În publicaţile Societăţii Watch Tower (WTS), se susţine că în anul 607 î.e.n. Ierusalimul a fost distrus de Babilonieni şi atunci a fost detronat Zedechia, ultimul rege care a stat pe scaunul lui Iehova, iar urma să treacă şapte timpuri conform cu Daniel 4, din 607 î.e.n. până Regatul avea să fie restabilit.

 

Calculul învăţat de WTS este că cele 7 timpuri din Daniel 4, fac 2520 de zile, căci cu Apocalipsa 12:6,Apocalipsa 12:14, trei timpuri şi jumătate fac 1260 de zile, iar 7 timpuri, 2520 de zile, iar conform cu principiul un an pentru o zi, rezultă 2520 de ani din 607 î.e.n până în 1914 e.n.

 

Astfel se susţine că în „octombrie” 1914, Isus a fost întronat ca rege şi-a început prezenţa, şi Diavolul a fost aruncat din cer, ca urmare a începutului domniei lui Cristos (vezi: W 1980 1/11, p.26-30; W 1984 1/11, p.12-17; W 1986 1/7, p.15-20; W 2000 1/4 p.17-22).

 

Însă adevărul este că: doctrina WTS cu privire la 607 î.e.n. şi la 1914, nu corespunde cu: Biblia, cu istoria, cu aplicarea visului profetic, cu realitatea despre Regatul lui Dumnezeu.

 

Societatea Watchtower a creat ceea ce poate fi numit ‚un cadru teologic şi istoric pentru Martorii lui Iehova’. Aşa după cum vom observa, acest cadru se bazează pe anul 1914. Actualmente Martorii lui Iehova susţin că în 1914, Isus Cristos s-a aşezat pe tron în ceruri şi a început să 'domneasca în mijlocul vrăşmaşilor Săi' (Psalm 110:2). În acel an a început ‚timpul sfârşitului’ acestei lumi!

 

WTS susţin ca anul 1914 a fost prezis de Charles Taze Russell, fondatorul mişcării, începând din anii 1870, iar acest lucru este folosit ca un argument major pentru a dovedi ca Russell a fost condus de Dumnezeu!

 

Ce dovezi cronologice a folosit Carles Taze Russell? Argumentul său cronologic, a fost împrumutat în totalitate de la adventistul Nelson Barbour. Ei aveau o lista lunga cu date, una dintre ele fiind anul 1914. Barbour a spus ca Ierusalimul a fost distrus în 606 î.e.n. scoţând 2.520 de ani din 606 î.e.n. ne da 1914, corect? Nu, greşit!

 

Atât Barbour, cat şi Russell, erau necunoscători în privinţa cronologiei şi istoriei. Când s-a format calendarul pe care-l folosim noi (Iulian, mai târziu îmbunătăţit Gregorian), nu a existat anul zero, deci 1 î.e.n. a fost urmat de 1 e.n. 2.520 de ani de la 606 î.e.n. ne duce la 1915, ceea ce Russell a folosit de fapt în loc de 1914 timp de câţiva ani. Însă în 1914 a început primul război mondial. Iar Russell a prezis ceva pentru 1914, ceva s-a întâmplat într-adevăr, astfel Russell a crezut ca a avut dreptate. El a 'uitat' de anul zero şi a schimbat cronologia înapoi la 1914. Însă mai devreme sau mai târziu acest lucru trebuia sa fie corectat. Cum? Mutând distrugerea Ierusalimului cu un an, din 606 la 607 î.e.n.

 

WTS susţine că Ierusalimul a fost distrus în 607 î.e.n. WTS apelează la câteva versete biblice. Astfel, în cartea: „Să vină regatul Tău”, se spune următoarele la paginile 187-188: „Profetul Ieremia a anunţat că babilonienii vor distruge Ierusalimul şi că vor face acest oraş ca şi întreaga ţară o pustietate (Ieremia 25:8‚ 9). El a adăugat: „Şi toată această ţară trebuie să devină un loc devastat‚ un obiect de stupefacţie‚ şi va trebui ca aceste naţiuni să servească regelui Babilonului şaptezeci de ani” (Ieremia 25:11). Cei 70 de ani s-au sfârşit cînd‚ în primul an al domniei sale‚ Cirus cel Mare a eliberat pe evrei‚ permiţîndu-le astfel să se întoarcă în ţara lor (2Cronici 36:17–23). Credem că după citirea cea mai literală a lui Ieremia 25:11 şi a altor texte‚ cei 70 de ani trebuie număraţi începînd din momentul cînd babilonienii au distrus Ierusalimul şi au transformat ţara lui Iuda într-o pustietate. — Ieremia 52:12-15‚24-27; Ieremia 36:29-31.”

 

Cei 70 de ani ai lui Ieremia sunt aplicaţi aici la perioada: de la distrugerea Ierusalimului de către Nebucadneţar, până când iudeii au primit permisiunea să se întoarcă din Babilon înapoi în tara lor. Căderea Babilonului în mâinile lui Cirus a avut loc în 539 î.e.n. WTS susţine ca iudeii s-au întors acasă în 537 î.e.n.

 

Pasajul din Ieremia 25:11, nu spune ceea ce pretinde WTS că spune:

 

Ieremia 25:11 NW: „Toată ţara aceasta va ajunge un loc devastat şi o pricină de uimire, şi aceste naţiuni vor trebui să-i slujească regelui Babilonului şaptezeci de ani”. Observam ca Ieremia nu spune nicăieri că Ierusalimul va fi devastat timp de şaptezeci de ani; ci, aceşti şaptezeci de ani reprezintă un timp de supunere a naţiunilor faţă de împăratul Babilonului şi nu de devastare a Ierusalimului. Chiar daca contextul vorbeşte despre devastare, cei şaptezeci de ani sunt aplicaţi doar la supunere naţiunilor. Textul din „Să vină regatul Tău”, citat mai sus, ignoră acest lucru. În plus, supunerea nu se limitează la israeliţi; ci, la „aceste naţiuni”. Astfel se include în mod firesc multe naţiuni, daca nu toate naţiunile din aceasta zona Syro-Palestiniană.

 

Dintre toţi împăraţii străini, Nebucadneţar este cel mai des pomenit în Biblie, Nebucadneţar a fost fiul lui Nabopolassar, rege al Babilonului, el a fost făcut părtaş la domnie, coregent cu tatăl său. El conduce lupta de la Carchemiş în 607 î.e.n. împotriva Faraonului Neco al Egiptului. Ieremia vorbeşte de această luptă în cap. 46:1,2. Ioiachim, împăratul lui Iuda, îl ajutase pe faraon împotriva lui Nebucadneţar. Nebucadneţar a fost biruitor, a luat pradă de la egipteni, dar nu l-a cruţat nici pe Ioiachim. Trupele lui au trecut pe la Ierusalim şi un prim lot de prizonieri sunt duşi în captivitatea Babilonului, împreună cu vasele sfinte de la templu. Printre cei duşi a fost şi Daniel cu ceialalţi trei tineri credincioşi (Daniel 1:1-4).

 

Astfel, popoarele acestea, la care face referire Ieremia 25:11, au început să servească lui Nebucadneţar din 607 î.e.n., când aşa după cum am văzut, el a luat şi prizonieri şi prada din Ierusalim. În acest an Nebucadnetar a învins pe Faraonul Neco (Ieremia 46:2) şi naţiunile din aceasta zona au plătit tribut regelui Babilonului începând din acel an. Israelul a ieşit din captivitatea babiloniană în anul 537 î.e.n., când naţiunea Israel s-a întors în ţara lor! Astfel ele au servit regelui Babilonului timp de 70 de ani.

 

Trebuie precizat, că începutul acestor 70 de ani nu are nici o legătura cu distrugerea  Ierusalimului; ci, cu supremaţia Babilonului peste naţiuni.

 

Ieremia menţionează cei şaptezeci de ani şi într-un alt verset: Ieremia 29:10 NW: „Când se vor împlini cei şaptezeci de ani în Babilon, îmi voi aduce aminte de voi şi voi împlini cuvântul meu bun pentru voi, aducându-vă înapoi în locul acesta”. În acest verset Traducerea lumii noi, dovedeşte favorizarea interpretării WTS. Trebuie observat însă că în discuţia celor „şaptezeci de ani”, acesta este singurul loc în care NW este controversat.

 

Doar cu excepţia traducerii King James Version (sau Authorized Version) din 1611, împreuna cu traducerile mai noi care derivă din ea, NW este complet singura traducere când spune în Babilon” aici. Pentru ca în multe alte traduceri, versetul spune „ai Babilonului” (BCR); „pentru Babilon” (BB.2001), sau o formă similară.  Care este traducerea corectă, Dr. Avigdor Orr, spune: „Sensul textului ebraic original poate fi redat şi în felul următor: 'După ce şaptezeci de ani ai (dominaţiei) Babilonului s-au împlinit, etc.' Cei şaptezeci de ani de aici se referă evident la Babilon şi nu la iudei sau captivitatea acestora. Ei se refera la şaptezeci de ani de dominaţie babiloniană, la sfârşitul cărora vor fi eliberaţi cei exilaţi”.

 

Însă chiar dacă traducerea corectă ar fi: „în Babilon”, de la prima deportare în Babilon din 607 î.e.n. când au fost luaţi primi evrei în captivitate, după bătălia de la Carchemiş (vezi: Ieremia 46:1-2; Daniel 1:1-2), până în 537 î.e.n. când evreii au fost eliberaţi şi a început repatrierea lor, sunt 70 de ani.

 

Un al doilea argument biblic adus de WTS este Daniel 9:2, unde se spune:

 

„În primul an al domniei lui, eu, Daniel, am înţeles din cărţi numărul anilor despre care Iehova îi vorbise profetului Ieremia: că Ierusalimul avea să fie lăsat pustiu şaptezeci de ani” (NW).

 

Pe baza acestui text martorii susţin că cei 70 de ani au început de la distrugerea Ierusalimului, atunci când Ierusalimul a devenit pustiu şi nu de la prima invazie asupra lui. Însă, o traducere exactă a lui Daniel 9:2 ar fi: „în primul an al domniei sale, eu, Daniel, am înţeles din cărţi numărul de ani care, după cuvântul DOMNULUI către Ieremia profetul că trebuie să treacă înainte să se sfârşească dezolările Ierusalimului, anume, şaptezeci de ani.” [Revised Standard Version - RSV]

 

Observaţi că RSV foloseşte pluralul: „dezolările”, în limba română traducerea: Biblia Bucureşti 2001 şi Biblia Fidela 2009, redă cu: „pustiirilor”. Astfel, Daniel vorbeşte la plural, despre câteva devastări.

 

Cuvântul pentru „devastări” este „chorbah”. El nu înseamnă, aşa după cum vom vedea: distrugere completă. Am văzut că Nebucadneţar a luat prizonieri şi pradă din Ierusalim deja în 607 î.e.n., anul ascensiunii sale. În fiecare an, după aceea armatele sale au trecut prin ţară, cauzând fără îndoială mai multe distrugeri şi Biblia vorbeşte chiar despre bande din diferite ţări care provocau dezastru în această perioadă. (Vezi 2Regi 24:2; Ieremia 35:11). Dacă ne uităm la modul în care este folosită această expresie şi în alte părţi ale Bibliei, argumentul WTS cade.

 

Profetul Ezechiel vorbeşte despre „cei ce trăiesc în locurile cele pustiite” (Ezechiel 33:24,Ezechiel 33:27 Versiunea Bratolomeu Anania), ceea ce înseamnă destul de clar că expresia nu se referă neapărat la locuri complet golite de locuitori. Aceiaşi expresie o găsim şi în Neemia 2:17, după întoarcerea iudeilor în Ierusalim, când erau un anumit număr de evrei în Ierusalim, astfel, ne dăm seama că aplicarea acestui cuvânt din Daniel 9:2, de către WTS, la cea de-a treia invaie babiloniană, când a fost distrus Ierusalimul este eronată.

 

Am văzut, că textul din Daniel 9:2, nu spune nicăieri că cei şaptezeci de ani au început când Ierusalimul a fost distrus complet, deoarece expresia în sine, se poate referi la devastările succesive ale Ierusalimului, care au început în 607 î.e.n., cu mulţi ani înainte de distrugerea lui completă din 588 î.e.n.

 

Concluzia celor de mai sus, este că distrugerea complectă a Ierusalimului nu a avut loc în 607 î.e.n. Ci prima invazie a avut loc atunci, căderea finală a Ierusalimului a avut loc în al 19-lea an al lui Nebucadneţar. (Ieremia 52:12; 2Regi 25:1-4; 2Cronici 26:11,2Cronici 26:19), în 588 î.e.n.

 

Astfel, adevărul este că Ierusalimul a căzut în mâinile babilonienilor în 588 î.e.n., nu în 607 î.e.n.. Ignoranţa lui Barbour şi Russell în domeniul cronologiei şi istoriei a creat o problema imensa pentru WTS. The Encyclopedia Britanica (versiunea online), o sursa pe care WTS o citează adesea, spune următoarele: „În 587/586 oraşul şi templul au fost complet distruse de către Nebucadneţar şi a început captivitatea. Aceasta a luat sfârşit în 538 î.e.n. când Cirus cel Mare al Persiei, care a cucerit Babilonul, a permis iudeilor sub conducerea lui Zorobabel din seminţia lui David sa se întoarcă în Ierusalim.”

 

Desigur că WTS admite, că ei sunt cam singurii din lume, care susţin că Ierusalimul a căzut in 607 î.e.n. Ei spun ca aceasta se datorează faptului că numai ei susţin cu adevărat Biblia mai presus de sursele laice.

 

Folosesc ei Biblia ca unitate de măsura? Biblia nu conţine nici un an absolut, întrucât calendarul nostru nu a fost inventat încă pe vremea când a fost scris Scripturile. Aşadar, nu este posibil să datăm evenimentele direct. Însă Biblia oferă date relative. Am văzut că argumentele aduse de WTS şi anume Ieremia 29:10; Daniel 9:2, nu susţin că cei şaptezeci de ani încep de la distrugerea competă a Ierusalimului.

 

Prima invazie are loc în 607 î.e.n, şi este descrisă în Daniel 1:1-4; a doua invazie a avut loc în 600 î.e.n, descrisă în Ieremia 52:28; a treia invazie a avut loc în 588, descrisă în Ieremia 52:1-27,Ieremia 52:29, atunci fiind distrus Ierusalimul (2Cronici 36:17-21); Iar a patra invazie şi deportare a evreilor în Babilon şi ultima, are loc în 584 î.e.n, descrisă în Ieremia 52:30.

 

Însă chiar dacă toate datele şi tot calculul ar fi după cum susţine WTS (singur în opoziţie cu toţi istorici şi cu textele biblice analizate), şi aşa există o discrepanţă, ca dată! De ce spun asta? Deoarece conform cu învăţătura WTS, primul război mondial face parte din semnul descris de Isus în Matei 24:6, şi Apocalipsa 6:4; Apocalipsa 12:7, însă primul război mondial a început în iulie-august şi nu în octombrie. Cum de au început ‚vaiurile’ (războaie), înainte de aruncarea lui Satan, care conform cu WTS a avut loc în octombrie 1914? (vezi cartea „Regatul lui Dumnezeu s-a născut” – 2006; p.177-186; W 2004 1/2  p.18-22).

 

În Enciclopedia Wikipedia se spune: Primul Război Mondial (cunoscut şi ca Marele războiRăzboiul naţiunilor sau Războiul menit să pună capăt războaielor) a fost un conflict la scară mondială. În 28 iulie 1914 Austria a atacat Serbia (în 23 iulie 1914 Serbia primise ultimatum de la Austria), în 3 august 1914 Germania a invadat Belgia.”

 

Dacă mergem pe interpretarea WTS, războiul din cer şi întronarea lui Isus, ar fi trebuit să aibă loc în octombrie 1914! De ce atunci, vaiurile, adică primul război mondial a început încă din 28 iulie şi nu în octombrie?

 

O a doua problemă de fond a interpretării WTS este: Incompatibilitatea doctrinei WTS, cu interpretarea dată de Daniel, visului profetic avut de Nebucadneţar:

 

Astfel fără a şti istorie, fără a ne complica cu date, cu calcule, cu lupte asupra unor cuvinte, cum trebuie traduse sau înţelese, motivul simplu şi de fond pentru care interpretarea WTS este falsă este tocmai Daniel 4, de unde a plecat toată această interpretare. Doctrina WTS, nu stă în picioare din următorul simplu motiv, acel vis cu copacul din Daniel 4, nu are cum susţine Turnul de veghe ‚o dublă împlinire’ şi asupra lui Nebucadneţar şi asupra Regatului lui Dumnezeu, căci nu reiese de nicăieri, că copacul reprezintă Regatul lui Dumnezeu; ci, copacul este DOAR: Nebucadneţar!

 

Acest lucru este precizat clar în textul din Daniel 4:24-25, NW unde se spune: „IATĂ INTERPRETAREA, o, rege, şi iată decretul Celui Preaînalt, care trebuie să se împlinească asupra domnului meu, regele (asupra lui Nebucadneţar cu care vorbea Daniel, v.18,19): Vei fi alungat dintre oameni şi vei locui cu animalele câmpului. Ţi se va da să mănânci iarbă ca la tauri şi vei fi udat de roua cerului. Şapte timpuri vor trece peste tine (peste Nebucadneţar), până vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste regatul oamenilor şi că îl dă cui vrea.” Deci Biblia ne dă visul, dar şi interpretarea visului, noi nu trebuie să speculăm, să ne chinuim să găsim interpretarea, aceasta este simplă şi clară, şi se aplică doar asupra lui Nebucadneţar: „IATĂ INTERPRETAREA, o, rege, şi iată decretul Celui Preaînalt, care trebuie să se împlinească asupra domnului meu, regele (asupra lui Nebucadneţar cu care vorbea Daniel, v.18,19).

 

Iar despre copac se spune clar în v.20-22: „Copacul pe care l-ai văzut... eşti tu, o, rege...” NW (cu referire la Nebucadneţar). De fapt cum poate Regatul lui Dumnezeu să aibă inimă, şi aceasta să devină o inimă de fiară, căci despre copac se spune în v.14-16 NW: „Inima lui de om să se schimbe şi să i se dea o inimă de animal. Şapte timpuri să treacă peste el”. Deci nici vorbă de Regatul lui Dumnezeu în acest vis profetic!

 

Iar argumentul care se mai aduce, cum că v.17,25,34 (BCR), s-ar referi la Regatul lui Dumnezeu prin cuvintele: „…că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place şi pune peste ea pe cel mai de jos dintre oameni…Acela a cărei stăpânire este o stăpânire veşnică şi a cărei împărăţie este din generaţie în generaţie.” Deci vedem din text nu o împărăţie sau o domnie care se opreşte în 607 î.e.n, şi începe în 1914, ci „o stăpânire veşnică”, care se manifestă chiar şi prin regii păgâni, chiar prin copiii lui Nebucadneţar care au trăit după anul 607 î.e.n (compară cu Ieremia 26:6-7; vezi şi Romani 13:1; Proverbe 8:15-16).

 

Cum poate regatul lui Dumnezeu să fie tăiat, căci copacul a fost tăiat pentru şapte timpuri, dacă regatul, domnia lui Dumnezeu este veşnică (Daniel 4:14-15; Psalm 145:13; Daniel 6:26)?!?

 

În plus, cuvintele: „o dă cui îi place şi pune peste ea pe cel mai de jos dintre oameni”, nu se aplică la întronarea lui Isus în 1914, din două motive: 1) În primul rând, acesta este un principiu universal valabil nu o învăţătură specifică la întronarea pretinsă din 1914, 2) Chiar dacă acest principiu se aplică la Isus, care s-a smerit foarte mult, această umilinţă a lui Isus descrisă în Filipeni 2:6-8, prin care încearcă să facă legătura martorii cu Daniel 4, nu se referă la venirea lui ca rege în 1914; ci, la umilirea lui când a fost om pe pământ.

 

Apoi gândiţi-vă, de unde ştim că în acest caz, cele 7 timpuri se aplică regula un an pentru o zi? Căci în Biblie 7 timpuri sunt 7 ani (o dată cei trei timpuri şi jumătate fac 1260 de azi, adică trei ani şi jumătate profetici, un an profetic fiind de 360 de zile – Apocalipsa 12:6,Apocalipsa 12:14), şi nu există nici un alt exemplu că ar fi mai mult?

 

Deci tot calculul cu 7 timpuri, pleacă de la nişte premize greşite, căci dacă ne-am fi întrebat: de unde reiese din Daniel 4, că tăierea copacului are o dublă împlinire, ne-am fi dat seama, că tot calculul este o invenţie omenească preluată de Russell. Ca urmare, milioane de pagini tipărite în zadar, şi milioane de oameni îndoctrinaţi cu un calcul fals şi care pleacă de la mai multe premize false.

 

Ezechiel 21:25-27, pe baza acestui text, martorii susţin că coroana lui Zedechia care a domnit pe tronul lui Iehova a fost dată jos, iar apoi a fost dată lui Isus în anul 1914 e.n., însă prinţul lui Israel la care face referire textul se referă mai degrabă la Ioiachim, care a suferit înfrângere din partea Babilonului (comp. Ezechiel 21:19-23 cu 2Cronici 36:5-7), decât Zedechia care a fost numit rege de către Nebucadneţar (2Cronici 36:11-21). Apoi lucrul cel mai important este că acest text nu specifică când cel ce are drept la coroană o va primi, astfel în acest text nu găsim nici o referire la vreun an specific.

 

 

De unde provine această interpretare cu cele 7 timpuri?

 

John Aquila Brown este iniţiatorul interpretării celor „şapte timpuri” din Daniel capitolul 4, interpretare care produce cei 2.520 de ani prin formula o zi pentru un an, care nu este decât o forţare a Bibliei, ca Biblia să spună ceea ce ea nu spune. Aceste corelări de versete după bunul plac, nu sunt altceva decât stricarea Cuvântului lui Dumnezeu (2Corinteni 4:2; 2Timotei 2:15), căci de unde a ştiut Brown şi de asemenea: WTS, că trebuie aplicat o zi pentru un an?! Cine le-a dat acest drept de a face astfel de corelări de versete fără nici o legătură între ele?

 

Brown a publicat mai întâi această interpretare în anul 1823, iar metoda sa convertirea cele „şapte timpuri” în 2.520 de ani, exact în acelaşi mod în care o fac astăzi publicaţiile Watch Tower. Acest lucru s-a întâmplat cu douăzeci şi nouă de ani înainte de naşterea lui Charles Taze Russell, cu patruzeci şi şapte de ani înainte ca acesta să pună bazele grupului său de studiu al Bibliei şi cu mai mult de jumătate de secol înainte de apariţia cărţii „The Three Worlds”.

 

Nu exista nici un fragment în nici una din publicaţiile Societăţii Watch Tower care să recunoască aceste fapte, că ei au preluat acestă interpretare de la John Aquila Brown. Nu se menţiona nicăieri numele lui John Aquila Brown. Doar în anul 1993, Societatea Watch Tower a recunoscut pentru prima oară, adevărata origine a calculului celor 2.520 de ani şi anume în 1823 de către John Aquila Brown – cu 50 de ani înainte ca Russell să apară în scenă.

 

Acest calcul ca şi alte şi alte învăţături şi interpretări Ruseell le-a preluat de la alţii, dar problema este că toată această interpretare este falsă, Regatul lui Dumnezeu nu se întrerupe în 607 î.e.n. Ca să îşi revină în anul 1914, Regatul lui Dumnezeu este etern, stăpânirea lui Iehova este veşnică chiar pe pământ, pentru că El este Cel care rânduieşte autorităţile care conduc pe pământ (Romani 13:1,Romani 13:2).

 

Această învăţătură este o blasfemie la adresa lui Dumnezeu, la adresa atributului Său etern de Stăpânitor, o defăimare a Regatului lui Dumnezeu! Cei ce iubesc adevărul vor spune împreună cu Psalmistul care declară despre Regatul lui Dumnezeu: Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică şi stăpânirea Ta dăinuieşte din generaţie în generaţie” (NTR 2007).