fiind zidiţi pe temelia pusă de apostoli şi de profeţi, piatra din capul unghiului fiind Cristos Isus. În El, întreaga clădire, bine închegată, creşte până devine un templu sfânt în Domnul. Şi, prin El, şi voi sunteţi zidiţi împreună pentru a deveni o locuinţă în care trăieşte Dumnezeu prin Duhul Său”. - Efeseni 2:20-22, Noua Traducere românească 2007.



Casa lui Dumnezeu este locuinţa lui Dumnezeu. Sunt martorii casa lui Dumnezeu unde locuieşte Dumnezeu prin Spiritul? Nu! Dacă sunt casa lui Dumnezeu atunci sunt şi mireasa lui Cristos, corpul Său! Dar ei mărturisesc că doar 144.000, fac parte din corpul lui Cristos!
Deci Organizaţia martorii cu milioane de membrii nu sunt casa lui Dumnezeu sau templul Său!
Dar ce sunt ei ei? O sectă! Căci nici aşa zişi „unşi” ai lor nu sunt unşi cu spirit, ei nu sunt casa lui Dumnezeu deoarece ei nu sunt zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, ci pe o altă temelie!
Care este aceasta temelie?
Temelia lor este învăţătura lui Russell, Rutherford, Knorr, Franz, Milton Henschel, etc.
Nici unul din aceşti oameni sau din cei care fac parte din corpul de guvernare nu au fost trimişi de Domnul să facă lucrarea Lui, nici învăţătura lor nu-i adevereşte ca measgeri ai adevărului, ei nu sunt nici profeţi, căci zecile de preziceri false care nu s-au împlinit îi descalifică, nici învăţători rânduiţi de Domnul, căci în doctrină s-au făcut zeci de schimbări şi au erezii în doctrine fundamentale, erezii nimicitoare!
Atunci cine sunt aceştia?
Despre ei Cuvântul spune:
2Petru 2:1: „Însă, în popor, s-au şi ridicat profeţi falşi, cum şi între voi vor fi învăţători falşi, care vor strecura ereziia distrugătoare şi-L vor nega pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, aducând astfel asupra lor o distrugere năprasnică”.
2Timotei 4:3: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor mai suporta învăţătura sănătoasă, ci îşi vor îngrămădi învăţători după poftele lor, ca să audă doar lucruri ce le gâdilă urechile”.
Atunci când Russell a murit şi a început să conducă Rutherford s-au schimbat şi învăţăturile, unii însă au rămas la învăţăturile vechi, tot la fel s-a întâmplat de fiecare dată când s-a schimbat preşedintele Societăţii Turnului de Veghe! Ce indică aceasta? O lucrare omenească, carnală, despre care spune Pavel în 1Corinteni 1:11-13: „Căci, fraţilor, mi s-a dat de ştire despre voi, de către cei ai Cloei, că între voi sunt certuri. Ceea ce vreau să spun este că fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!” sau „Eu sunt al lui Apolo!” sau „Eu sunt al lui Chifa!” sau „Eu sunt al lui Cristos!” Oare a fost Cristos împărţit? Sau oare Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?”
Nici trunchiul principal de martori, cei cu Societatea Turnul de Veghe din Broklyn, sau „linia” nu poate pretinde că ei au credinţa sfinţilor dată o dată pentru totdeauna, o dată ce îşi schimbă învăţăturile! Credinţa sfinţilor referindu-se la ansamblul convingerilor creştine (Iuda 1:3), este dată o dată pentru totdeauna, nu tot la cîţiva ani se schimbă!
Lucrarea Societăţii Turnul de Veghe de la început şi până la sfârşit nu a constat în a zidi casa lui Dumnezeu, templul Lui, clădirea Lui în care El să locuiască, în care El să fie glorificat, ci a construi o grupare care caută „adevărul”, care încearcă cu mintea lor să înţeleagă Biblia şi profeţiile ei!
Templul lui Dumnezeu sau ekklesia (adunarea) este zidit pe apostoli şi pe profeţii, atât pe apostolii şi profeţii din Biblie, cât şi pe apostoli şi profeţi vii.
În primul rând, adunarea este zidită pe Cristos, piatra din capul unghiului, şi cu siguranţă că nu doar pe un Cristos istoric care a trăit acum cca. 2000 de ani, care a predicat, a făcut minuni, a învăţat, etc. Ci pe un Cristos viu, un Cristos glorificat care s-a arătat lui Ioan pe Insula Patmos. Un Cristos care îşi inspectează adunarea de pe pământ (Apocalipsa cap. 2,3), un Cristos care ţine toate cu Cuvântul puterii Sale (Evrei 1:3).
Dar adunarea nu este zidită doar pe un Cristos viu; ci şi pe apostoli şi profeţi vii, conform cu Efeseni 2:20-22, ei sunt temelia secundară a clădirii lui Dumnezeu!
Poate te întrebi?
Mai trebuie să existe în zilele noastre apostoli şi profeţii?
Da! Dacă şi în zilele noastre se construiesc adunări (biserici, congregaţii), adică clădiri ale lui Dumnezeu compuse din pietre vii (1Petru 2:4-5), atunci aceste clădiri necesită temelii şi anume un Cristos viu, apostolii şi profeţi vii prin care capul congregaţiei să lucreze.
Principiul care este valabil pentru ekklesia (adunarea) universală a lui Cristos, este valabil şi pentru construirea unei ekklesi (adunări, congregaţii) locale.
În 1Corinteni 12:28, se spune clar: Dumnezeu a desemnat în biserică mai întâi apostoli, în al doilea rând profeţi, în al treilea rând învăţători, apoi pe cei care fac minuni, apoi pe cei care au daruri de vindecare, de ajutorare, de administrare şi pe cei ce au darul feluritelor limbi”.
Biblia în acest pasaj, învaţă clar că Dumnezeu a pus în biserică, apostoli şi profeţi, nu în biserica (din Corint), nici în biserica (primară), nici în biserica (primului secol); ci, Dumnezeu a desemnat în biserică mai întâi apostoli, în al doilea rând profeţi...”. Ceea ce denotă că Biserica lui Dumnezeu (din toate timpurile) are apostoli şi profeţi, dacă nu are, ea nu este Biserica lui Dumnezeu; ci, un grup religios fără sfeşnic, fără rânduiala divină! (comp. cu Apocalipsa 1:20; Apocalipsa 2:5). O sectă!
Căci de fapt, biserica lui Cristos, cea biblică şi autentică, ea nu poate exista fără apostoli şi profeţi, din următoarele motive:

1) Adunarea este construită de apostoli, ei sunt meşteri zidari ai adunării:
1Corinteni 3:9-10 (BC): „Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.” Domnul Isus Cristos i-a rânduit pe ei să construiască adunarea numită şi clădirea lui Dumnezeu, ei sunt meşterii zidari, arhitecţii, ei pun temelia. Cine a pus temelia organizaţiei martorilor? Cu siguranţă, nu apostoli şi profeţi, oamenii trimişi şi rânduiţi de Domnul, ci oameni ca Russell votaţi de oameni, sau ca Rutherford care nu a respectat testamentul lui Russell şi a pus mâna pe conducere, şi alţii ca ei care s-au pus singuri, s-au au fost puşi de oameni, nu de Domnul Isus, Capul!

2) Apostolii şi profeţii au primit revelaţia (descoperirea) despre trupul lui Cristos:
Efeseni 3:4-7 (BC): „Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi proroci ai lui Hristos, prin Duhul. Că adică Neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea, al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui.” Apostolii şi profeţii au primit revelaţia despre adunare, care este trupul lui Cristos, ei au primit-o într-un mod adânc, ceresc şi profund. Ei cunosc tiparul sau modelul ceresc după care trebuie să fie făcută şi să funcţioneze adunarea. Chiar dacă păstorii şi învăţătorii pot avea şi ei lumină asupra funcţionării adunării, ei nu pot avea revelaţia supranaturală şi profundă despre adunare aşa cum o au apostolii şi profeţi prin Duhul Sfânt ca primi slujitori ai ei.

3) Adunarea este zidită pe apostoli şi profeţi:
Efeseni 2:20 (BC): „fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.” Adunarea universală este zidită în primul rând, pe Cristos, iar în al doilea rând pe apostoli şi profeţi! Însă nu doar pe un Cristos istoric, care a lucrat şi a învăţat în primul secol d.H., şi pe apostolii cei 12 şi pe profeţii istorici; ci, pe un Cristos viu, şi pe apostoli şi profeţi vii! Adunarea lui Dumnezeu, se întemeiază nu doar pe un Cristos istoric, ci pe un Cristos viu, pe un cap viu care relaţionează cu trupul Său, în mod asemănător, orice adunare locală trebuie să fie zidită pe apostoli şi profeţi vii, aceste daruri oameni prin care Cristos îşi zideşte adunarea, alături de păstori, învăţători, evanghelişti şi diakoni.
Cât vor dura aceste slujbe? Conform cu Efeseni 4:11-14 (NTR): „El i-a desemnat pe unii apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, pentru echiparea sfinţilor pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos, până când vom ajunge toţi la unitate în credinţă şi în cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, la omul matur şi la măsura maturităţii plinătăţii lui Cristos, ca să nu mai fim copii duşi de valuri şi purtaţi de orice vânt de învăţătură dată prin viclenia oamenilor care înşală prin şiretlicurile lor”. De ce Domnul Isus a desemnat în biserică: apostoli, profeţi, evangheişti, păstori şi învăţători? Răspuns: „pentru echiparea sfinţilor pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos”. Cum va fi zidit trupul lui Cristos fără cele mai importante slujbe: apostolii şi profeţii? Cum vor fi echipaţi sfinţi pentru lucrarea de slujire fără primele şi cele mai importante slujiri? Cu siguranţă vor fi echipaţi în mod defectuos.
Cât vor ţine aceste daruri conform Bibliei: până când vom ajunge toţi la unitate în credinţă şi în cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, la omul matur şi la măsura maturităţii plinătăţii lui Cristos”, deci aceste daruri nu s-au încheiat cu moartea apostolilor!
Faptul că Organizaţia nu are aceste daruri arată că ea nu este zidită pe Cristos, pe apostoli şi profeţi; ci pe oameni ne-trimişi de Domnul, care tot timpul învaţă şi nu ajung niciodată la cunoştinţa exactă a adevărului, iar cuvântul lor roade ca o cangrenă, oameni carnali care nu au Spiritul, care nu au cunoscut niciodată: „credinţa care le-a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna”, şi care niciodată nu L-au cunoscut pe Stăpân, ci totdeauna au încercat să înţeleagă Biblia fără El, care nu au căutat niciodată gloria Lui; ci, au căutat gloria lor, ei îşi spun „sclavul”, dar comportarea lor este de stăpân, care impun şi care sunt dictatori ca Diotref. Ei sunt „sclavul rău” care bate pe tovarăşi de credinţă atunci când aceştia văd anumite erori sau greşeli, ei nu au umilinţa să primească corecţia, mustrarea, ei sunt plini de mândrie, având boala cercetărilor fără rost, oameni stricaţi la minte, care iubesc certurile de cuvinte, şi care nu caută evalvia, dreptatea, dragostea, ci se ţin de cronologii, calcule, „de mituri şi de nesfârşite genealogii, care încurajează mai degrabă la speculaţii, decât la lucrarea lui Dumnezeu prin credinţă” (2Timotei 1:4). Pe când scopul poruncii „este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă fără ipocrizie” (2Timotei 1:5).