Ce spune Turnul de Veghere despre anul 1914?

 

» A venit Isus şi şi-a început prezenţa în anul 1914?
» A avut loc războiul din cer (Apocalipsa 12), Isus a fost întronat ca rege şi a început El să guverneze?
» A început zilele din urmă, ziua Domnului, încheierea sistemului de lucruri, timpul sfârşitului, în anul 1914?

 

Anul 1914, şi evenimentele legate de Turnul de Veghe de acest an, sunt învăţături de bază pentru Martorii lui Iehova, ele sunt trecute în diferite publicaţii în lista cu crezurile importante ale Organizaţiei. Dacă pui la îndoială aceste învăţături eşti pasibil de excludere.

 

Dar să luăm pe rând cele trei idei legate de 1914:

 

A venit Isus şi şi-a început prezenţa în anul 1914?

 

Venirea lui Cristos: Turnul de veghe spune cu privire la venirea lui Isus că a avut loc în anul 1914 (Paradisul p.146; W 15/10 2000, p.26), că această reîntoarcere este simbolică, şi prin urmare în 1914, Isus a venit prin faptul că şi-a îndreptat atenţia spre pământ, după cum se precizează în cartea „Paradisul” p.146,147, unde se declară următoarele: „Cuvântul reîntoarcere nu implică întotdeauna ideea deplasării…La fel i-a spus Dumnezeu lui Avraam: ,,Mă voi întoarce la tine la anul viitor pe vremea aceasta şi Sara va avea un fiu”(Geneza 18:14; 21:1). Reîntoarcerea lui Iehova consta în a-şi îndrepta atenţia spre Sara pentru a-şi împlini promisiunea. La fel, nici reîntoarcerea lui Cristos nu înseamnă că el va reveni pe pământ, ci că îşi va extinde puterea regală asupra pământului, îndreptându-şi atenţia spre el.”

 

Nu uitaţi că studenţii în Biblie au susţinut că Isus a revenit în 1874, oare dacă conducerea s-a înşelat atunci, nu se poate înşela şi acuma?

 

Dacă studiem cu atenţie argumentul din cartea „Paradisul”, cu venirea lui Iehova la Avraam, ne dăm seama că acel argument este fals, căci Iehova însoţit de doi îngeri (Geneza 19:1; Evrei 13:2), a venit sau s-a deplasat literalmente la Avraam şi la Sara, după cum reiese clar din Geneza cap.18, iar peste un an s-a reîntors literalmente, după cum reiese din Geneza 21:1: „DOMNUL a vizitat pe Sara aşa cum spusese…” (BCR). Aşa cum era de aşteptat, NW distorsionează textul şi traduce: „Iehova şi-a îndreptat atenţia spre Sara, aşa cum spusese, şi Iehova a făcut pentru Sara aşa cum vorbise”. Însă primul sens al cuvântului ebraic, este: „a vizita”. Acelaşi cuvânt mai apare şi în Exod 3:16; Exod 4:31, unde un înger care-l reprezenta pe Iehova, a vizitat literalmente Muntele Sinai, şi astfel ‚şi-a îndreptat atenţia’ (NW) spre popor (comp. cu Fapte 7:30,Fapte 7:38). Nu putem interpreta că îngerul nu a fost pe munte şi doar şi-a îndreptat atenţia spre muntele Sinai!

 

În mod asemănător venirea îngerului la Avraam ca reprezentant al lui Iehova este o venire reală.

 

Revenind însă la venirea lui Isus, putem spune, că Turnul de veghe învaţă într-un mod eronat, de 9 veniri ale lui „Isus Cristos”!!!

 

La „Întrunirea Specială Teocratică”, ţinută la Braşov 1 octombrie (2006), în cuvântarea „Ce ne rezervă viitorul?”, Gerrit Lösch , membru din corpul de guvernare al Martorilor lui Iehova a spus, citez: „Biblia are multe de spus despre venirea lui Isus, însă din moment ce sunt mai multe veniri ale lui Isus să fim atenţi să nu confundăm venirile lui Isus”.  El a menţionat 7 veniri ale lui Isus Cristos, în cuvântarea sa, după cum urmează: 1) Venirea ca rge în anul 1914, lucru susţinut şi de cartea „Paradisul” la p.147: „…în 1914 a sosit timpul fixat de Dumnezeu pentru reîntoarcerea lui Cristos şi începutul guvernării sale”; 2) Venirea lui Isus în anul 1918 pentru ai purifica pe creştinii unşi, Isus a venit ca inspector la templu spiritual  după cum se spune în W 1985 1/11 p. 31: „…Mirele regal a venit la templu spiritual în primăvara lui 1918”; 3) venirea lui Isus pentru a-i învia la viaţă cerească pe cei unşi, lucrare care a început în 1918; 4) Isus a venit în timpul sfârşitului pentru a fi prezent ca rege şi pentru a începe parousia; 5) Isus va veni în viitor cu un semn special, numit: 'semnul fiului omului'; 6) Isus va veni ca Judecător separând oile de capre; 7) Isus va veni ca executor la Armaghedon.

 

La care se mai adaugă: 8) venirea din primul secol e.n. ca om născut din Maria; 9) conform învăţăturii WTS venirea din primăvara anului 1919, când cică a mai venit pentru a-şi scoate poporul din Babilon curăţindu-l de doctrine false, astfel în  W 1988 1/5 p.20,21 se spune: „Ei au ieşit ca popor curăţat…Între 1 şi 8 septembrie 1919, la Cedar Point, Ohio, s-a ţinut un congres care a cauzat multă bucurie…Toate acestea indicau o restabilire…Potrivit profeţiei, Iehova, însoţit de mesagerul său, urma să vină şi să se aşeze ca rafinator şi purificator (Maleahi 3:3).”  ceea ce a dus la bucurie, după cum se spune în W 1985 1/11 p. 31, unde se precizează: „Bucuria lor a fost asemănătoare celei de care au fost cuprinse cele cinci fecioare prevăzătoare atunci când au fost trezite la miezul nopţii de strigătul: ,,Iată Mirele! Ieşiţi în întâmpinarea sa” (Matei 25:1-6). Această aşteptare plină de bucurie s-a produs în primăvara lui 1919…”.

 

Despre venirea lui Isus în anii 1918, 1919, mai găsim scris în W 1/4 2007: „Fiul său recent întronat, Cristos Isus, avea să vină să inspecteze şi să judece „templul” său, sau casa spirituală de închinare. Potrivit dovezilor, „timpul fixat” pentru a începe ‚judecarea casei lui Dumnezeu’ a sosit în 1918 (Maleahi 3:1; 1Petru 4:17)...O rămăşiţă fidelă de creştini unşi cu spirit a fost pusă la încercare, purificată ca prin foc şi aprobată în ochii lui Iehova ‚un popor care îi aduce o ofrandă în dreptate’. – Maleahi 33...’ La venirea sa în 1918 pentru a-l inspecta pe sclav, Cristos a găsit o rămăşiţă de discipoli fideli, unşi cu spirit, care din 1879 dădea „hrană [spirituală] la timpul potrivit” prin această revistă...El i-a recunoscut ca instrument sau sclav, colectiv, iar în 1919 le-a încredinţat sarcina de a administra toate bunurile lui de pe pământ...Care erau acestea? Una din responsabilităţile sclavului este să administreze clădirile folosite de continuatorii lui Cristos...clădirile de la sediul mondial şi de la filialele Martorilor...Sălile Regatului şi sălile de congrese, din toată lumea...programele de studiere a Bibliei...’predicarea veştii bune despre regat’ şi facerea de „discipoli din oamenii tuturor naţiunilor...”.

 

Învaţă oare Biblia de 9 venirii în total a Domnului Isus? Dacă nu, de câte veniri ale Domnului Isus vorbeşte Biblia?

 

Biblia învaţă de 2 veniri ale lui Cristos nu de 9, de câte învaţă Societatea, chiar dacă majoritatea Martorilor lui Iehova nu sunt conştienţi, de toate venirile susţinute de WTS, totuşi ei sunt părtaşi la această învăţătură falsă, pentru că o răspândesc prin oferire de literatură şi prin faptul că rămân în această organizaţie cu învăţături false!

 

Adevărul este simplu şi nu este deloc complicat, Biblia precizează în Ioan 14:2-3 NW unde se spune: „…mă duc să vă pregătesc un loc. Mai mult, dacă mă duc şi vă pregătesc un loc, vin din nou…”. Iată, Domnul Isus a venit prima dată prin naşterea lui din Maria ca om, şi El promite că va reveni pentru a-i lua pe discipoli la El, nicăieri El nu vorbeşte de mai multe reveniri ale sale! Peste tot expresia: „vin” (Apocalipsa 3:11; Apocalipsa 22:7,Apocalipsa 22:12,Apocalipsa 22:20), „vine” (Luca 12:38; Evrei 10:37); „venire” (Matei 24:46; 1Tesaloniceni 3:13; 1Tesaloniceni 4:15), este la singular în Bibliei, nu la plural! Ceea ce indică că Domnul Isus promite o singură revenire a Sa!

 

În Evrei 9:28 NW (2006) se precizează: „tot aşa şi Cristos a fost oferit ca jertfă doar o dată, ca să poarte păcatele multora. Iar a doua oară când va apărea, nu va avea legătură cu păcatul, ci va fi văzut de cei care îl aşteaptă cu nerăbdare pentru salvare.” Deci Isus a venit prima dată pentru a se jertfi pentru păcate, şi va veni a doua oară (nu a noua oară), pentru salvare, acum cine minte: Biblia sau Turnul de veghe ?

 

În al doilea rând, Isus a venit în 1914, sau va veni în viitor?

 

Dacă venirea lui Isus a avut loc în anul 1914, atunci dragi Martori de ce ţineţi comemorarea? Deoarece aceasta trebuie ţinută PÂNĂ la venirea lui Isus căci în 1Corinteni 11:26 se spune: „…mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, continuaţi să proclamaţi moartea Domnului până când soseşte el”?  Deci dacă El a sosit după cum învaţă şi W 15/10 2000, p.26, atunci pentru ce mai serbaţi comemorarea care trebuie ţinută doar „până când soseşte el”?

 

Apoi, este clar că atunci când vine Isus, au loc mai multe evenimente, dar nu fiecare eveniment este o venire separată a lui Isus; ci, cu ocazia venirii Sale, au loc în aceea zi (Luca 17:30), mai multe evenimente, cum ar fi: judecata (Matei 25:31-46), prima înviere şi răpirea (1Tesaloniceni 4:14-17), Armaghedonul (Apocalipsa 16:14-16), ceea ce nu a avut loc în 1914. Să vedem în continuare despre prezenţa lui Cristos:

 

Prezenţa lui Cristos: ea este explicată de Turnul de veghe că a început în anul 1914 (W 1993 1/3 p.10), însă trebuie să nu uităm căci din timpul lui Russell până în prezent, milioane de pagini au tratat cu ardoare acest subiect simplu dar pe care Turnul de veghe l-a complicat foarte mult.

 

Prima dată s-a înţeles că prezenţa a început în anul 1874 şi acest lucru a fost susţinut şi de al doilea preşedinte al Societăţii, de Rutherford, care în cartea „Profeţii” în limba engleză (1929) spune la p.65 următoarele: „Dovada biblică ne arată că a doua prezenţă a Domnului Isus Cristos a început în 1874.” Însă se ridică întrebarea: de unde putem şti sigur că dacă Societatea s-a înşelat cu anul 1874 pe care l-a susţinut timp de zeci de ani, nu se poate înşela şi cu privire la anul 1914 în ce priveşte prezenţa lui Cristos?

 

Dar să cercetăm argumentele aduse de ea, pentru a susţine acest an ca începutul prezenţei Domnului. În primul rând, să definim cuvântul „prezenţă” din grecescul „parousia”. Conform cu apendicele NW 2000, p.416,417 din limba română, prezenţă înseamnă: „Substantivul grecesc parousia înseamnă literalmente ,,faptul de a fi aproape”; fiind compus de fapt din prepoziţia para (aproape) şi ousia (,,faptul de a fi”)…vizita unei persoane de rang înalt…care vizitează o provincie”. Acest termen mai este definit şi în W 1996  15/8  unde se explică clar cuvântul „parousia” (prezenţă) după cum urmează: „literalmente o prezenţă para şi ousia înseamnă atât sosire cât şi prezenţa care rezultă de aicea…o prezenţă care începe din momentul sosirii.” Deci dacă Isus nu a venit nici nu este prezent, căci prezenţa „înseamnă atât sosire cât şi prezenţa care rezultă de aicea”, ori dacă după cum am văzut, Isus nu a sosit în 1914, atunci nici prezenţa Lui ca rezultat a venirii Sale nu a putut începe. Ca să înţelegem mai bine cuvântul prezenţă să dau un exemplu, eu plec şi sosesc undeva şi devin prezent, eu plec de undeva şi devin absent, acest lucru îl reliefează bine apostolul Pavel în Filipeni 2:12. Dacă Isus nu a venit în 1914, El nu şi-a putut începe nici prezenţa Sa, căci prezenţa Sa este tocmai efectul venirii Sale!

 

Dar să trecem la argumentele Turnului de Veghe, care în general se bazează pe două pasaje biblice:

 

Matei 24:3, în acest text, discipolii lui Cristos, Îl întreabă pe El: „…care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri?”. Argumentul Sclavului Fidel este că Isus dă ca răspuns la întrebarea: „care va fi semnul prezenţei tale”, un semn complex format din războaie, foamete, boli, etc. descris în Matei 24:5-12, astfel conform teologiei lor, când încep să se împlinească aceste semne atunci are loc începutul prezenţa lui Cristos, aparent această concluzie este logică! Însă să mai privim încă o dată, la întrebările discipolilor şi la modul de a răspunde a lui Isus.

 

Ei îl întreabă: „…Când vor avea loc aceste lucruri (cu referire la distrugerea Ierusalimului şi a templului despre care a vorbit Isus în v.1,2)? Isus nu le răspunde direct la întrebarea lor, el nu vorbeşte de o dată, de un an! Nu, El dă un semn al înconjurării Ierusalimului prin care discipolii singuri să discernă când are loc acest eveniment. Iar acest semn nu se aplică strict la evenimentul distrugerii templului, despre care l-au întrebat discipolii; ci, se referă la evenimente premergătoare distrugerii.

 

În mod asemănător, Isus le răspunde cu privire la prezenţa Sa, El nu descrie un semn complex strict legat de prezenţa Sa; ci, de perioada premergătoare prezenţei Sale!

 

Un alt argument al WTS, este Matei 24:37, unde conducerea martorilor face o paralelă între „zilele lui Noe” care au fost o perioadă de timp dinainte de potop, „cu prezenţa Fiului omului”. Din păcate pentru teologia lor, Isus în Matei 24:36-42, nu vrea să înveţe o astfel de paralelă din punct de vedere al perioadei de timp; ci, ci din punct de vedere al atitudinii oamenilor. Adică că oamenii care au pierit în potop, vor aveea aceiaşi atitudine ca şi oamenii care vor fi în viaţă cu ocazia prezenţei Sale. Căci el spune conform cu NW: „Căci aşa cum au fost zilele lui Noe, aşa va fi prezenţa Fiului omului”, acum ne întrebăm la ce se referă expresia:aşa”? Se referă la o paralelă în ce priveşte perioadele de timp, sau în ce priveşte atitudinea oamenilor? Să lăsăm chiar Isus să ne dea răspunsul în v.38-39: „Căci, aşa cum erau oamenii în zilele acelea dinainte de potop: mâncau şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în căsătorie, până în ziua în care a intrat Noe în arcă; şi nu au acordat atenţie până când a venit potopul şi I-a măturat pe toţi, aşa va fi prezenţa Fiului omului.” Deci la prezenţa lui Isus, oamenii vor fi aşa, cum au fost oamenii în timpul lui Noe, până la potop.

 

Acest lucru este şi mai bine subliniat în Luca 17:26-30, unde termenul prezenţa Fiului omului, este înlocuită de evanghelistul Luca cu: „în ziua când Fiul omului va fi revelat.” Aici revelarea Fiului omului, este echivalentul prezenţei lui Isus, deci prezenţa (parousia) lui Cristos are loc într-o zi, nu în zeci de ani. Iar revelarea Domnului, se referă la viitor după cum interpretează însuşi Turnul de veghe, termenul „revelare”, când explică revelarea lui Cristos (W 1/5 1993 p.21).

 

Pentru a fi ferm convinşi că prezenţa nu a avut loc încă, citeşte cu atenţie contextul care vorbeşte de o dată necunoscută a venirii şi prezenţei lui Isus Cristos (Matei 24:36-42). 

 

Biblia ne spune despre prezenţa lui Cristos ca şi despre venirea Lui, că este de domeniul viitorului, că ea nu durează zeci de ani; ci, o scurtă perioadă de timp, conform cu Matei 24:27 NW, căci Domnul Isus compară prezenţa Sa cu arătarea unor fulgere.

 

Următoarele argumente biblice indică că prezenţa nu a început în 1914; ci, va avea loc în viitor:

 

Ø Matei 24:21-27, aici prezenţa lui Isus este descrisă ca un eveniment care are loc în timpul necazului celui mare şi nu înainte de acesta.
Ø 1Tesaloniceni 3:13, în acest pasaj se vorbeşte de prezenţa cu „toţi sfinţii săi”, ori Isus în 1914 nu îi avea veniţi la credinţă pe toţi sfinţii Săi, şi nici nu au înviat, căci potrivit învăţăturii WTS, o parte au înviat în 1918, şi restul vor învia pe parcursul zilei Domnului.
Ø 2Tesaloniceni 2:1-2, aici prezenţa este un eveniment paralel cu ziua lui Iehova şi strângerea tuturor celor unşi la cer, aceste evenimente sunt acceptate ca fiind viitoare în doctrinele martorilor, căci ziua lui Iehova (Armaghedonul) nu a avut loc, însă ei nu sunt consecvenţi.
Ø 2Tesaloniceni 2:8, distrugerea omului nelegiuirii (creştinătăţii apostate conform învăţăturii WTS), despre care martorii spun că va fi în viitor, are loc la prezenţa Domnului, despre care ei spun că a început deja în 1914, altă inconsecvenţă.
Ø Iacob 5:7-8, pe baza acestui text am o întrebare pentru martorii lui Iehova: până când trebuie să rabde creştini? Conform cu Matei 24:13, toţi martorii vor spune că până la sfârşit. Este curios că în Iacob 5:7-8 ni se spune să răbdăm până la prezenţa Domnului, deci după cum sfârşitul nu a venit şi mai trebuie să răbdăm, tot aşa şi prezenţa Domnului nu a început şi deci mai trebuie să răbdăm până la prezenţa Domnului.
Ø 2Petru 1:16, ne spune că evenimentul transfigurării prefigurează prezenţa Domnului, ori acest eveniment descris în Matei 16:27-28; Matei 17:1-6, ne transmite următorul eveniment ce se va petrece la prezenţa Domnului: venirea lui Isus şi răsplata lui pentru fiecare, ceea ce nu a avut loc, deci nici nu a avut loc nici prezenţa Domnului.
Ø 1Ioan 2:28, în acest text prezenţa este asociată cu dezvăluirea lui Cristos, care este clar că este un eveniment viitor (Coloseni 3:4; 1Timotei 6:14).

 

Care sunt evenimentele care se vor succede în timpul prezenţei sale: Isus va veni, va începe prezenţa Sa, se va aşeza pe tronul Său de judecător (Matei 25:31), El va judeca, şi va separa oile de capre, sau grâul de neghină, Matei 13:37-43; Matei 25:31-46. După selectare, are loc prima înviere a celor ce au murit în Cristos şi răpirea la cer a creştinilor care sunt în viaţă (1Corinteni 15:23,1Corinteni 15:44,1Corinteni 15:50-54; 1Tesaloniceni 4:15-17). După aceea Domnul Isus cu îngerii şi cu aleşi lui Dumnezeu vor nimici pe cei răi (Matei 16:27; Apocalipsa 2:26-27; Apocalipsa 17:14; Apocalipsa 19:11-21), şi îl va lega pe Satan pentru o mie de ani (Apocalipsa 20:1-3).

 

 

 

A avut loc războiul din cer (Apocalipsa 12), Isus a fost întronat ca rege şi a început El să guverneze?

 

Revista Turnul de Veghe face afirmaţii dogmatice în această privinţă: „da, avem dovezi de netăgăduit că Isus este prezent actualmente ca Rege ceresc puternic. Scripturile arată clar că Isus domneşte în prezent ca Rege. Întrucât El a venit la putere în 1914.”(W 2000 1/4 p. 14,15; par. 9,14). Oare Isus nu este Rege din primul secol e.n.? În plus, în W 2000 15/5  p.16, par.8 se spune: „Condamnând fiarele, Dumnezeu le-a luat guvernarea şi a distrus pe cea de-a patra fiară. Guvernarea de durată asupra popoarelor, neamurilor şi oamenilor de toate limbile I-a fost încredinţată apoi unuia ca un fiu al omului (Daniel 7:9-14). Ce profeţie minunată la întronarea Fiului omului, Isus Cristos în cer în anul 1914.” Cum vi se pare această afirmaţie? A învins Isus Cristos în 1914 fiarele, adică puterile politice ale lumii? Guvernează El peste popoare? Aceiaşi idee apare şi în W 1/5 1993 p.12, par.8: „Întrucât domnia lui Isus are influenţă asupra întregului pământ. Închinarea adevărată se extinde pe toate continentele.” Este clar că acest argument este forţat, căci şi în primul secol închinarea s-a extins pe toate continentele, cu toate că Isus nu a domnit peste naţiuni, ci doar peste congregaţia Sa (Coloseni 1:23 comp. cu Evrei 2:8-9).

 

Această învăţătură precum că anul 1914 este unul marcant pentru Regatul lui Dumnezeu, apare şi în W 1990 (engleză) sau Broşura nr.1 p.57 unde se învaţă: „la sfârşitul timpurilor fixate ale naţiunilor, Iehova a mărit autoritatea legală a lui Cristos, extinzând-o în afara congregaţiei creştine (Luca 21:24). Da, în 1914, Dumnezeu I-a încredinţat Fiului său autoritatea regală asupra naţiunilor, adică Regatul lumii, întreaga omenire (Psalm 2:6-8; Apocalipsa 11:15).”

 

Vi se pare biblică această învăţătură? Cum că domnia lui Isus a fost extinsă în afara congregaţiei peste naţiunile lumii? Atunci cum se face că omenirea nu resimte guvernarea lui Cristos, ci merge înspre rău? Ba mai mult, în cartea „Profeţia lui Isaia” se spune: „În timpurile moderne, Iehova a devenit Rege în 1914 când l-a instalat pe Isus Cristos ca Rege în Regatul Său ceresc (Psalm 96:10). De asemenea el a devenit Rege în 1919.” Ne întrebăm, pe ce cronologie se bazează anul 1919? Şi peste cine a domnit din 1919? Dar să verificăm dovezile prin care Martorii lui Iehova încearcă să dovedească anul 1914.

 

Argumentele principale sunt:

 

Profeţia din Daniel 4:16 cu cele 7 timpuri, prin care se susţine că în anul 607 î.e.n[1]. Ierusalimul a fost distrus de Babilonieni şi atunci a fost detronat Zedechia, ultimul rege care a stat pe scaunul lui Iehova, iar din 607 până în 1914 când a venit la tron Isus Cristos urma să treacă şapte timpuri, iar conform cu Apocalipsa 12:6,Apocalipsa 12:14 trei timpuri şi jumătate fac 1260 de zile, iar 7 timpuri, 2520 de zile, iar conform cu principiul un an pentru o zi, rezultă 2520 de ani din 607 î.e.n până în 1914 e.n.

 

Dar acest calcul nu stă în picioare din următorul motiv simplu, acel vis cu copacul nu are după cum susţine Turnul de Veghere o dublă împlinire şi asupra Regatului lui Dumnezeu, căci nu reiese de nicăieri că copacul reprezintă Regatul lui Dumnezeu; ci, se aplică doar în cazul lui Nebucadneţar cum precizează textul în mod clar din Daniel 4:24-25 BCR unde se spune: „Aceasta este interpretarea care se va împlini asupra domnului meu împăratul.”, iar despre copac se spune clar în v.21-22: „copacul acesta…eşti tu împărate. (cu referire la Nebucadneţar). De fapt cum poate Regatul lui Dumnezeu să se facă o inimă de fiară, căci despre copac se spune în v.14-16: „Inima lui de om i se va schimba într-o inimă de fiară şi şapte timpuri vor trece peste el.” Deci nici vorbă de Regatul lui Dumnezeu în acest vis profetic.

 

Iar argumentul care se mai aduce, cum că  v.17,25,34 s-ar referi la Regatul lui Dumnezeu prin cuvintele: „…că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place şi pune peste ea pe cel mai de jos dintre oameni…Acela a cărei stăpânire este o stăpânire veşnică şi a cărei împărăţie este din generaţie în generaţie.” Deci vedem din text nu o împărăţie sau o domnie care se opreşte în 607 î.e.n, şi începe în 1914, ci „o stăpânire veşnică” care se manifestă chiar şi prin regii păgâni chiar prin copiii lui Nebucadneţar care au trăit după anul 607 î.e.n (compară cu Ieremia 26:6-7; vezi şi Romani 13:1; Proverbe 8:15-16).

 

Apoi gândiţi-vă, de unde ştim că în acest caz cu cele 7 timpuri se aplică regula un an pentru o zi? Căci în Biblie 7 timpuri sunt 7 ani, şi există nici un alt exemplu că ar fi mai mult? Deci tot calculul cu 7 timpuri pleacă de la o bază greşită, căci dacă ne-am fi întrebat: de unde reiese din Daniel 4 că tăierea copacului are o dublă împlinire, ne-am fi dat seama, că tot calculul este o invenţie al lui Russell. În concluzie, milioane de pagini tipărite în zadar, şi milioane de oameni îndoctrinaţi cu un calcul fals.

 

Apocalipsa 12:7-12, bazat pe acest pasaj se spune că Satan a fost aruncat pe pământ în anul 1914, deoarece textul NW spune: „vai de pământ şi mare, căci Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştia că are puţin timp.” De unde ştie Turnul de Veghe că aceste vaiuri se referă la perioada ce a început cu 1914, oare aceste vaiuri, nu se pot referi la o perioadă viitoare, când oamenii îşi vor da sufletul de groaza evenimentelor (Luca 21:25-27)?

 

Te invit să-ţi deschizi Biblia la Apocalipsa cap.12 şi să încerci să citeşti acest capitol chiar acum dar fără prejudecăţi şi cu rugăciune, şi singur îţi vei da seama fără o călăuză omenească dacă evenimentele de acolo au avut loc sau nu. Puneţi următoarele întrebări când citeşti acest text: după aruncarea lui Satan din ceruri, cât timp i s-a dat să fie hrănită femeia în pustie (v.6)? Ce s-ar întâmpla cu femeia dacă după această perioadă de timp ar rămâne în pustie fără mâncare? De ce este hrănită doar atât? După această perioadă se întâmplă ceva cu Diavolul, de poate ieşi din pustie, ca să nu moară de foame?

 

Ne dăm seama dacă femeia va fi ocrotită în pustie doar 1260 de zile, şi că de la aruncarea Diavolului şi a îngerilor lui pe pământ, începe perioada de 1260 de zile sau trei timpuri şi jumătate, şi ea culminează cu momentul când ei sunt legaţi şi va avea loc sfârşitul lumii. Astfel, de aceea femeia este ocrotită şi hrănită doar trei ani şi jumătate aproximativ deoarece după aceea vine sfârşitul lumii şi mileniu.

 

Astfel punându-ne câteva întrebări, ne dăm seama că această luptă şi aruncare a Diavolului are loc cu aproximativ trei ani şi jumătate înainte de legarea lui pentru o mie de ani, astfel perioada când el va fi pe pământ şi va aduce vaiuri este perioada de trei timpuri şi jumătate înainte de revenirea Domnului. Această perioadă de trei ani şi jumătate, apare în mai multe profeţii biblice, astfel, în acea perioadă de 42 de luni (trei ani şi jumătate), Satan va conduce lumea în mod tiranic prin puteri politice simbolizate de fiare (Apocalipsa 11:7; Apocalipsa 12:13-17; Apocalipsa 13:5-7; Daniel 7:25; Daniel 11:31-35; Daniel 12:7).

 

Un alt argument care apare în cartea: Apogeul Apocalipsului, este textul din Apocalipsa 11:15-18, citeşte cu atenţie acest pasaj aplicat la anul 1914, şi întreabă-te: s-a împlinit în 1914, profeţia care spune, „Regatul lumii a devenit Regatul Domnului nostru…”? (NW) dacă da, atunci nu ar trebui să mai existe la ora actuale regate ale lumii, dar ele există, ceea ce indică că profeţia nu s-a împlinit. Un indiciu în plus sunt v.17,18 care spun: „…Îţi mulţumim Iehova Dumnezeu, Atotputernicule, …pentru că ai luat puterea ta cea mare şi ai început să domneşti ca rege. Dar naţiunile s-au mâniat, şi a venit mânia ta, precum şi timpul fixat ca morţii să fie judecaţi, timpul să li se dea recompensa sclavilor tăi...”(NW) Prin urmare, oare a venit mânia lui Iehova în 1914? Au fost morţii judecaţi atunci? A primit cineva viaţa veşnică sau recompensa atunci?[2] De fapt este curios că uneori Turnul de Veghere aplică acest text când la 1914 (Apocalipsa p.171), când la evenimentul Armaghedonului (W 2000 15/10 p.11 par.5), astfel când eram martor, eram derutat ne mai ştiind care variantă este corectă. 

 

Un alt argument folosit este Psalm 110:1-2, care se explică în felul următor: vrăşmaşii pe care îi pune Iehova sub picioarele Domnului Isus este Satan care a fost aruncat din cer în 1914, iar vrăşmaşii în mijlocul căreia domneşte Isus, sunt naţiunile, astfel El domneşte în mijlocul vrăşmaşilor din 1914, până la Armaghedon, când le va distruge, dar această interpretare nu stă în picioare la o analiză atentă, din următoarele motive: a) Mihail nu l-a aruncat pe Satan în anul 1914; ci, această luptă va avea loc în viitor după cum am văzut mai înainte, cu aproximativ trei ani şi jumătate înainte de venirea lui Isus şi legarea pentru o mie de ani a lui Satan; b) Vrăşmaşii pe care Iehova îi pune sub picioarele lui Isus sunt: oamenii răi pe care îi va distruge la venirea lui în viitor, căci aceasta înseamnă în Biblie să-ţi pui vrăşmaşii sub picioare (1Regi 5:3; vezi şi Psalm 2), dar Psalm 110:1, a avut o împlinire parţială cu ocazia înălţării la cer (Efeseni 1:20-23; Evrei 2:8-9), şi va avea o împlinire finală după mia de ani când orice vrăşmaş va fi distrus (1Corinteni 15:24-28).

 

Iar Psalm 110:2, se aplică la sfârşitul lumii căci a domni în mijlocul duşmanilor, sau după cum traduce Traducerea Lumii noi engleză: „subjugă în mijlocul duşmanilor tăi”, se referă la distrugerea lor, nu la o domnie pasivă alături de aceştia, aceasta este semnificaţia expresiei „subjugă în mijlocul duşmanilor tăi”, vezi Ieremia 49:28, şi Psalm 110:5.

 

Este curios că şi acest text Societatea îl aplică când la 1914, când la Armaghedon, căci în W 1990 broşura (lb. Română, nr.3) p.139,140 declară: „la timpul cuvenit Iehova Dumnezeu îl va trimite pe Isus Cristos mai marele Melhisedec pentru a acţiona ca un războinic viteaz. Psalm 110:2-5: ,,Toiagul forţei tale Iehova îl va trimite din Sion spunând: du-te să subjugi în mijlocul duşmanilor tăi,… însuşi Iehova la dreapta ta cu siguranţă va sfărma regi în bucăţi în ziua mâniei sale.” Deci Societatea aplică Psalm 110:2, la Armaghedon, acum dacă eşti martor, pe care Turn de Veghere vei crede, pe cel ce susţine că Psalm 110:1-2 se aplică la anul 1914 (W 1/6 1994 p.29), sau pe cel ce susţine că se împlineşte la Armaghedon (W 1990 broşura (lb. Română, nr.3) p.139,140?

 

În concluzie Psalm 110:1 se aplică:

 

La înălţarea lui Isus la cer când şi-a supus îngerii şi adunarea creştină (Efeseni 1:20-23; Evrei 2:8-9).
În ziua de mânie când Iehova îi va supune vrăşmaşii lui Isus (comp.1Regi  5:3).
La sfârşitul celor o mie de ani când orice duşman va fi nimicit (1Corinteni 15:24-28).
Iar Psalm 110:2 se aplică:
La distrugerea celor răi de la sfârşitul lumii (comp. Ieremia 49:28; Psalm 110:5).

 

Folosindu-se de textul din Luca 21:24, WTS face o paralelă cu cele 7 timpuri dar care nu este valabilă, căci „timpurile fixate ale naţiunilor” nu încep în 607 î.e.n., căci în context Isus nu vorbeşte de distrugerea Ierusalimului de către Babilonieni; ci, de cea din 70 e.n cauzată de romani (Luca 21:20-24).

 

Dacă corelăm Luca 21:24, cu Apocalipsa 11:2, expresia: „timpurile fixate ale naţiunilor”, se referă la perioada de timp de 42 de luni sau 1260 de zile (trai ani şi jumătate aprox.), din viitor, când naţiunile vor călca în picioare Ierusalimul fizic, şi când vor activa cei doi martori (Apocalipsa 11:1-4).

 

Daniel 7:13-14, este un alt argument folosit de Societate pentru a susţine întronarea lui Isus în 1914 (cartea Daniel p.146), dar citeşte cu atenţie pasajul biblic şi întreabă-te: i-au slujit lui Isus oameni din toate naţiunile (ca clasă pământească că la aceasta se referă versetul 14) din anul 1914? A venit Isus cu norii cerului, şi a avut loc judecata conform cu v.11-13? Compară Daniel 7:13-14 cu Matei 24:29-30.

 

În Biblie cu referire la domnia lui Cristos sunt câteva evenimente importante, dar nicidecum nu este prezentat anul 1914, ca fiind un an marcant pentru domnia lui Cristos. Evenimentele marcante sunt:

 

Învierea lui Isus când a primit toată autoritatea în cer şi pe pământ (Matei 28:18).

 

Înălţarea la cer după 40 de zile când a început să-şi exercite autoritatea primită şi i-au fost supuse: stăpânirile, puterile şi toate gradele de îngeri, cât şi a devenit cap al adunării creştine şi şi-a folosit autoritatea primită în momentul învierii (Efeseni 1:20-22; 1Petru 3:22).

 

În viitor, Isus va veni pentru a domni peste cine nu domneşte în prezent, adică peste lume, care actualmente este sub stăpânirea lui Satan, atunci va fi întronat peste naţiuni, atunci va fi judecata cu naţiunile şi va începe reînnoirea tuturor lucrurilor (Matei 19:28; Matei 25:31; Daniel 7:18,Daniel 7:22,Daniel 7:26-27). (Ori dacă Isus a venit şi s-a manifestat o nouă domnie a lui, în 1914, ne întrebăm: peste cine a domnit El în plus faţă de domnia începută cu înălţarea lui la cer? Căci congregaţia creştină şi îngerii, I-au fost supuşi de atunci, doar oamenii lumi şi demoni mai trebuie supuşi, ori la venirea lui în viitor cu sfinţii îngeri, va lega demonii şi pe Satan, iar pe oamenii lumii care refuză ascultarea vor fi nimiciţi. Deci anul 1914 nu aduce nimic în extinderea domniei lui).

 
La sfârşitul miei de ani Isus va preda domnia în mâna Tatălui (1Corinteni 15:24-28), acestea sunt evenimentele cele mai importante ale domniei lui Cristos.

 

Biblia este clară despre momentul când Isus se va aşeza pe tronul Său să domnească peste naţiuni, astfel în Matei 19:28 NW, se precizează: „Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că la crearea din nou, când Fiul omului va sta pe tronul său glorios, voi, care m-aţi urmat, veţi sta şi voi pe douăsprezece tronuri şi le veţi judeca pe cele douăsprezece triburi ale lui Israel”. Iată, Domnul Isus explică clar că atunci când va avea loc crearea din nou, când ve începe noul sistem de lucruri, lumea nouă, ATUNCI, El va sta pe tronul Său glorios şi atunci cei 12 apostoli vor sta pe tronuri şi vor judeca, lucru care are loc la începutul mileniului şi nu înainte (vezi şi Apocalipsa ,Apocalipsa :6). Cu o altă ocazie Domnul Isus a afirmat în Matei 25:31-33, NW: „Când va sosi Fiul omului în gloria sa cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul său glorios. Toate naţiunile vor fi adunate înaintea sa şi el îi va separa pe oameni unii de alţii, aşa cum separă un păstor oile de capre. Şi va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga sa”. Iată, când se va aşeza pe tronul Său glorios, atunci când El va veni ca Judecător, eveniment interpretat de WTS de domeniul viitorului, şi atunci toate naţiunile vor fi în faţa Lui şi El le va separa. Iată cât de clar este că întronarea Lui nu a avut loc în anul 1914; ci va avea loc în viitor la revenirea Sa!

 

A început zilele din urmă, ziua Domnului, încheierea sistemului de lucruri, timpul sfârşitului, în anul 1914?

 

Ce spune WTS despre zilele din urmă?

 

Conducerea Martorilor lui Iehova, afirmă că zilele din urmă au început în anul 1914, în octombrie, cu începutul primului război mondial, dar am văzut până aici, că timpurile fixate ale naţiunilor din Luca 21:24, nu se referă la perioada 607 î.e.n. – 1914 e.n. ci, se referă la perioada de 42 de luni, a necazului celui mare când Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri (Apocalipsa 11:1-2).

 

Semnele pe care WTS le aplică la perioada 'zilelor din urmă' şi anume: războaie, foamete, epidemii, cutremure de pământ, sunt semnele perioadei de timp numite de Isus: 'începutul durerilor' (Matei 24:6-8), care precede necazul cel mare, spre finalul zilelor din urmă, şi nu se referă la zilele din urmă.

 

Conform Bibliei, 'zilele din urmă' au început în primul secol, odată cu turnarea Duhului Sfânt la Penticosta (Fapte 1:3; Fapte 2:1-4,Fapte 2:17-21). În Fapte 2:1-21, este relatată turnarea Duhului Sfânt la Penticosta, iar apostolul Petru care citează din profetul Ioel 2:28-29, şi plasează această turnare a Duhului în „zilele de pe urmă” (Fapte 2:17 BCR).

 

Există o multitudine de dovezi că „zilele de pe urmă”, au început în primul secol şi nu din anul 1914, după cum urmează:

 

Pasajul din 1Timotei 4:1-3, este denaturat de WTS, traducerea NW, nu redă corect ideea că Pavel vorbeşte de vremurile sau timpurile de pe urmă, în greacă: kairos = timpurile sau vremurile; şi husteros = din urmă.

 

Însă în alte traduceri se redă corectă: „Duhul spune limpede că, în vremurile din urmă, unii se vor îndepărta de la credinţă şi vor da atenţie duhurilor înşelătoare şi învăţăturilor demonilor. Aceste lucruri vin din ipocrizia mincinoşilor, a căror conştiinţă a fost însemnată cu fierul roşu. Ei interzic căsătoria şi se abţin de la mâncărurile pe care le-a creat Dumnezeu pentru a fi primite cu mulţumire de către cei ce cred şi cunosc adevărul” (Noua Traducere Românească - NTR).

 

 Apostolul Pavel îi dezvăluie lui Timotei prin această epistolă, o revelaţie a Spiritului Sfânt, care a revelat mai dinainte, că în zilele din urmă unii oameni se vor abate de la credinţă învăţând învăţăturile demonilor. Apostolul Pavel lasă să se înţeleagă că această perioadă numită: „vremurile de pe urmă” era tocmai în timpul lui, în primul secol e.n. Deoarece acest sfat nu ar fi avut nici un rost să-l dea la Timotei, ca avertizare/atenţionare, dacă el nu ar fi trăit în zilele din urmă! În al doilea rând, aceşti oameni cu învăţături demonice, sunt descrişi la prezent prin cuvintele:  „Ei interzic căsătoria şi se abţin de la mâncărurile pe care le-a creat Dumnezeu”, el nu spune: „ei vor interzice” (la viitor). Zilele din urmă în concepţia lui Pavel erau în primul secol e.n. Acest lucru reiese şi din alte pasaje după cum urmează:

 

2Timotei 3:1-7 (NW): Dar să ştii că în zilele din urmă vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, aroganţi, trufaşi, blasfematori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, neloiali, fără afecţiune naturală, refractari la orice acord, calomniatori, fără stăpânire de sine, cruzi, neiubitori de bine, trădători, încăpăţânaţi, umflaţi de mândrie, mai degrabă iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având o formă de devoţiune sfântă, dar negându-i puterea; şi de aceştia depărtează-te. Căci dintre ei se ridică oamenii care pătrund cu viclenie în case şi le iau captive pe femeile slabe, împovărate de păcate şi mânate de tot felul de dorinţe, care învaţă mereu, dar nu sunt niciodată în stare să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului”. Iată că şi în a doua epistolă către Timotei, apostolul Pavel îl avertizează pe tânărul Timotei de situaţia şi pericolul zilelor din urmă în care trăia Timotei.  Apostol Pavel îşi începe atenţionarea cu cuvintele: „Dar să ştii”, Timotei avea nevoie să ştie că trăia în zilele din urmă, şi care vor fi caracteristicile oamenilor din această perioadă. El nu avea nevoie să ştie dacă zilele din urmă ar fi început doar din anul 1914. Apoi, din nou apostolul Pavel vorbeşte la prezent de oamenii care trăiesc în zilele din urmă, când îl sfătuieşte pe Timotei să se depărteze de cei cu o formă de devoţiune sfântă, oameni plasaţi în lista de oameni ce vor trăi în zilele din urmă.

 

Astfel Biblia inspirată de Spiritul Sfânt, plasează perioada zilelor din urmă încă din primul secol e.n.

 

O altă dovadă clară că zilele din urmă au început încă din primul secol, este pasajul din Iacob 5:1-6 NW: Veniţi acum, voi, bogaţilor! Plângeţi, urlaţi din cauza nenorocirilor care vor veni peste voi! Bogăţiile voastre au putrezit şi mantiile voastre sunt roase de molii. Aurul şi argintul vostru au ruginit, iar rugina lor va fi o mărturie împotriva voastră şi vă va devora carnea. V-aţi adunat în zilele din urmă ceva asemănător unui foc! Iată că plata pe care o datoraţi lucrătorilor care v-au secerat ogoarele, dar pe care voi aţi oprit-o, strigă fără încetare, iar strigătele de ajutor ale secerătorilor au ajuns la urechile lui Iehova al armatelor. Aţi trăit în lux pe pământ şi v-aţi dedat plăcerilor senzuale. V-aţi îngrăşat inima în ziua înjunghierii. L-aţi condamnat şi l-aţi ucis pe cel drept. El vi se împotriveşte”. Iată că şi discipolul Iacob, arată prin inspiraţie că zilele din urmă sunt în timpul lui, în primul secol e.n. Când vorbeşte la prezent de bogaţii care şi-au strâns bogăţii în zilele din urmă şi de faptul că ei au oprit plata lucrătorilor şi au trăit în lux şi în plăceri senzuale. Aceasta nu este o profeţie cu privire la 1914, la sec. XX; ci, o descriere la prezent în timpul când Iacob îşi scrie epistola!

 

Nu doar apostolul Pavel şi Iacob considerau prin călăuzirea Spiritului că trăiau în zilele din urmă; ci, şi apostolul Petru avea aceiaşi credinţă, când spune în 2Petru 3:1-5,2Petru 3:8 (NW): „iubiţii mei fraţi, aceasta este deja a doua scrisoare pe care v-o scriu şi în care, la fel ca în prima, vă stimulez printr-o aducere-aminte capacitatea de a gândi clar, ca să vă amintiţi de cuvintele rostite mai înainte de profeţii sfinţi şi de porunca Domnului şi Salvatorului transmisă prin apostolii voştri. Căci înainte de toate ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori cu batjocurile lor, care vor umbla după dorinţele lor şi care vor zice: „Unde este promisa lui prezenţă? De fapt, din ziua în care strămoşii noştri au adormit în moarte, toate lucrurile continuă exact ca de la începutul creaţiei“! Căci, potrivit dorinţei lor, ei scapă din vedere faptul acesta: că erau ceruri din timpuri străvechi şi un pământ care stătea ca o masă compactă afară din apă şi în mijlocul apei, prin cuvântul lui Dumnezeu...Dar să nu scăpaţi din vedere îndeosebi acest fapt, iubiţii mei fraţi: că o zi înaintea lui Iehova este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi.”. Iată în timpul lui Petru veneau tot felul de batjocoritori care spuneau „Unde este promisa lui prezenţă?”Însă apostolul Petru afirmă că aceşti batjocoritori „scapă din vedere faptul acesta”, adică judecata divină prin potop. El vorbeşte la prezent, el spune:  „scapă din vedere”, el nu spune vor scăpa din vedere (la viitor)! Apoi el îi sfătuieşte ca cei la care le scrie epistola să nu scape din vedere „că o zi înaintea lui Iehova este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi”. Astfel zilele din urmă au început atunci în primul secol!

 

În mod asemănător, în Iuda 1:17-21 (NW) se spune despre zilele din urmă:

 

Aceştia sunt oameni care murmură, care se plâng de soarta lor, care umblă după dorinţele lor. Gura lor rosteşte cuvinte pompoase şi ei admiră persoane pentru câştig. Dar voi, iubiţii mei fraţi, amintiţi-vă de cuvintele rostite mai înainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos, care vă ziceau: „În timpul din urmă vor fi batjocoritori, care vor umbla potrivit dorinţelor lor după lucruri lipsite de pietate“. Ei sunt aceia care fac dezbinări, oameni carnali, fără spiritualitate. Dar voi, iubiţii mei fraţi, zidindu-vă în credinţa voastră preasfântă şi rugându-vă cu spirit sfânt, păstraţi-vă în iubirea lui Dumnezeu, în timp ce aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Cristos pentru viaţa veşnică”. Iată discipolul Iuda, vorbeşte de oameni care murmură, la prezent în timpul lui, şi el aplică cuvintele vestite mai dinainte de apostoli că în zilele din urmă vor fi batjocoritori, iar apoi el contnuă şi spune despre aceştia: „Ei sunt aceia (la prezent nu la viitor) care fac dezbinări, oameni carnali, fără spiritualitate”. Iată în timpul lui erau astfel de oameni, în timpul lui erau deja zilele din urmă!

 

Zilele din urmă continuă şi în timpul nostru şi se vor finaliza în viitor, cu ultima perioadă de timp a omenirii, numită „necazul cel mare” (Apocalipsa 7:14), sau „timpul sfârşitului” (Daniel 11:35).

 

Însă înainte de necazul cel mare, va mai fi o perioadă de timp premergătoare 'necazului cel mare' numită de Domnul Isus: „începutul durerilor”, când va avea loc pe pământ: apariţia de Cristoşi falşi, războaie, foamete, epidemii, cutremure de pământ. Această perioadă de timp este descrisă în: Matei 24:4-8; Marcu 13:5-8; Luca 21:8-10, şi în Apocalipsa 6:1-8. Aceste nenorociri nu vor însemna decât „începutul durerilor” (Matei 24:4-8), iar ele vor culmina cu necazul cel mare.

 

Această perioadă ce are ca semne caracteristice: războaie, foamete, epidemii, cutremure de pământ, nu a început încă, căci aceste nenorociri vor ucide un sfert din populaţia globului (Apocalipsa 6:8). Cele două războaie mondiale, foametea, epidemiile şi cutremurele de pământ nu au ucis în sec. XX un sfert din populaţia globului. De fapt, în Apocalipsa 6:4, se precizează că călăreţul de pe calul roşu, ce simbolizează războiul „a primit putere să i-a pacea de pe pământ.” Oare nu a mai existat pace din 1914? Chiar în timpul celui de-al doilea război mondial, au existat ţări neutre ca: Irlanda, San Marino, Elveţia, Vaticanul, Portugalia, care nu au fost implicate în conflict, astfel nu putem spune că s-a luat efectiv pacea de pe pământ. Dar în viitor când va galopa acest călăreţ se va lua complet pacea de pe pământ. Faptul că i s-a dat o 'sabie mare' indică că armele care vor fi folosite în conflicte în perioada 'începutul durerilor' vor fi arme de distrugere în masă, nu arme convenţionale, ci arme care vor avea o putere de ucidere mare!

 

 În ce priveşte persecuţiile prezise de Isus (Matei 24:8,Matei 24:10; Marcu 13:9-13), ele vizează 'necazul cel mare' nu zilele din urmă, martorii lui Iehova cred că trăim zilele din urmă deoarece în unele ţări ei au fost persecutaţi.

 

Dar să nu uităm că martorii au fost persecutaţi pentru numele lui Iehova, sau pentru că nu au vrut să participe la război, dar nu au murit pentru numele lui Isus, căci Domnul Isus a spus în Matei 24:9 NW: „…veţi fi obiectul urii tuturor naţiunilor din cauza numelui meu.” Să fim sinceri, au fost martorii lui Iehova ţinta urii tuturor naţiunilor? Însă în viitor când fiara va conduce lumea timp de trei ani şi jumătate, creştinii adevăraţi care nu vor accepta semnul fiarei vor fi ţinta urii tuturor naţiunilor (Apocalipsa 12:17; Apocalipsa 13:2-10; Daniel 12:7).

 

Zilele din urmă continuă şi în timpul nostru şi vor culmina cu o perioadă de timp, din viitor, de 7 ani, din care ultimii trei ani şi jumătate, numită „necazul cel mare” (Apocalipsa 7:14), „timpul sfârşitului” (Daniel 11:35).

 

Ce spune WTS despre Ziua Domnului?
La fel ca şi cu prezenţa Domnului, se spune despre ziua Domnului că a început în 1914, cartea Apogeul Apocalipsului p.22.

 

Ce spune Biblia despre Ziua Domnului?
Biblia învaţă despre ziua Domnului sau ziua lui Cristos că este de domeniul viitorului o dată cu prezenţa sa. Acest lucru reiese din următoarele pasaje Scripturale:
 

1Corinteni 1:7-8 NW: „…în timp ce aşteptaţi cu nerăbdare revelarea Domnului nostru Isus Cristos. El vă va face, de asemenea, fermi până la sfârşit, ca să nu fiţi expuşi vreunei acuzaţii în ziua Domnului nostru Isus Cristos.” După cum ne putem da seama, ziua Domnului are loc la revelarea Domnului, adică la venirea lui, atunci are loc sfârşitul lumii.  

 
1Corinteni 5:5  NW: „…ca spiritul să fie salvat în ziua Domnului.” Deci în Ziua Domnului are loc salvarea, ori în 1914 cine a fost salvat şi cum?
 

2Corinteni 1:14 NW: „…un motiv de laudă, aşa cum şi voi veţi fi pentru noi în ziua Domnului Isus.” Oare când Pavel şi colaboratorii lui urmau să se laude cu Corintenii, în 1914 când aceştia erau morţi, sau la venirea Domnului care avea să-I adune pe toţi?

 
Filipeni 1:6,Filipeni 1:10 NW: „…acela care a început în voi o lucrare bună o va duce la capăt PÂNĂ în ziua lui Isus Cristos…aşa încât să fiţi fără cusur …PÂNĂ în ziua lui Cristos.” Deci Dumnezeu va lucra la caracterul creştinilor până în ziua lui Cristos, ori dacă acea zi a sosit, atunci înseamnă că roadele ce le producem din 1914 încoace nu mai sunt de la Dumnezeu. De asemenea când vor fi sfinţii fără cusur? Oare nu în ziua când vor avea corpuri spirituale perfecte?

 

Alte argumente că ziua Domnului este în viitor şi sinonimă cu venirea lui Cristos sunt: Filipeni 2:16; 2Timotei 4:8; Luca 17:29-30, de fapt ziua Domnului Isus este sinonimă cu ziua lui Iehova, căci în 2Petru 3:10 în originalul grecesc este „ziua Domnului”, iar în v.12 apare în unele manuscrise: „ziua Domnului”, iar în altele „ziua lui Dumnezeu”, dar pe care traducerea Lumii noi le-a înlocuit cu „ziua lui Iehova”.

 

Ce spune WTS  despre „încheierea sistemului de lucruri”?
Turnul de Veghe explică că „încheierea sistemului de lucruri” a început în 1914, după cum se afirmă în W 1/2 1983, p.11-17; W 2000 15/10 p.26, iar secerişul a început în anul 1919 (W 1/5 1993 p.13, par.11). dar conform cu Matei 13:39 NW, „secerişul este încheierea unui sistem de lucruri.” , deci este clar că nu poate ca încheierea sistemului de lucruri să fi început în 1914, iar secerişul în 1919.

 

Turnul de Veghe pentru a susţine că „încheierea sistemului de lucruri” se referă la o perioadă mai lungă de timp dinaintea sfârşitului aduce ca argument cuvântul din greacă pentru „încheierea sistemului de lucruri” şi anume „synteleia” care este un cuvânt care se referă la o succesiune de evenimente care culminează cu sfârşitul - în greacă: „teleos”Matei 24:14. Însă aceasta nu înseamnă zeci de ani înainte de sfârşit, ci „synteleia” se referă la evenimentele care se vor succede rapid la sfârşitul lumii, şi nu se referă la zilele din urmă, căci „synteleia” apare doar în următoarele pasaje: Matei 13:39-40,Matei 13:49; Matei 24:3; Matei 28:20; Evrei 9:26, în afară de textul din Evrei care se referă la venirea lui Isus ca om în primul secol e.n., celelalte texte, dacă le citim cu atenţie se referă la perioada sfârşitului, când are loc: judecarea, selectarea şi distrugerea celor răi, astfel „încheierea sistemului de lucruri” nu se poate referi la o perioadă de ani de zile, căci atunci când începe „încheierea sistemului de lucruri” se opreşte lucrarea facerii de discipoli (Matei 28:19-20).

 

Ce spune Biblia despre, „încheierea sistemului de lucruri”?
Dacă a început „încheierea sistemului de lucruri” în 1914 înseamnă că deja au avut loc următoarele evenimente descrise în profeţiile Bibliei:

 

1. Neghina a fost arsă în foc (Matei 13:40).

2. Grâul, adică toţi creştinii unşi sunt strânşi în hambar, adică în Regatul cerurilor (Matei 13:30,Matei 13:43).

 

Creştinii falşi (peştii răi) sunt separaţi de creştinii adevăraţi (peştii buni - Matei 13:49)

 

Lucrarea de predicare nu se mai face cu ajutorul Domnului Isus, capul congregaţiei, căci el a spus în Matei 28:19-20 NW : „…Şi iată, eu sunt cu voi până la încheierea sistemului de lucruri.”, ori dacă încheierea sistemului a început în 1914, Isus nu a fost cu noi decât până la încheierea sistemului de lucruri.”

 

Deci încheierea sistemului de lucruri se referă la sfârşitul acestui sistem de lucruri, însă Societatea a complicat foarte mult învăţătura simplă a lui Cristos, prin asta arătând că nu-l au ca cap pe Cristos care preda adevărul în mod simplu.

 

Ce spune WTS  despre „timpul sfârşitului”?

Ea susţine că a început în 1914 şi este dogmatică în această privinţă după cum reiese din W 15/5 2000 p.11, par.6 unde se precizează: „Isus Cristos a devenit rege ceresc în anul 1914 şi suntem absolut siguri că timpul actual este timpul sfârşitului.” (vezi şi Apogeul Apocalipsului p.22,23).

 

Ce spune Biblia despre „timpul sfârşitului”?
Această expresie apare doar în Daniel 8:17; Daniel 11:35,Daniel 11:40; Daniel 12:4,Daniel 12:9, şi se referă la: o perioadă scurtă de trei ani şi jumătate sau trei timpuri şi jumătate, dinaintea sfârşitului (Daniel 7:25-26; Daniel 12:3-7), când cei înţelepţi sunt luminaţi de Spiritul lui Dumnezeu pe baza profeţiilor împlinite (Daniel 12:4,Daniel 12:9), dar nici de cum nu se referă la zeci de ani cât a trecut din 1914 (Daniel 11:35).

 

În concluzie: Anul 1914, cu toate interpretările şi vâlva care s-a făcut în jurul lui, nu are nici o bază biblică, Societăţii Turnul de Veghere îi este greu să recunoască acest lucru, deoarece acesta este o doctrină de baza pe care conducerea martorilor îşi bazează autoritatea.

 

Deci să nu ne facem iluzii că totuşi conducerea Martorilor lui Iehova va revizui învăţătura anului 1914 şi îl vor scoate din învăţăturile lor, deoarece dacă ei elimină acest an, atunci cad o grămadă de învăţături cum ar fi: întronarea în 1914, parousia (prezenţa), „Ziua Domnului”, „timpul sfârşitului”, „încheierea sistemului de lucruri”, şi atunci, ceilalţi ani care sunt legaţi direct în învăţătura martorilor de 1914, cum ar fi: anul 1918 şi 1919 sunt o invenţie omenească!

 

Iubite cititor, conducerea martorilor nu a ascultat de avertsmentul dat de Isus în Fapte 1:7: „Nu este treaba voastră să cunoaşteţi timpurile sau perioadele pe care Tatăl le-a pus sub autoritatea sa”!

 

ce vei faci iubite cititor, vei fi complice la învăţăturile false ale WTS, susţinându-le în continuare şi răspândindu-le sau vei renunţa la ele şi te vei apropie de Biblie cu alţi ochii, dorind în mod sincer să înţelegi adevărul, rugându-te pentru lumină şi studiind Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este, fără nişte preconcepţii dinainte în mintea şi inima ta. Dacă vei face aşa, cu tine se va împli Scriptura care spune: „Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică...” (NTR).

 


[1] Nu în anul 607 î.e.n a avut loc distrugerea Ierusalimului, ci în 588 î.e.n, anul 607, fiind anul primei invazii babiloniene şi nu a celei de a treia, care a distrus Ierusalimul. Prima invazie are loc în 607 î.e.n, şi este descrisă în Daniel 1:1-4; A doua invazie a avut loc în 600 î.e.n, descrisă în Ieremia 52:28; A treia invazie a avut loc în 588 î.e.n, descrisă în Ieremia 52:1-27,Ieremia 52:29 fiind distrus tot atunci şi Ierusalimul (2Cronici 36:17-21); Iar a patra deportare în Babilon şi ultima are loc în 584 î.e.n, descrisă în Ieremia 52:30.