Spiritul Sfânt, este o fiinţă spirituală distinctă de Tatăl şi Fiul (Ioan 16:13-15; 2Corinteni 13:14). El nu este o forță activă  așa cum învață Martorii lui Iehova în revista Treziţi-vă din 1999 -  8/1 p.26,27, unde se spune: Nu ar fi exact să spunem că spiritul sfânt este puterea lui Dumnezeu. Aceasta deoarece puterea poate fi în stare latentă, sau poate să existe inactiv, în cineva sau în ceva, cum ar fi puterea stocată într-o baterie încărcată, dar nefolosită. Totuşi, Scripturile prezintă spiritul lui Dumnezeu într-un context din care înţelegem că acesta este în acţiune, este ceva asemănător cu curentul electric care iese dintr-o baterie pusă în funcţiune (Geneza  1:2). Aşadar, spiritul sfânt al lui Dumnezeu este o energie lansată pentru a acţiona, este forţa sa activă.” [sublinierea îmi aparţine].

Martorii lui Iehova nu au înţeles că Spiritul Sfânt este o persoană, ei afirmă în cartea Argumente p.357: „O analiză a versetelor care se referă la spiritul sfânt arată că oamenii pot fi ‘umpluţi’, ‘botezaţi’ şi ‘unşi’ cu el (Luca  1:41; Mat. 3:11; Fap. 10:38). Nici unul dintre aceste cuvinte n-ar fi potrivit dacă spiritul sfânt ar fi o persoană.

De asemenea, Isus a numit spiritul sfânt un „ajutor“ (în greacă, parákletos) şi a spus că acest ajutor „va învăţa“, „va depune mărturie“ şi „va spune ce aude“ (Ioan  14:16,17,26; 15:26; 16:13). Personificarea este o figură de stil folosită des în Biblie. De exemplu, despre înţelepciune se spune că are ‘copii’ (Luca  7:35). Păcatul şi moartea sunt nişte regi care ‘domnesc’ (Rom. 5:14,21). Chiar dacă unele versete spun că spiritul ‘a vorbit’, altele arată clar că lucrul acesta s-a făcut prin îngeri sau prin oameni (Fap. 4:24,25; 28:25; Mat. 10:19,20; compară Fap. 20:23 cu 21:10,11.) Conform versetelor din 1Ioan  5:6-8, nu numai spiritul ‘depune mărturie’, ci şi „apa şi sângele“. Aşadar, nici una dintre expresiile care se găsesc în versetele amintite nu dovedeşte că spiritul sfânt ar fi o persoană.

Pentru a fi corectă, definiţia spiritului sfânt trebuie să fie în armonie cu toate versetele biblice în care apare acest cuvânt. Având în vedere acest principiu, este logic să credem că spiritul sfânt este forţa activă a lui Dumnezeu. El nu este o persoană, ci este forţa puternică a lui Dumnezeu pe care el o foloseşte pentru a-şi îndeplini voinţa sfântă. — Ps. 104:30; 2Pet. 1:21; Fap. 4:31.” [sublinierile îmi aparţin].

Observăm din argumentare lor că ei combat doctrina trinităţii, fără însă a-şi argumenta suficient poziţia lor, conform căreia Spiritul Sfânt este doar o forţă activă. Da, este adevărat că Biblia în unele texte, arată că Spiritul Sfânt se manifestă ca putere (Luca 1:35; Luca 24:49; Fapte 1:8), însă pasajele Biblice nu spun: ‚este doar putere’, ca Spiritul Sfânt astfel să fie în exclusivitate doar putere, sau să se manifeste doar ca putere.

Însă dacă Spiritul este doar o putere, în cazul martorilor, o forţă activă, cum poate acesta să aibă sentimente ca: dragoste, tristeţe, gelozie (Romani 15:30; Efeseni 4:30; Iacob 4:5)? Cum poate Acesta să aibă capacitatea intelectuală de a cerceta toate lucrurile lui Dumnezeu (1Corinteni 2:10-12)?

Spiritul Sfânt nu este doar o forţă activă, sau putere; ci, este un spirit care are putere, deoarece Biblia vorbeşte de puterea Spiritului” (Luca 4:14; Romani 15:13,Romani 15:19). Spiritul Sfânt se poate manifesta ca putere (Fapte 1:8), însă şi ca înţelepciune, şi ca pricepere (Exod 31:3; Isaia 11:2), şi ca dragoste (2Timotei 1:7), însă nu este doar putere, după cum nu este doar înţelepciune, sau doar dragoste!

Astfel, Biblia susţine că Spiritul Sfânt este o persoană divină, prin faptul că descrie însuşirile caracteristice unei persoane în cazul Lui, după cum urmează:

 

Argumente că Spiritul Sfânt este o persoană, însă distinctă de Tatăl şi Fiul:

1) Lucruri pe care le poate face doar o persoană:

a) Vorbeşte (Fapte 8:29; Fapte 10:19; Fapte 11:12; Fapte 13:2; Fapte 28:25; 1Timotei 4:1; Apocalipsa 2:7,Apocalipsa 2:11,Apocalipsa 2:17,Apocalipsa 2:29; Apocalipsa 3:6,Apocalipsa 3:13,Apocalipsa 3:22; Apocalipsa 14:13; Apocalipsa 22:17).

b) Strigă (Galateni 4:6)

c) Mărturiseşte (Neemia 9:30; Ioan 15:26; Fapte 5:32; Romani 8:16; Evrei 10:15; 1Ioan 5:6,1Ioan 5:8).

d) Aude (Ioan 16:13-14).

 

2) Spiritul Sfânt are raţiune, intelect, voinţă:

a) are gândire (Romani 8:27; Isaia 40:12-14).

b) cunoştinţă (Isaia 11:2; Exod 35:31).

c) înţelepciune şi pricepere (Exod 31:3; Efeseni 1:17).

d) are capacitatea de a cerceta (1Corinteni 2:10).

e) capacitatea de a sfătui (Isaia 11:2).

f) capacitatea de a învăţa (Neemia 9:20; Luca 12:12; Ioan 14:26).

g) în virtutea gândirii Lui, El are o voinţă proprie (1Corinteni 12:11; Ezechiel 1:12,Ezechiel 1:19-21).

 

3) Spirit Sfânt are sentimente, emoţii:

a) dragoste (Romani 15:30; 2Timotei 1:7).

b) îndurare, milă (Zaharia 12:10; Filipeni 2:1-3; Iacob 3:17).

c) gelozie (Iacob 4:5).

d) întristare (Isaia 63:10; Efeseni 4:30).

e) efectul sentimentelor sunt suspinele Spiritului Sfânt pentru noi (Romani 8:26-27).

f) bucuria (Romani 14:17; Romani 15:13; Galateni 5:22).

g) speranţa (Romani 15:13; Galateni 5:5).

h) El mângâie (Fapte 9:31; Ioan 14:26; Ioan 15:26; Ioan 16:13).

 

4) Spirit Sfânt are reacţii tipice unei persoane:

a) El se poate face vrăşmaş (Isaia 63:10).

b) El poate considera bună/potrivită o anumită hotărâre (Fapte 15:28).

c) El a reacţionat oprindu-l pe Pavel, când acesta mergea spre o direcţie greşită în lucrarea de predicare a evangheliei (Fapte 16:6-10).

 

6) Persoana Spiritului Sfânt a putut fi văzută şi auzită de către diferiţi oameni:

a) Ioan Botezătorul L-a văzut sub formă de porumbel  (Matei 3:16-17).

b) Cei 120 L-au văzut ca limbi de foc şi au auzit vâjâitul ca unui vânt puternic (Fapte 2:1-4).

 

7) Spiritului Sfânt I se atribuie descrieri care sunt potrivite numai pentru o persoană:

a) El poate fi minţit şi ispitit sau încercat(Fapte 5:3).

b) El este martor ca şi apostolii la învierea Domnului Isus (Fapte 5:30-32).

c) El poate fi batjocorit(Evrei 10:29).

 

8) Spiritul Sfânt este distinct de Tatăl şi Fiul:

a) ca persoane (Matei 28:19;Ioan 16:12-15; 2Corinteni 13:14)

b) în lucrare, poziţie sau funcţie (1Corinteni 12:4-6; Efeseni 4:4-6).

c) în închinare (Romani 15:30; Efeseni 2:18; Efeseni 3:14; Efeseni 5:20; Efeseni 6:18).

 

9) Spiritul Sfânt este un altul decât Isus:

a) Spiritul Sfânt este un altul decât Isus, un alt Mângâietor (Ioan 14:16-17; Ioan 16:7).

b)a huli pe Fiul are consecinţe diferite cu a huli pe Spiritul Sfânt (Matei 12:31-32; Marcu 3:28-30; Luca 12:10).

 

10) Spiritul Sfânt are un Sine propriu:

a) Spiritul Sfânt are un Sine propriu, El pune deoparte, El trimite sau însărcinează oameni, Spiritul Sfânt vorbeşte despre Sine şi spune:„Eu”(Fapte 10:19-20; Fapte 13:2-4).

 

Astfel, Spiritul Sfânt este o persoană, însă ea nu este egală cu tatăl și Fiul, ci ea este supusă Tatălui şi Fiului, (Ioan 15:26; Ioan 16:14-15). Spiritul Sfânt se supune Fiului şi Îl premăreşte pe Acesta (Ioan 16:13-15), iar Fiul se supune Tatălui şi Îl premăreşte pe Acesta (Ioan 8:49; Fapte 4:27,Fapte 4:30; 1Corinteni 15:27-28). Să vedem în continuare:

 

Cum a venit în existenţă: Spiritul Sfânt?

Spiritul Sfânt s-a născut din Tatăl, însă prin Fiul, Biblia afirmă clar în 1Corinteni 2:10-12, Scripturile Calea Creștină, prescurtat: SCC: „Nouă însă, Dumnezeu ni le-a descoperit prin Spiritul Lui; pentru că Spiritul cercetează toate, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu. Pentru că, cine dintre oameni ştie cele ale omului; decât spiritul omului, cel ce este în el? Aşa şi pe cele ale lui Dumnezeu, nu le cunoaşte nici unu; decât Spiritul lui Dumnezeu. Dar noi nu am primit spiritul lumii; ci, Spiritul Cel din Dumnezeu; ca să le ştim pe cele dăruite nouă de Dumnezeu”. Tot la fel ca şi în 1Corinteni 2:12, în 1Ioan 4:2, apare în greacă cuvântul: ek = din, tradus în Cornilescu dar și NW în mod inexact cu „de la” în loc de “din”.

Acest text, indică că Spiritul este „din Dumnezeu”. Deci Biblia afirmă negru pe alb, că Spiritul Sfânt a ieşit „din Dumnezeu”, deci El este născut din Dumnezeu nu este etern, fără început.

Această naştere a Spiritului este prin Fiul, deoarece toate sunt create prin Fiul (Ioan 1:1-3; Coloseni 1:15-17), cu excepţia Fiului care a fost născut direct de Tatăl (Ioan 1:14,Ioan 1:18; 1Ioan 5:18), şi toată creaţia (inclusiv Fiul şi Duhul Sfânt) au fost creată în cele şase zile de creiere (Exod 20:11).

Astfel, această venire a Spiritului Sfânt în existenţă, a avut loc la început, în începutul primei zile de creaţie, imediat după naşterea Fiului din Tatăl în început (Coloseni 1:15-18; 1Ioan 2:13-14; Apocalipsa 3:14). Căci „Spiritul Fiului” (Galateni 4:6, SCC), nu putea exista înainte de Fiul (Proverbe 30:4). Spiritul Sfânt a fost creat la început ca şi Fiul, înainte de restul creaţiei, tocmai pentru a fi împreună cu Fiul, un agent al creaţiei (Geneza 1:2; Psalm 33:6), precum şi un susţinător al vieţii creaţiei (Geneza 6:3).

Spiritul Sfânt fiind născut din Tatăl însă prin Fiul, a moştenit din divinitatea Fiului, iar Fiul fiind născut direct din Tatăl, a moştenit din divinitatea Tatălui, totuşi Spiritul Sfânt este o persoană inferioară Fiului (Ioan 15:26; Ioan 16:13-15), iar Fiul este inferior Tatălui (Ioan 1428; 1Corinteni 11:3; Marcu 13:32). Astfel Spiritul Sfânt nu are toate atributele lui Dumnezeu ca de pildă: Atotcunoaşterea (Marcu 13:32; 1Corinteni 2:10), sau veşnicia, El are un început provenind din Dumnezeu (comp. Psalm 90:2 cu 1Corinteni 2:12), nici existenţa prin Sine (Ioan 6:57; 1Timotei 6:16), etc.

 

Spiritul Sfânt Mijlocitor:

Spiritul Sfânt este mijlocitor în rugăciune, El nu este Însuşi Dumnezeu cum cred unii, a mijloci însemnă a pleda cauza cuiva în faţa Altcuiva. În Romani 8:26-27, NW, se specifică mijlocirea Spiritul Sfânt: În mod asemănător, şi spiritul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, fiindcă atunci când trebuie să ne rugăm nu ştim pentru care lucru să ne rugăm, dar spiritul însuşi pledează pentru noi cu suspine negrăite. Însă cel care cercetează inimile cunoaşte intenţia spiritului, deoarece acesta pledează pentru sfinţi după voinţa lui Dumnezeu.

De asemenea, Biblia susţine că rugăciunile noastre ajung la Dumnezeu, prin Domnul Isus şi prin Spiritul Sfânt. În Romani 15:30 NTR, se spune: „Vă îndemn, fraţilor, prin Domnul nostru Isus Cristos şi prin dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine”.

Iată ne rugăm la Dumnezeu, prin Isus, prin Spiritul Sfânt (vezi și Efeseni 6:18).

Iar în Efeseni 2:18, se precizează clar intermediarii prin care ne putem apropia de Dumnezeu: fiindcă, prin el [Cristos], noi, ambele popoare [evrei și națiuni], avem cale liberă la Tatăl printr-un singur spirit [prin Spiritul Sfânt].

Iată, prin intermediul Fiului şi al Spiritului Sfânt, avem acces la Tatăl, deci Spiritul este o persoană spirituală, singurul mijlocitor între oameni și Cristos (vezi: 1Corinteni 12:3), iar Cristos este singurul Mijlocitor între oameni și Dumnezeu (1Timotei 2:5).

Iubite martor te rogi tu prin Spiritul Sfânt așa cum învață Scriptura[1]?

Efeseni 6:18, SCC: Rugându-vă în orice timp prin Spirit, cu orice rugăciune şi cerere, şi veghind pentru aceasta cu orice perseverență şi cerere pentru toţi sfinţii”.

Iuda 1:20, SCC: Dar voi, iubiţilor, zidindu-vă în credinţa voastră sfântă, rugându-vă prin Spirit Sfânt”.

 


[1] Nu traducerea răstălmăcită a martorilor care falsifică adevărul că trebuie să ne rugăm PRIN Spiritul Sfânt, în textele din Efeseni 6:18; Iuda 1:20.