Există abisul? Există sheolul? Există locuinţa morţilor? Dacă da, există şi iadul atunci!

Citim despre îngerii legaţi în lanţuri (2Petru 2:4; Iuda 1:6), în întuneric, păstraţi pentru judecată, o scenă ce este desprinsă din iad, nu din nimicire, anhilare!

 

Ce este iadul?

 

Iadul este sinonom cu sheolul şi hadesul, de fapt cuvântul „iad” vine de la cuvântul grecesc „hades”, prin filieră slavonă, este o transliterare a lui hades.

De aceea, unele traduceri ale Bibliei traduc hadesul cu iad! De pildă Biblia ortodoxă, traduce astfel:

Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui” (Luca 16:22-23, B.O.).

 

Există viaţă conştientă în iad?

Da! vedem că bogatul era în chinuri! Să vedem şi un alt exemplu:

Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului. Toţi iau cuvântul şi îţi zic: «Şi tu eşti slab ca noi şi te asemeni nouă». În iad s-a pogorât mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor aşterne viermii şi viermii vor fi acoperământul tău. Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri!” (Isaia 14:9-12 B.O.).

Iată, în sheol, în iad, regi i-au cuvântul, ei vorbesc despre regele Babilonului, ei au o viaţă conştientă şi îşi aduc aminte de viaţa de pe pământ.

Iubite martor nu te lăsa amăgit de aşa zisul „sclav fidel” care te amăgeşte că nu este un iad, un loc de chin, dacă nu ar fi, atunci Dumnezeu nu ar fi drept, şi nu şi-ar împlini cuvântul care spune:

 

Dar vai de voi, cei bogaţi, căci voi v-aţi primit mângâierea! Vai de voi, cei care acum sunteţi sătui, căci voi veţi flămânzi! Vai de voi, cei care râdeţi acum, căci voi veţi jeli şi veţi plânge!” - Luca 6:24-25.

 

Când cei bogaţi şi cei ce râd acum, vor plânge, se vor jeli şi vor flămânzi?

 

Tot Domnul Isus ne dă răspunsul:

 

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi”
- Luca 16:19-31, BO.