Martorii lui Iehova pretind că sunt creştini, dar ei nu au o relaţie cu Domnul Isus care este capul congregaţiei! Cum pot avea un cap, un Stăpân, un Domn, dacă eu nu am o relaţie cu El?

Martorii lui Iehova spun că se roagă PRIN El. Însă ei în general nu spun la începutul rugăciunii că se roagă prin Isus sau în Numele Lui! Doar la sfârşit Îl pomenesc spunând ceva de genul: „toate acestea le-am cerut în Numele Fiului Tău”!

Adică ei au o relaţie cu Dumnezeu directă, ca apoi la sfârşit să-şi aducă aminte şi de Fiul Lui, ca şi cum El nu ar fi important, ca şi cum ar fi o formulă de încheiere, ceva mecanic, o rutină...

Martorii lui Iehova au fost îndoctrinaţi să creadă că o relaţie cu Isus este un păcat!!!

Biblia însă arată că primii creştini au avut o relaţie cu Domnul Isus, fratele lor mai mare, Mijlocitorul sau avocatul lor în faţa Tatălui ceresc.

Un text clar şi fără dubii de rugăciune la Isus, este cel al lui Ştefan, care spune în Fapte 7:59 NW: „…în timp ce el implora şi zicea: ,,Doamne Isus, primeşte spiritul meu!”, iar explicaţia „Sclavului Fidel” la acest text nu stă în picioare, căci Ştefan nu La invocat pe Isus fiind într-o viziune cu El; ci, rugăciunea lui a fost o rugăciune normală, căci după ce l-a văzut pe Dumnezeu şi pe Isus în viziunea descrisă în v.55,56, evreii l-au târât pe Ştefan în afara oraşului (v.58,59), şi apoi Ştefan s-a rugat la Isus, nu în timpul viziunii.  
Tot în Fapte, se prezintă invocări la Isus, în Fapte 9:14,Fapte 9:21; unde în congregaţia din Damasc se chema acest Nume, tot la fel în congregaţia din Ierusalim, era invocat aceste Nume al lui Isus, după cum afirmă textele:

>> Fapte 9:14„ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.”

>> Fapte 9:21„Toţi cei ce-l ascultau, rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?”

O altă dovadă de rugăciune la Isus, sunt cuvintele din Romani 10:1,Romani 10:9-14 BCR unde se spune: „Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mântuiţi…Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci cu inima ta crezi şi eşti îndreptăţit, şi prin mărturisirea cu gura ajungi la mântuire, după cum zice Scriptura: „Oricine crede în el (Isus), nu va fi dat de ruşine.” Căci nu este nici o deosebire între iudeu şi grec; căci acelaşi Domn al tuturor (Isus), este bogat faţă de toţi cei care îl cheamă (în rugăciune). Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului (Isus), va fi mântuit.” Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut?…” În v. 13 nu apare tetragrama (YHWH); în greacă; ci, „Kyriou” = Domnul, astfel, v.13 este un principiu luat din Ioel 2:32, nu citatul în sine, căci Pavel îl aplică la Isus nu la Iehova, dacă citim cu atenţie contextul, căci evreii îl cunoşteau pe Iehova, doar despre Isus aveau nevoie să li se predice şi să creadă în El şi să-l invoce (v.9-21). Pavel a preluat aici acest principiu din Ioel 2:32, şi la aplicat la Domnul Isus, aşa ca şi Petru, care citează din Psalm 34:8, unde se vorbeşte de Iehova, şi el îl aplică la Isus (vezi: 1Petru 2:3).

În concluzie, în acest text Pavel ne încurajează să credem în Isus, şi să-l invocăm pe Domnul tuturor, pe Isus, cu gura noastră pentru ca să fim salvaţi şi declaraţi drepţi.

Iubite martor, ai chemat tu Numele lui Isus spre salvare? Dacă nu, tu nu eşti salvat, numai invocarea acestui Nume te salvează din păcat şi moarte! Căci nu este alt Nume sub soare în care să primim salvarea (Fapte 4:12).

De asemenea, apostolul Pavel ne dă o bază Scripturală pentru rugăciunea la Isus. În introducerea primei sale scrisori adresată congregaţiei din Corint (1Corinteni 1:2), apostolul transmite salutări celor „către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru”. Al cui Nume îl cheamă? Al lui Dumnezeu de: Iehova? Nu! Al lui Isus! Şi nu e vorba doar de rugăciunea unui creştin răzleţ, ci a tuturor sfinţilor din timpul acela, ba mai mult, Pavel chiar spune că creştinii sunt chemaţi „să aveţi părtăşie cu Fiul Său Isus Cristos Domnul nostru!” (1Corinteni 1:9 NW–2006). Întreabă-te sincer dragă cititor, ai tu părtăşie cu Domnul Isus, crezi tu din toată inima că Dumnezeu te-a chemat la părtăşia cu El? Crezi că eşti chemat să te apropii şi de El în rugăciune (vezi şi: 1Petru 2:4; 1Ioan 1:3).

Însuşi Isus a spus în Ioan 5:23 NW următoarele: „pentru ca toţi să-l onoreze pe Fiul aşa cum onorează pe Tatăl. Cel care nu îl onorează pe Fiul nu-l onorează pe Tatăl care l-a trimis.” Deci fiindcă Martorii lui Iehova nu-l onorează pe Fiul, ei nu-l onorează nici pe Tatăl. Cine are o relaţie cu Fiul implicit are şi cu Tatăl confom acestui text, rugăciunile adresate Fiului, El le transmite Tatălui.

Ai tu iubite martor, o relaţie şi cu Domnul Isus  (vezi 1Ioan 1:3)? Dacă nu, tu nu poţi fi creştin! Şi organizaţia ta nu este poporul lui Dumnezeu! Numai cei ce cheamă Numele lui Isus sunt salvaţi. Biserica lui Dumnezeu cheamă Numele Domnului Isus, dacă congregaţia ta nu Îl cheamă ea nu este poporul lui Dumnezeu!