Închipuiţi-vă că sunteţi în cadrul unei Organizaţii religioase, care pretinde că este religia adevărată, singura grupare care posedă adevărul, şi care are un canal de comunicare cu Dumnezeu, superior şi unic faţă de alte grupări religioase. Acest canal unic, numit şi „sclavul fidel şi prevăzător” (Matei 24:45 NW[1]), şi doar ei singurii posedă interpretarea corectă a Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu, folosind literatură tipărită în special ei  învaţă poporul prin revista Turnul de Veghe, instumentul de educare a întregii Organizaţii.

După ce în trecut această revistă, şi deci implicit conducerea martorilor a făcut zeci de greşeli de interpretare a Bibliei, recunoscute ulterior ca greşeli, mascate, unele muşamalizate, altele scuzate, etc., ne aşteptam ca după anul 1996 să nu mai vedem în revista Turnul de Veghe astfel de greşeli, căci conform cu W 15/7 1996 p. 20 un Martor al lui Iehova declara cu bucurie, prin paginile acestei reviste că „adevărul străluceşte ca soarele în amiază” adică când este lumina mai mare. Să ne întrebăm: a avut acel martor dreptate, adică lumina adevărului a ajuns la intensitatea maximă? Dacă nu, de ce a permis corpul de guvernare să scrie o astfel de afirmaţie? Să acceptăm că Turnul de veghe acum nu mai poate face greşeli, deoarece a ajuns cu lumina la intensitate maximă.

Ce bucurie, pentru Organizaţia care pretinde că este singura deţinătoare a adevărului, după zeci de ani de aşteptare, de purificare şi schimbare în doctrine, vine anul luminii depline, când soarele este în amiază, adică la intensitatea maximă. Dar stupoare, pentru că apar alte numere ale Turnului de Veghe, care conţin modificări de doctrină, (vezi: W 1998 15/9; W 1999 1/5).

Problema e şi mai gravă, după ce martorii au fost învăţaţi zeci de ani că speranţa cerească s-a închis în anul 1935, şi după ce ei au învăţat aceste lucruri pe alţii, însă vine Turnul de Veghe din 1/5 2007 p.30,31, care învaţă altceva!!! Dacă eşti Martor al lui Iehova, ar trebui să te întrebi sincer:

 

» Speranţa mea este furnizată de Spiritul lui Dumnezeu sau de o Organizaţie omenescă?

» Schimbările în învăţătură efectuate de Turnul de Veghe sunt de fond sau de formă?

 

În timp ce literatura Turnului de Veghe, chipurile: „singurul canal de comunicare a lui Dumnezeu, şi singurul instrument folosit de Domnul Isus cap al congregaţiei pentru explicarea adevărului”, explica prin intermediul cărţii „Uniţi în închinare” p. 112: „Dacă luăm în considerare felul cum s-au desfăşurat evenimentele, apare evident faptul că, în general chemarea cerească s-a încheiat în jurul anului 1935 e.n. atunci când s-a înţeles în mod clar speranţa pământescă pentru marea mulţime.” [Sublinierea îmi aparţine].

Tot la fel, se explica în alte publicaţii că această chemare pentru cer durează în viziunea Turnului de Veghere de la Penticosta din 33 e.n. până în anul 1935 când se încheie speranţa cerească şi se începe strângerea marii mulţimi cu speranţă pământească (W 1/2 1983 p.11-18).

Însă după ce zeci de ani, Martorii lui Iehova şi-au însuşit această doctrină, după ce au crezut în ea ca fiind adevărul, ca fiind o revelaţie deosebită, fiind singurul popor de pe pământ care ştiu când s-a încheiat chemarea cerească, după ce au predicat acest an şi la alţii; stupoare, vine Turnul de Veghe din 1/5 2007 p.30,31 şi strică această doctrină pe care milioane de martorii şi-au stabilit speranţa, crezul şi viaţa. Căci milioane de martori cred că au speranţă pământească, adică perspectiva de a locui pe un pământ paradisiac în Regatul lui Dumnezeu, bazaţi pe afirmaţia că: speranţa şi chemarea cerească s-a închis în anul 1935.

Deci milioane de oameni şi-au asumat o speranţă, nu pe baza convingerii făcute de Spiritul Sfânt; ci, pe baza unei interpretări greşite, pe baza unui an, ales în mod arbitrar de lideri, fără nici o bază biblică!!! Ei cred că au speranţă pământească, nu pentru că asta le-a transmis Spiritul şi Cuvântul lui Dumnezeu; ci, această idee şi concepţie a fost transmisă şi inoculată în mintea lor de o Organizaţie, care ulterior a spus că a greşit! Ce şocant este să îţi dai seama într-o bună zi, că speranţa pe care o nutreşti, nu e Biblică, nu e autentică; ci, fabricată de oameni, dar este ceea ce merităm, dacă punem păreile omeneşti ca doctrină în locul Cuvântului lui Dumnezeu.

Este trist că pe parcursul a zeci de ani, martorii nu au avut alternativă de a alege între cele două speranţe: cerească sau pământească. Ei au fost învăţaţi una şi bună: calea spre cer s-a închis în anul 1935, cei care totuşi împărtăşesc speranţa cerescă după anul 1935, sunt excepţia şi îi înlocuiesc pe cei ce au căzut şi au fost infideli din cadrul rămăşiţii unse.

Însă câţi au avut curajul să devină deosebiţi, să afirme că au speranţă cerescă? Puţini, poate că s-ar fi afirmat mai mulţi, dar apărea condamnarea, ridicolul, cum să ne împărtăşim din simboluri, ce vor zice bătrânii de congrgaţie? Oare nu vor considera restul fraţilor ca mândrie, dacă eu le spun că simt că am chemarea cerească?

Problemele ridicate de această doctrină omenească pusă la nivel de doctrină biblică, sunt multiple. Însă este uimitor cu câtă uşurinţă conducerea Martorilor lui Iehova tratează această greşeală.

Dar să analizăm ceea ce spune Turnul de Veghe din 1/5 2007 p.30,31.

 

Întrebări de la cititori W 1/5 2007 p.30,31

„Când ia sfârşit chemarea la viaţă cereas­că a creştinilor?

Biblia nu oferă un răspuns exact la această întrebare. Ceea ce ştim este că ungerea dis­cipolilor lui Isus pentru a deveni moştenitori ai vieţii cereşti a Început În 33 e.n. (Fap­tele 2:1-4). De asemenea, ştim că, după moartea apostolilor, adevăraţii creştini unşi, sau 'grâul', au 'crescut Împreună' cu creştinii falşi, 'neghina' (Matei 13:24-30). Apoi, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, creştinii unşi s-au remarcat din nou printr-o activitate inten­să. În 1919, "secerişul pământului", care in­cludea şi strângerea ultimilor membri ai cla­sei creştinilor unşi, a Început. - Apocalipsa ,Apocalipsa :16.

De la sfârşitul secolului al XIX-lea până În 1931, principalul scop al lucrării de predica­re a fost strângerea celor rămaşi din corpul lui Cristos. În 1931, Studenţii În Biblie şi-au luat numele biblic de Martori ai lui Ieho­va, iar în numărul din 15 noiembrie 1933 al revistei Turnul de veghe (engl.) s-a explicat că acest nume unic era 'dinarul' la care se face referire În parabola lui Isus din Matei 20:1-16. Despre cele 12 ore menţionate În parabolă s-a spus că reprezentau cei 12 ani care se scurseseră din 1919 până În 1931.

Mulţi ani după aceea s-a crezut că în 1931 luase sfârşit chemarea pentru Regatul ceresc şi că cei chemaţi în 1930 şi în 1931 să fie moş­tenitori cu Cristos au fost 'ultimii' chemaţi (Matei 20:6-8). Totuşi, În 1966 s-a prezentat o nouă explicaţie a acestei parabole şi s-a ară­tat că ea nu avea nici o legătură cu Încheierea chemării celor unşi.

În 1935 s-a Înţeles că 'marea mulţime' din Revelaţia 7:9-15 era alcătuită din "alte oi", creştini cu speranţă pământească, care aveau să apară pe scena pământească În "zilele din urmă" şi care, ca grup, vor supravieţui Arma­ghedonului (Ioan 10:16; 2Timotei 3:1; Reve­laţia 21:3-4). După acel an, scopul lucrării de facere de discipoli a fost strângerea marii mulţimi. Astfel, îndeosebi după 1966, s-a cre­zut că în 1935 a luat sfârşit chemarea ce­rească.

Faptul că aproape toţi cei ce s-au botezat după 1935 considerau că au speran­ţă pământească părea să confirme aceasta. După aceea, s-a crezut că toţi cei ce erau che­maţi la viaţă cerească îi înlocuiau pe creştinii unşi care se dovediseră infideli.

Fără îndoială, dacă un creştin uns cade de la adevăr şi nu se căieşte, Iehova cheamă pe altcineva în locul lui (Romani 11:17-22). Cu toate acestea, numărul creştinilor unşi care au devenit infideli este probabil mic. Alt as­pect este că, odată cu trecerea timpului, unii creştini botezaţi după 1935 au avut mărturia spiritului sfânt că au speranţă cerească (Ro­mani 8:16, 17).

Prin urmare, nu putem stabili o dată exactă la care ia sfârşit chemarea la viaţă cerească a creştinilor.

Cum trebuie privit un creştin care s-a con­vins în inima sa că acum este uns şi care în­cepe să se împărtăşească din emblemele de la Comemorare? Nu trebuie judecat. Aceasta este o chestiune între el şi Iehova (Romani 14:12). Totuşi, creştinii unşi autentici nu pre­tind o atenţie specială. Ei nu consideră că, fiind dintre cei unşi, au mai multă "perspica­citate", mai multă chiar decât ar putea avea unii membri cu experienţă din marea mulţi­me. Nu consideră că au neapărat mai mult spirit sfânt decât însoţitorii lor dintre alte oi şi nici nu aşteaptă ca alţii să le slujească. De ase­menea, nu consideră că, întrucât se împărtă­şesc din embleme, le sunt superiori bătrâni­lor numiţi din congregaţie. Ei îşi amintesc cu umilinţă că unii bărbaţi unşi din secolul I nu s-au calificat să slujească în calitate de bătrâni sau de slujitori auxiliari (1 Timotei 3:1-10, 12, 13; Tit 1 :5-9; Iacov 3:1). Unii creştini unşi erau chiar slabi din punct de vedere spiritual (1 Tesaloniceni 5:14). Iar surorile, deşi un­se, nu au predat în congregaţie. - 1 Timotei 2:11, 12.

Prin urmare, creştinii unşi împreună cu în­soţitorii lor dintre alte oi se străduiesc să ră­mână tari din punct de vedere spiritual, culti­vând rodul spiritului sfânt şi contribuind la pacea congregaţiei. Toţi creştinii, unşi sau din­tre alte oi, se străduiesc să predice vestea bună şi să facă discipoli sub îndrumarea Corpului de Guvernare. Creştinii unşi sunt bucuroşi să facă aceasta cât timp Iehova Dumnezeu vrea ca ei să îi slujească pe pământ.” [Sublinieriile îmi aparţin].

Problemele ridicate de acest articol sunt multiple, după ce zeci de ani au spus că ştiu răspunsul la întrebarea: „Când ia sfârşit chemarea la viaţă cereas­că a creştinilor? Acum dintr-o dată spun altceva: „Biblia nu oferă un răspuns exact la această întrebare... „Prin urmare, nu putem stabili o dată exactă la care ia sfârşit chemarea la viaţă cerească a creştinilor.” Ne întrebăm, ce s-ar fi întâmplat dacă un martor, înainte de a apărea acest articol ar fi spus acest lucru? Ar fi susţinut că chemarea cerească nu s-a încheiat în 1935? Probabil ar fi exclus pe motiv de apostazie.

Este trist că cei ce spun că sunt călăuziţi de Spiritul îşi permit să facă tot felul de speculaţii, chiar în acest articol se recunoaşte că nu e prima greşeală, căci „în numărul din 15 noiembrie 1933 al revistei Turnul de veghe (engl.) s-a explicat că acest nume unic era 'dinarul' la care se face referire În parabola lui Isus din Matei 20:1-16. Despre cele 12 ore menţionate În parabolă s-a spus că reprezentau cei 12 ani care se scurseseră din 1919 până În 1931.

Mulţi ani după aceea s-a crezut că în 1931 luase sfârşit chemarea pentru Regatul ceresc şi că cei chemaţi în 1930 şi în 1931 să fie moş­tenitori cu Cristos au fost 'ultimii' chemaţi (Matei 20:6-8). Totuşi, În 1966 s-a prezentat o nouă explicaţie a acestei parabole şi s-a ară­tat că ea nu avea nici o legătură cu Încheierea chemării celor unşi”

De fapt, greşelile conducerii sunt mai multe la acest subiect, căci „Un timp, slujitorii lui Iehova au crezut că marea mulţime din Apocalipsa 7:9,Apocalipsa 7:10 era diferită de alte oi din Ioan 10:16 şi de oile din Matei 25:33 W 1/2 1995, p.13.

Iar ceea nu se spune în acest articol din 2007 este că greşeala cu anul 1931, ca sfârşit pentru chemarea cerească nu e prima greşeală; ci, a doua, căci şi primul preşedinte al Societăţii Turnul de Veghere: Russell a susţinut că clasa celor 144.000 sa strâns până în anul 1881 (W 1881 p.3/10).

În cartea JV la pag. 632, se recunoaşte: S-a mai lansat, de asemenea, ideea că sfârşitul favorii speciale acordate de Dumnezeu Israelului natural, în 36 e.n., corespundea probabil anului 1881 ca an în care ocazia specială de a deveni o parte a Israelului spiritual avea să se încheie.” Deci o primă speculaţie cu privire la încheierea clase miresei de 144.000, a fost privitor la anul 1881.

Acum pe cine să credem pe Russell cu anul 1881 sau pe Rutherford cu anul 1935? Pe nici unul! Căci Turnul de Veghe din 1 mai 2007 desfinţează orice dată de încheiere a chemării cereşti.

Însă e posibil să se ridice o altă problemă: Ce vor face cei din conducerea Martorilor aşa numitul: „singurul canal de comunicare a lui Dumnezeu”, când cei ce se vor împărtăşii din simboluri la comemorare vor ajunge la 80.000 de persoane? Deoarece conform cu W 15/8 1996 p.31, în secolul XX, au participat la Comemorare cel puţin 52.465, până în anul 1935, ca să nu mai vorbim de „zecile de mii” existente în primul secol de creştini autentici. Căci conform cu Fapte 21:20 în primul secol au existat „mii de credincioşi” (Fapte 21:20 NW, în Traducerea Lumii noi cu referinţe (engleză) la n.s se spune: „lit. „zeci de mii”). În greacă: „miriade” la greci o miriadă era 10.000.

Probabil în câţi-va ani conducerea Martorilor lui Iehova, va renunţa la concepţia că doar 144.000 vor fi în cer, sau vor interpreta că cifră nu este literală; ci, simbolică. [Un studiu despre cei 144.000 o găsiţi în broşura: „Despre cei 144.000” ].

Revenind la articolul din 1 mai 2007, problema ridicată de acest articol, este că nu se spune nimic de „marea mulţime”, se adună de atunci, a rămas valabilă această dată de 1935, pentru strângerea marii mulţimi? Se pare că da, având în vedere că articolul precizează că „În 1935 s-a Înţeles că 'marea mulţime' din Revelaţia 7:9-15 era alcătuită din "alte oi", creştini cu speranţă pământească, care aveau să apară pe scena pământească În "zilele din urmă" şi care, ca grup, vor supravieţui Arma­ghedonului (Ioan 10:16; 2Timotei 3:1; Apocalipsa  21:3-4). După acel an, scopul lucrării de facere de discipoli a fost strângerea marii mulţimi.”

Ce mare minune ar fi, ca în viitor Turnul de Veghe să susţină, că în anul 1935 doar s-a primit revelaţia că marea mulţime are speranţă pământească şi că va supravieţui Armaghedonului, rămânând pe pământ, dar că strângerea ei nu a început efectiv din anul 1935 ?!

De fapt cum putea să se strângă de atunci, când aprope toţi din 1935 care au susţinut că sunt marea mulţime au decedat, şi astfel nu au prins Armaghedonul !? Învăţătura potrivit căreia: „miloane de oameni care trăiesc acum nu vor muri niciodată” răspândită prin anii: ‘20, ai secolului XX, a eşuat lamentabil!

Marea mulţime de atunci nu a supravieţuit Armaghedonului; ci, au murit în cea mai mare parte. E trist să te joci cu sentimentele oamenilor, să le spui că nu vor muri, ca apoi „Armaghedonul” să se amâne şi ei să moară fără a mai experimenta cele promise de Organizaţia care pretinde că este călăuzită divin!!!

Problema este că Turnul de Veghe prin acest articol din 2007, nu a renunţat cu adevărat, la anul 1935, ca doctrină. Astfel martorii cred în continuare că de atunci se adună marea mulţime care va supravieţui Armaghdonului. [Un studiu despre „marea mulţime” o găsiţi în broşura: „Despre marea mulţime” ].

Eu cred că normal ar fi, ca odată ce sa stabilit că nu s-a încheiat chemarea cerească în 1935, ca din nou martorii să predice speranţa cerească, ca să se strângă cei cei 144.000, ca numai după aceea să se predice paradisul pământesc. Sau cel puţin, ar trebui speranţa cerească să se predice la fel de mult (egal) ca cea pământească, dacă cei 144.000 sunt adunaţi în acest timp cât şi marea mulţime, aşa mi s-ar părea logic?

Eu cred că această schimbare nu e o schimbare de fond, care să schimbe toate lucrurile legate de această doctrină; ci, mai degrabă este o reacţie la mişcările şi presiunile de reformă, la care este supusă conducerea Martorilor lui Iehova.

Dar problema şi mai gravă, este că pe parcursul timpului, unii martori ai lui Iehova care iniţial au crezut că sunt „unşi” şi au speranţă cerească, ulterior au renunţat la speranţa lor, şi au spus că s-au înşelat având de fapt speranţa pământească. Tot la fel cu unii care iniţial au crezut, fiind învăţaţi că îi aşteaptă paradisul pământesc, ca ulterior să se împărtăşească pretizând că sunt membrii din rămăşiţa unsă.

Turnul de Veghe recunoaşte într-o oarecare măsură problemele acestea, astfel într-un articol se preciza: „După 1935, unii creştini care se împărtăşeau din pâine şi vin la Cina Domnului au încetat să o mai facă. De ce? Deoarece şi-au dat seama că aveau speranţă pământească, nu cerească….Chiar şi publicaţiile creştine şi-au schimbat oarecum conţinutul. Dacă în anii de început publicaţiile fuseseră scrise îndeosebi pentru continuatorii născuţi de spirit ai lui Isus din 1935, Turnul de Veghe şi alte publicaţii ale “sclavului fidel” au furnizat hrană potrivită atât pentru necesităţile celor unşi, cât şi pentru cele ale asociaţilor lor cu speranţă pământească.” W 15/2 1998, p.20.

E normal să-şi schimba speranţa, dacă chiar Turnul de Veghe şi-a schimba conţinutul ?! Dacă tot au citit despre speranţa pământească pe care conducerea martorilor lui Iehova au făcut-o atât de atractivă prin articole şi poze paradiziace, e normal că unii martorii nici nu vor să audă de ideea de a merge la cer, aproape că unii şi urăsc cerul!

Am auzit cazuri de Martorii care fiind în conducerea Societăţii Turnul de Veghe şi-au schimbat speranţa, după ce au participat la furmnizarea hranei, ca parte din aşa numitul: „sclav fidel şi prevăzător” să susţină ulterior că nu mai au speranţă cerească! Curios! Doar oare de ce acest schimbări de speranţă din inima oamenilor? Să fie vorbă doar de o anumită ‚instabilitate emoţională’? Discutând cu o martoră a lui Iehova în vârstă, chiar eu personal, am aflat un posibil răspuns, prin anii 1930, mulţi martorii nici nu ştiu exact ce speranţă aveau, erau confuzi, lucrurile nu erau stabilite suficient de clar, era literatură care prezenta şi speranţa cerească şi pe cea pământească. Atunci nu este de mirare că unii au trecut de la o speranţă la alta pe parcursul timpului. Întrebarea care se ridică este dacă Spiritul le furiniza speranţa sau nişte reviste omeneşti? Aici este problema!

De aceea întrebările, pe care dacă eşti sincer, ar trebui să ţi-le pui, sunt: Ce speranţă doreşte Dumnezeu să am?

Ce învaţă Biblia despre speranţa creştinului?  Învaţă Biblia de două speranţe (comp. Cu Efeseni 4:4)? Oare e corect să aleg eu ce chemare (speranţă) îmi convine, sau lucrurile stau altfel?

Biblia mă avertizează în Romani 9:16„Aşa dar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.” (BC) Alegerea nu o face omul, nici o Organizaţie, sau o revistă, căci „Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu,...” (Evrei 5:4). Iar chemnarea, Dumnezeu nu o face pe bază de merite, pe bază de fapte bune, cum cred unii martorii, care cred că nu sunt suficient de buni petru a intra în cer. Nu, ci Biblia învaţă în 2Timotei 1:9„El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare Sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii”. Problema pe care martorii lui Iehova nu o înţeleg, este că salvarea este prin, har, prin credinţă, nu prin fapte, tot la fel şi speranţa noastră care trebuie să vină de la Dumnezeu prin Spiritul Sfânt, nu prin îndoctrinări din reviste omeneşti schimbătoare.

De fapt, Biblia indică că creştinii au o singură speranţă, nu două (Efeseni 4:4-6), cea cerească (Filipeni 3:20-21; 2Corinteni 5:1-8). De fapt, cuvântul creştin nu se potriveşte pentru marea majoritate a Martorilor lui Iehova, deoarece cuvântul creştin vine de la Cristos care înseamnă „unsul” (Matei 1:16 BCR n.s.), iar creştini, semnifică: ‘unşii’ cu referire la ungerea lor cu Spiritul Sfânt (1Petru 4:14,1Petru 4:16; 2Corinteni 1:21-22).

Ori Martorii lui Iehova cred că doar 144.000 sunt unşi cu spirit, dintre care doar în jur la 10.000 mai sunt pe pământ (în anul 2007). Însă Biblia nu susţine deloc ideea de creştini unşi şi creştini ne-unşi, care este promovată de Turnul de Veghere, deci conform Bibliei ori eşti creştin şi atunci eşti uns cu Spiritul Sfânt, ori nu eşti uns cu Spiritul Sfânt şi atunci nu eşti creştin.

În plus, Domnul Isus nu a limitat speranţa cerească la un număr fix; ci, oricine poate fi născut din Dumnezeu, căci toţi au acest drept prin credinţa în Isus (Ioan 1:12-13; Ioan 12:26). Iar cei 144.000 nu sunt întregul rod, ci doar „cel dintâi rod” din necazul cel mare pentru cer (Apocalipsa 14:4). Iar chemarea de a fi parte din mireasa lui Cristos, se încheie doar la venirea Domnului, nu la o dată stabilită de oameni, ci se va încheia atunci când „va intra plinătatea neamurilor” (Romani 11:25 BCR); şi când poporul Israel se va întoarce la Dumnezeu din nou (Romani 11:11-12,Romani 11:25-29; Zaharia 12:10; vezi şi cap. 13, 14).

Pentru mai multe informaţii, în acest sens, le găseşti în Articolele: Despre cei 144.000”; „Despre marea mulţime”.

 

În concluzie: Răspunsul la întrebarea: „Doctrina anului 1935 este ea divină sau umană?” Este clar că doctrina anul 1935 nu are o bază biblică ci este o invenţie omenească dacă nu chiar diabiică! Un lucru vă încurajez, să nu mai lăsaţi ca nici o Organizaţie, nici o revistă, nici un lider, să vă spună ce speranţă să aveţi; ci, începeţi de acum o relaţie personală cu Dumnezeu, prin SINGURUL Mijlocitor Isus Cristos (1Timotei 2:5), având încredere că Dumnezeu vă poate învăţa personal, deoarece a promis: „În proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine.” (Ioan 6:45).