugerează mai mult decât numai a crede. Expresia sugerează a face fapte în virtutea credinţei, ceea ce ar lăsa să se înţeleagă că credinţa împreună cu faptele ne salvează pe noi, şi nu doar credinţa cum spune clar Pavel în Efeseni 2:8-10, iar faptele le facem după ce suntem salvaţi şi nu pentru a fi salvaţi; ci, pentru că am fost salvaţi. Aproape întotdeauna NW traduce: „a exercita credinţă”, atunci când versetul priveşte îndreptăţirea şi iertarea fără plata a lui Dumnezeu a acelora care cred în Cristos (ex. Ioan 1:12; Ioan 3:16-18; însă observaţi şi vers.15; Romani  4:3; Galateni  3:22). Numai acest exemplu arată gravitatea falsificării din versiunea NW, făcându-l pe om să credă într-o salvare falsă, creată de credinţa + faptele lui bune, ceea ce este o credinţă şi salvare falsă şi o lovire în harul şi dragostea lui Dumnezeu care doreşte să ne dea salvarea în dar doar pe baza credinţei noastre (vezi: Romani 5:15-19).

 

S-a observat mai devreme că în 1Corinteni 14:12-16, expresiile: „darul” şi „dar al” sunt adăugate schimbând „spiritul” omului în „darul spiritului” şi „dar al spiritului”. În alte locuri NW, parafrazează frecvent simplul cuvânt „spirit”, spre exemplu, în Evrei 12:9, „Tatăl spiritelor”, devine „Tatălui vieţii noastre spirituale”, tot la fel şi în Evrei 12:23. Iar în Galateni 6:18, „spiritul vostru” este redat: „spiritul pe care îl manifestaţi” ! Astfel se denaturează sensul Scripturii, care vorbeşte în aceste pasaje de spiritele din cer, fie cu referire la îngeri (Evrei 12:9), fie cu privire la creştinii (Evrei 12:23), fie de spiritul omului şi nu de spiritul (atitudinea) manifestat de creştinii galateni cum încearcă să sucească traducerea NW (Galateni 6:18).

 

Astfel descrierea lui Iuda a unor anumiţi oameni „care n-au Duhul” BCR devine în NW, „oameni …fără spiritualitate” (Iuda 1:19), şi astfel este stricat sensul cuvintelor lui Iuda, şi nu este de mirare, căci mulţi martori în inima lor nu sunt siguri dacă au sau nu Spiritul Sfânt.

 

Un exemplu şi mai limpede se găseşte 1Ioan 4:1-6. Ioan tocmai a afirmat că noi ştim că comuniunea noastră cu Dumnezeu este sigură „prin (în engleza chiar, „datorita spiritului”, n.tr.) spiritul pe care ni l-a dat" (1Ioan 3:24). Următoarea propoziţie (1Ioan 4:1) din NW spune: „Iubiţilor, să nu credeţi orice exprimare inspirată, ci verificaţi exprimările inspirate...” (4:1). Nimeni nu ar bănui vreodată că această redare „exprimare inspirată”, traduce acelaşi cuvânt grecesc „pneuma”, care acum este tradus „spirit” în 3:24 (vezi, de asemenea, 4:2,3,6). Deci în loc să fie consecvenţi, ei traduc după bunul plac acelaşi cuvânt din greacă pentru a se potrivi interpretărilor şi teologiei lor.

 

În mod similar, NW înlocuieşte unii termeni pentru a se potrivi cu doctrinele lor organizatorice, de pildă în Romani 16:1 traduce după cum urmează: „V-o recomand pe Fivi, sora noastră, care este ministru al congregaţiei din Chencrea,” (NW-2000, în 2006: care slujeşte”). Astfel această versiune, traduce cuvântul din greacă diakonon” cu „ministru” sau cu care slujeşte” pentru a nu recunoaşte că şi femeile pot servi ca diakoniţe sau slujitoare, cum apare tradus în alte versiuni (în greacă este substantiv acuzativ feminin singular, nu verb ca şi în NW-2006).

 

Este potrivit sa repetam în acest caz al versiunii NW, cumplitul avertisment oferit de Apostolul Ioan la sfârşitul cărţii Apocalipsa şi la sfârşitul canonului biblic, chiar redat din NW, teribilul avertisment oferit oricui se încumetă să falsifice Cuvântul scris al lui Dumnezeu, apelând la metode asemenea celor ce tocmai au fost descrise mai sus:

 

„Eu depun mărturie oricui aude cuvintele profeţiei din acest sul: Dacă cineva adaugă ceva la aceste lucruri, Dumnezeu îi va adăuga plăgile care sunt scrise în acest sul. Şi, dacă cineva scoate ceva din cuvintele sulului acestei profeţii, Dumnezeu îi va scoate partea de la pomii vieţii şi din oraşul sfânt, lucruri despre care s-a scris în acest sul.” (Apocalipsa 22:18-19 NW-2006).

 

În concluzie, acestea sunt doar câteva exemple de falsificări ale Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-şi susţine doctrinele, ceea ce îi descalifică din statul de Organizaţie cinstită, care transmite în mod exact şi fidel Cuvântul lui Iehova, ba mai mult, îşi atrage condamnarea lui Dumnezeu care a declarat în Proverbe 30:5-6 BC: „Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească, şi să fii găsit mincinos.”

 

De aceea sfatul meu este să cauţi o altă traducere mai bună pentru studiul tău personal, ba chiar să ai mai multe pentru a le compara, sau chiar textul din ebraică şi greacă dacă poţi face rost de el.

În limba română, traduceri bune ale Bibliei sunt:

SCC - Scripturile Calea Creştină

BC - Biblia Cornilescu revizuită editia 1 din 1989

GBV - Biblia de la Bucureşti 2001

NTR - Noua Traducerea Românească a Bibliei (2007)