În revista Turnul de veghe, din 1947 nr 18 pagina 284, se spune:

„Prin faptul că propovăduiesc evanghelia despre împărăţia lui Dumnezeu, ei împlinesc profeţia din Psalmul 148:7-13: "Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pământ... tineri şi tinere, bătrâni şi copii! Să laude Numele Domnului! Căci Numele Lui este înălţat: măreţia Lui este mai pe sus de pământ şi de ceruri1'. (ns. Asta fac toti simpli vestitori, din asta nu reiese ca ei sunt superiori sau au ceva in plus)

35 Această turnare a spiritului lui Dumnezeu peste "trupul" tuturor martorilor Săi unşi, credincioşi, nu însemnează că aceia, cari servesc acuma ca martori ai lui lehova sunt inspiraţi. Nu însemnează nici aceea, că articolele în această revistă, intitulată Turnul de Veghere, sunt inspirate şi infailibile sau fără greşeli. Nu însemnează că preşedintele lui Watch Tower Bible and Tract Society este inspirat şi infailibil (care nu poate greşi), deşi duşmanii ne învinuiesc în chip fals de această părere. ( deci ns. noi care am sustinut ca ei au Spiritul Sfant suntem dusmanii lor)Noi lăsăm pe Papa din Cetatea Vaticanului să pretindă, conform decretului său din anul 1870 d. Chr, infailibilitatea şi prin urmare inspiraţiune divină în chestiunile credinţei şi învăţăturii romano-catolice. Cu Scriptura recunoaştem noi însă, că ziua acestei inspiraţiuni s-a sfârşit cu mult timp mainte de 1870, după cum a arătat Apostolul Pavel, că se va întâmpla aceasta. Inspiraţiunea inclusiv vorbirea şi scrierea inspirată, a fost mai de mult un dar al spiritului; dar după amintirea acestor daruri precum şi a calităţii iubirii, zice Pavel: "Dragostea nu va pieri niciodată, prooroci-ile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte, şi proorocim îh parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest în parte se va sfârşi... Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea." (1 Cor. 13:8-13) Cu ultimul dintre cei doisprezece apostoli, prin care darurile spiritului au fost date altora, vorbirea şi scrisul inspirat s-a terminaî. < toate acestea Dumnezeu tot mai este capabil să ne înveţe să ne conducă.”

 

Această învăţătură are trei probleme:

  1. Conducerea martorilor nu este infailibilă şi inspirată, dar totuşi pe de altă parte ei pretind că sunt singurul canal de comunicare cu Dumnezeu.
  2. În opinia lor inspiraţia Spiritului sau darurile Spiritului s-a sfârşit în primul secol, dar Biblia nu susţine acest lucru.
  3. Cum poate Dumnezeu să ne conducă, călăuzească fără darurile Spiritului?

 

Dacă corpul de guvernare nu este inspirat divin atunci de ce să ascultăm de interpretările lui? Dacă cei ce scriu literatura martorilor nu sunt infailibili, de ce atunci martorii exclud pe cei care nu ascultă orbeşte de interpretarea Turnului de Veghe? Ei sunt inconsecvenţi, sunt nedrepţi!

De fapt ei se contrazic singuri o dată spun că nu au inspiraţia divină, ca apoi să spună că totuşi Dumnezeu îi conduce!?

Biblia învaţă că atunci când va veni ceea ce este perfect, acest în parte, adică cunoştinţa şi profeţia se va sfârşi. Ori cum nimeni nu a ajuns la cunoştinţa deplină, adică la starea de perfecţiune de care au parte cei ce vor fi cu Domnul Isus în cer, nici acest „în parte”, nu s-a sfârşit!

Atunci când apostolul Pavel spune că rămân aceste trei se referă la faptul că pe lângă daruri avem nevoie de aceste trei calităţi. Căci, în 1Corinteni 13:13, 1Corinteni 14:1-4, se spune: „Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi. În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine. Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângâiere”.

Când era credinţa, nădejdea şi dragostea, funcţiona: prorocia şi limbile. Pavel a îndemat „Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti”. Deci dragostea + darurile spirituale, funcţionau în acelaşi timp.

În timp ce apostolul Pavel spune: „Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea”. El vorbeşte în cap. 12 şi 14 despre daruri, astfel: credinţa, nădejdea şi dragostea, nu trebuiau să funcţiuneze într-un alt timp, când nu funcţionau darurile, ci tocmai atunci când funcţionau şi darurile (cap. 12 şi 14).

Pavel spune: „Acum vedem ca într-o oglindă”, chiar dacă creştinii aveau darurile, ei vedea ca într-o oglindă de metal din timpul acela, de aceea era nevoie ca complectare sau ajutor pe lângă daruri, să rămână şi „credinţa, nădejdea şi dragostea”.

Expresia „Acum”, este o expresie de timp, indicând că „acum”, în acest sistem de lucruri avem nevoie de daruri prin care cunoaştem în parte, dar pentru că darurile nu aduc decât o cunoaştere în parte, avem nevoie şi de credinţă, nădejde şi dragoste pentru a rămâne în picioare din punct de vedere spiritual. Deoarece acum nu vedem bine, nu cunoaştem complet lucrurile, avem nevoie de credinţă, de speranţă şi de dragoste.

Apoi să ne întrebăm:

Cum poate Dumnezeu să ne conducă, călăuzească fără darurile Spiritului? Cum putem avea Spiritul şi să nu avem darurile? Unde găsim în Scripturi ca cineva să fie călăuzit de Spiritul fără a avea un dar ca profeţia, descoperirea, cuvântul de cunoştinţă sau înţelepciune?

Biblia nu învaţă nicăieri că darurile sau sfârşit în primul secol, apostolul Pavel inspirat de Dumnezeu avea credinţa că darurile vor exista până va veni sfârşitul, până va veni Domnul Isus Cristos. În 1Corinteni 1:7-8„Astfel, aşteptând descoperirea Domnului nostru Isus Cristos, voi nu sunteţi lipsiţi de nici un dar, iar El vă va şi întări până la sfârşit, astfel încât să fiţi fără vină în ziua Domnului nostru Isus Cristos”.