Martorii lui Iehova care nu sunt trinitarieni, folosesc ca şi majoritatea cultelor trinitariene, formula de botez cea din Matei 28:19-20, şi anume: ,,în numele Tatălui, al Fiului, şi al Sfântului Duh”.

Însă legat de acest text din Matei 28:19-20, se ridică o întrebare: apostolii care în primul rând au primit porunca de a boteza pe oameni, au ascultat de această poruncă consemnată în Matei 28:19-20? În mod normal, ei ar fi trebuit să asculte de porunca Domnului, nu se putea altfel, ei erau temelia congregaţiei (Efeseni 2:20), şi nu puteau să greşească chiar uitând formula atât de simplă de botez, ,,în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”.

Însă atunci se ridică întrebarea: de ce ei NU au botezat în numele Tatălui al Fiului şi al Spiritului[1] Sfânt? Căci toate relatările de mai târziu a botezurilor efectuate de ei, au ca formulă de botez: botezaţi-i ,,în numele lui Isus Cristos” (Fapte 2:38; Fapte 8:16; Fapte 10:44; Fapte 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12-13; 1Corinteni 6:11; Galateni 3:27)? De ce textul din Matei 28:19-20 spune una, iar celelalte texte despre botez susţine o altă formulă?

Explicaţia martorilor:

În ziua Penticostei acei convertiţi au fost botezaţi doar în numele lui Isus (Fapte 2:38), martorii explică că deoarece acei evrei îl cunoşteau pe Tatăl şi pe Spiritul Sfânt, şi erau dedicaţi lui Dumnezeu Tatăl ca naţiune de legământ şi astfel doar cu Isus mai trebuiau să intre în comuniune. Însă aceştia uită că şi samaritenii care nu aveau nici un legământ cu Dumnezeu au fost botezaţi tot în Numele lui Isus (Fapte 8:16). Tot la fel şi Sutaşul Corneliu, om al naţiunilor a fost botezat împreună cu familia sa tot în Numele lui Isus Cristos (Fapte 10:44), de ce oare? Acelaşi formulă de botez, „în numele lui Isus”, este folosită şi de Pavel când îi botează pe ucenicii din Efes (Fapte 19:5), şi de asemenea pentru toţi creştinii fie iudei fie dintre neamuri au fost botezaţi ,,în Hristos Isus” (Romani 6:3; Galateni 3:27), curios, nu?!

Care este atunci explicaţia?

Cu toate că martorii lui Iehova, nu cred în trinitate, ei fac un botez trinitar, ba mai mult, în traducerea Lumii noi a Sfintelor Scripturi, au folosit versiunile ebraice ale Noului Testament cu sigla J. La ce se referă sigla J2 ? La manuscrisul ebraic al lui Shem –Tob, care conţine Noul Testament în ebraică. Deci manuscrisul Shem–Tob, este acceptat ca bun de conducerea martorilor lui Iehova, o dată ce l-a folosit la traducerea Bibliei în versiunea: „Traducerea Lumii noi a Sfintelor Scripturi”!

Însă acest manuscris în ebraică, din secolul XIV d.C. (1380) ce conţine Evanghelia după Matei pe nume: Shem –Tob, redă diferit Matei 28:19. Acest manuscris a fost confiscat de Biserica Catolică de la evrei, şi se presupune a fi o copie după un manuscris din primele patru secole, şi astfel ar putea proveni de la cel scris de apostolul Matei în limba ebraică. Profesorul George Howard[2], citat de multe ori în publicaţiile martorilor, a făcut cercetări ample cu privire la această chestiune, sugerează că „Textul ebraic al lui Matei copiat de Shem - Tob datează cam din primele patru secole ale erei creştine”. (Vezi şi New Testament Studies, volumul 43, nr. 1, ianuarie 1997, paginile 58-71). În acest manuscris, textul din Matei 28:19-20 este redat astfel:

„Go and teach them to carry out all the things which I have commanded you forever.”

(traducere în engleză din ebraică - Matthew 28:19, Hebrew Gospel of Matthew, translated by George Howard from Shem Tob's, Evan Bohan[3]).

„Mergeţi la ei şi învăţaţi să continue toate lucrurile pe care eu vi le-am poruncit vouă în etern” (pasaj tradus din engleză în română).

În traducerea modernă „Evanghelia Ebraică după Matei” (ediţia I - 1995, iar ediţia II - 2000), versiunea aceasta biblică, e în ebraică paralel cu traducerea în engleză, şi este făcută de profesorul G. Howard, după mai multe manuscrise ebraice ale Evangheliei după Matei[4]. Pe pagina X şi XI a introducerii în Evanghelia ebraică a lui Matei, de G. Howard, prezintă cele 9 manuscrise Shem-tob folosite în studiile sale, care sunt nouă manuscrise separate ale versiunii Matei al lui Shem-tob. Cu excepţia lui Shem Tob din 1380-1385 d.C, celelalte manuscrise sunt din secolele 15-17 d.H.

În aceste 9 manuscrise ebraice, nu apare redarea de la sfârşit din Matei 28:19, adică: ,,botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”. În aceste 9 manuscrise, folosite de G. Howard, apare această redare: „Mergeţi la ei şi învăţaţi să continue toate lucrurile pe care eu vi le-am poruncit vouă în etern”. Doar într-un singur manuscris redarea este puţin diferită, deoarece nu apare cuvântul „învăţaţi”.

Cu toate că martorii pentru a susţine Numele divin în Noul Testament, fac referiri la declaraţile profesorului G. Howard, şi la Shem –Tob, însă în problema formulei de botez, ei dau la o parte redarea ne-trinitară din aceste manuscrise. Interesant!

Ce susţin alte lucrări?

Părintele istoriei bisericii creştine: Eusebiu sau Eusebius, episcop de Cezarea în timpul împăratului Constantin, despre care se crede că a avut acces la evanghelia după Matei originală, scrisă chiar de Matei, a citat cuvintele Domnului în lucrările lui de 17 ori după cum urmează:

În greacă: ,,πορενθέντες μαθητύσατε πάντα τά έθνη έν τώ όνόματί μον, διδάsκοντες αύτούς τηρεϊν πάντα όςα ένετειλάμην ύμϊν.”

Tradus în română: „Ducându-vă deci, faceți discipoli din toate naţiunile; învăţându-i să respecte toate câte v-am poruncit.[5]

Cei ce merg pe varianta lui Eusebiu, susţin că el a avut acces la manuscrise mai bune decât avem noi astăzi. Eusebiu din Caesarea (Cezareea), a fost un istoric creştin al secolului IV, care a avut acces la cea mai mare colecţie de scrieri anti-nicene, pe care în parte le avem şi în zilele noastre, biblioteca care a fost iniţiată de Origen şi Pamphilus.

Însă se ridică câteva întrebări importante: De ce, Eusebiu redă afirmaţia lui Isus, despre marea trimitere, astfel:

„Ducându-vă faceţi discipoli din toate naţiunile în numele meu, învăţându-le să respecte toate câte v-am poruncit” ???

Observaţi un citat din cartea: „Dovada Evangheliei”, în care apare de trei ori varianta 1, şi de cinci ori varianta 2, spunând: „...Spunând chiar în aceste cuvinte acelor discipoli ai Lui, cei mai săraci dintre săraci: 'Duceţi-va şi faceţi discipoli din toate naţiunile'. 'Dar cum putem face asta', ar fi putut răspunde ei în mod rezonabil Stăpânului?... Însă în timp ce discipolii foarte probabil spuneau sau se gândeau la acest aspect, Stăpânul le-a rezolvat dificultăţile prin adăugarea unei fraze, spunând ca ei vor triumfa 'IN NUMELE MEU'. Căci El nu i-a însărcinat  simplu si vag 'faceţi discipoli din toate naţiunile', ci cu adăugarea necesara 'în numele meu' . Iar puterea numelui Sau fiind atât de mare, încât apostolul spune: 'Dumnezeu i-a dat un nume care este mai presus de orice nume, astfel încât în numele lui Isus fiecare genunchi să se plece al celor din ceruri , de pe pământ şi de sub pământ.' El a arătat virtutea puterii în numele Sau ascunsa de mulţime, când El a zis discipolilor Săi: 'Duceţi-vă şi faceţi discipoli din toate naţiunile în numele Meu'. (Dovada evangheliei VOL 1, editat si tradus de W.J. Ferrar, 1981, pag. 157).

Un cercetător pe nume Conybeare, cercetând scrierile lui Eusebiu (300-336 AD), în mod deosebit în comentariile cărţilor Psalmi, Isaia, „Demonstraţio Evangelica”, şi în alte scrieri, a descoperit 17 citări ale versetului din Matei 28:19, fără formula trinitară.

Conybeare mai spune:

In cazul pe care l-am examinat (Matei 28:19), trebuie notat ca nici un singur manuscris sau o versiune mai antica n-a păstrat pentru noi o citare intacta. Dar asta nu e o surpriza pentru noi, aşa cum Dr. C.R.Gregory, unul din cei mai mari critici textuali, ne aduce aminte ca manuscrisele Greceşti ale textului Nou Testamental deseori au fost alterate de scribi, care au adăugat citări care erau familiare pentru ei, şi despre care credeau ca sunt adevărate citări.” În opiniile lui Conybeare, alterările textelor au fost făcute în mod special de scribi ortodocşi, argumentând că ortodocşii sunt cei care cu predilecţie folosesc formula Trinitară a botezului.

Pe lângă toate acestea, el afirmă: „In singurul Codice (versiune) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic[7] şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.”( F.C. Conybeare).

Iar în 1919, în comentariul lui Peake's a fost întâi publicat: „'Biserica primelor zile nu a observat această poruncă "cât lumea", chiar dacă ei o ştiau. Porunca să boteze în numele întreit este o târzie extensie doctrinală.'”

Un alt părinte al bisericii, Episcopul Aphraates (Aphrahat), care a trăit în cca. 270 -345 d.H. şi a scris în siriană mai multe lucrări, el citează într-o anumită măsură asemănător cu Eusebiu, varianta 2, pasajul din Matei 28:19, el spune: „Şi chiar Daniel a vorbit în ce priveşte piatra care e Cristos. Pentru că el a spus: „Piatra este tăiată din munte, nu manual, şi a zărit o imagine, şi toată ţara (pământul) e umplut(ă) cu El. Acest lucru a demonstrat în prealabil cu privire la Cristos, că tot pământul va trebui umplut cu El. Într-adevăr! de credinţa lui Cristos sunt toate marginile pământului umplute, precum a spus David: de-sunetul Evangheliei lui Cristos a pătruns în tot pământul. Şi din nou, El le-a zis, când ia trimis pe Apostoli: „Duceţi-vă (Înaintaţi), faceţi discipoli din toate naţiunile şi ele vor crede pe mine.” [8]

În Volumul VI (6) - „Texte coptice amestecate în dialectul egiptean superior”, editat cu traducerile engleze aferente de E.A. WALLIS BUDGE. Acest volum dublu de 1490 de pagini, cuprinde textele care s-au găsit în 15 manuscrise, după cum urmează: 6780, 6781, 6782, 6784, 6799, 6800, 6801, 6806 a, 7021, 7023, 7027, 7028, 7029, 7030, 7597. Din aceste manuscrise, 8 au fost scrise înainte de sfârşitul secolului X d.H., 5 în prima jumătate a secolului XI d.H., şi doua în a doua jumătate a secolului XI d.H.

Acest volum, conţine o discuţie din secolul IV d.H., la pagina 637, o dispută între patriarhul Cyrill (315-386 d.H.) din Ierusalim şi un călugăr pe nume Annarikhus ce deţinea „Evanghelia după Evrei” [9]. Acest călugăr a citat o frază din Evanghelie, ce se presupune a fi din Matei 28:19, într-o formă foarte asemănătoare cu varianta citată de Eusebiu, şi anume: „Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele meu în orice loc.” (Matei 28:19 cum e citat în: E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts[10], 1915, p. 637). Este trist totuşi, că după ce Patriarhul l-a câştigat pe călugăr de partea sa, l-a botezat pe călugăr „în numele Doamnei noastre al tuturor, Sfânta Maria”, o formulă ne-biblică şi falsă de botez.

Uneori scribii, la textul care îl copiau dintr-un manuscris, mai adăugau cuvinte sau fraze pentru ca cititorului să fie uşurată înţelgerea textului, alteori pentru a susţine opinia scribului, sau pentru a atenua anumite texte sau fraze mai şocante ei introduceau fraze sau cuvinte.

Apoi, dacă copiatorii au observat că vreun evanghelist prezintă acelaşi eveniment prin cuvinte mai puţine decât altul, ei au adăugat în textul mai scurt, cuvintele care sunt redate în textul mai lung. Exemplu: La rugăciunea Tatăl Nostru, redată de Luca în c.11:1-4, copiatorii au adăugat mai târziu cuvintele pe care aceeaşi rugăciune le are în plus, în redarea din Evanghelia după Matei în c.6:9-13.

Biserica catolică trinitariană, a influenţat în timp redarea Bibliei, ca să susţină trinitatea şi alte doctrine. De pildă, pasajul din 1Ioan 5:6-8.

Adică nu Domnul Isus a spus aceste cuvinte, ci scribi au adăugat această frază care lor li se părea familiară, sau era în mintea lor atunci când ei au copiat Evanghelia după Matei şi au înserat-o în text sau ca notă marginală, ca ulterior să se fi strecurat în textul biblic.

Fraza trinitară din Matei 28:19, are o problemă de gramatică a textului. În NTTF – 2007 n.s. se precizează: „Apoi, observăm că nici cuvintele botezându-i (pe ei, la masculin în greacă: autous) şi învăţându-i (pe ei, la masculin, în greacă: autous), nu se acordă în gen cu naţiunile (în greacă: ta ethne, la neutru). Ca să fie un acord, în gen, în loc de autous, ar trbui să fie auta.”

În primul rând, dacă se va studia textul grecesc al acestui pasaj, observăm că nici cuvintele ‚botezându-i’ (pe ei, la masculin, în greacă: autous) şi ‚învăţându-i’ (pe ei, la masculin, în greacă: autous), nu se acordă în gen cu ‚naţiunile’ (în greacă: ta ethne, la neutru). Ca să fie un acord, în gen, în loc de autous, ar trebui să fie auta; vezi în acest sens, nota de subsol de la Noul Testament Traducerea Fidelă  - 2007 (NTTF - 2007), şi traducerea CLV care spune: „Cuvântul „botezându-i” nu se acordă în gramatical cu naţiunile (în gr. Neutru), ci cu cei care au devenit ucenici (botezându-i – în gr. Masculin)...”

Prin urmare, acest pasaj a fost modificat ulterior, dar fără a ţine seama de gen, atunci când probabil s-a interpolat fraza: ,,botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”, deoarece nicăieri în Scripturi nu mai apare fraza: în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”.

Nici o doctrină sau nici un verset din Biblie în afară de Matei 28:19, nu susţine un botez pe baza a trei Nume, sau vreo lucrare creştină în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Spirit. Apoi, nicăieri în Scripturi nu găsim ceva să se facă ,,în numele… Sfântului Duh”. Astfel dar toate lucrările au fost făcute în vechiul legământ: ,,în numele lui Iehova” (1Cronici 16:2; 1Cronici 21:19; Matei 21:9; Matei 23:39 NW; SS 1874), „în numele Tatălui” (Ioan 5:43; Ioan 10:25), iar în Noul Legământ, creştini, vindecau, se rugau, slujeau, făceau minuni, scoteau demoni, etc. ,,în numele lui Isus” (Fapte 3:6,Fapte 3:16; Fapte 4:18; Fapte 5:40; Fapte 16:18; 1Corinteni 5:4; 1Corinteni 6:11; 1Tesaloniceni 4:1).

Probabil acestă interpolare în textul din Matei 28:19, a avut loc în sec. II d.H. Unii cercetători declară:

Hastings Encyclopedia of Religion, Vol. 2, pag. 377, 389, spune: Botezul creştin a fost întotdeauna realizat folosind cuvintele „în Numele lui Isus”...până pe vremea lui Iustian Martirul[11] [Iustian a trăit între anii 100-160 d.H.]. Ei susţin că iniţial formula de botez a fost „în Numele lui Isus”, dar ulterior odată cu introducerea doctrinei trinităţii, şi formula de botez s-a schimbat, inserându-se fraza: „botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.

Iar în Enciclopedia Britanică, Vol. 3, pag. 365, afirmă că botezul a fost schimbat din „Numele lui Isus”, în cuvintele „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” în secolul al-II-lea d.H.[12]

Anumiţi cercetători recunosc că fraza despre botezul întreit, din textul din Matei 28:19, este o interpolare.

Astfel, în în cartea ,,Provocarea” la p.63 se spune:

„Dr.Karlheinz scrie: >>Isus nu a cunoscut nici o trinitate. Porunca de a boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, pusă în gura Celui înviat în Matei, este declarată, de cercetarea critică, în unanimitate, ca fiind o falsificare <<. (Abermahls krahte der Hahn).

Cartea „Provocare”, continuă cu următoarea afirmaţie: „Majoritatea covârşitoare a istoricilor bisericii pun această formulare pe seama părinţilor trinitarieni ai bisericii…În >>Novum Testamentum Graece et Latine<< de Nestle este redată într-o notă din josul paginii versiunea originală din Matei 28:19, aşa cum a fost dată de unul din părinţii bisericii, Eusebiu: >>En to onomati mou<< în numele meu. Aceeaşi observaţie este scrisă şi în >>Greek New Testament<<, Second edition, 1954, London, Bible House. Porunca botezului formulată astfel: >>...şi botezaţii înăuntru în Numele Meu<<.

Să vedem şi câteva argumente biblice:

Ø Formularea de botez aşa cum o găsim în cartea Faptele şi în epistole, adică: „pentru numele Domnului Isus” se armonizează şi cu botezul simbolic făcut în Marea Roşie de către poporul Israel, care a fost botezat ,,pentru Moise” (1Corinteni 10:2), care a fost mediatorul Vechiului Legământ, în mod asemănător, apostolii au botezat „pentru numele Domnului Isus” (Romani 6:3), mediatorul Noului Legământ (1Timotei 2:5; vezi şi: Fapte 7:37; Evrei 3:1-6).

Ø Prin botez credincioşii devin ucenici (discipoli) ai lui Isus (Ioan 4:1), însă nicăieri în Noul Testament nu se vorbeşte de ucenici ai lui Dumnezeu Tatăl sau ai Duhului Sfânt; ci, doar de ucenici ai Domnului Isus (Matei 9:14,Matei 9:19; Matei 27:57; Luca 14:33; Luca 6:17; Ioan 19:38). Prin urmare, este logic atunci ca aceştia să fie botezaţi doar în numele lui Isus, care este Învăţătorul lor (Matei 23:8).

Ø Un alt argument indirect este: - 1Corinteni 6:11 unde se spune: ,,Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos (botezul în apă), şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (botezul cu Duhul Sfânt) (vezi şi 1Corinteni 1:12-15).

Ø Pe lângă toate acestea, botezul este o identificare cu moartea şi învierea lui Isus (Romani 6:3-4; Coloseni 2:12), căci prin botez noi suntem ,,îngropaţi (scufundaţi) împreună cu Isus”, şi deci „identificaţi cu El, printr-o asemănare cu moartea Lui...” prin botez (îngropare) noi ne identificăm cu Isus, însă noi nu ne putem identifica cu Tată ceresc care nu a murit (Deuteronom 32:4), nici cu Duhul Sfânt, care este un duh de viaţă şi nu poate să moară (Apocalipsa 11:11); ci, doar cu Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu singurul care a murit şi a înviat (Romani 6:8-10).

Ø În mod similar, botezul este şi o identificare cu Cristos care a fost botezat în apă de Ioan Botezătorul, căci prin botez eşti una cu El şi îmbrăcat cu El (Galateni 3:27-28), şi începi să calci pe urmele Lui. Iar după cum ştim, nici Dumnezeu Tatăl nu a fost botezat în apă, nici Duhul Sfânt, ci doar Isus, atunci cum putem fi botezaţi noi în Numele lor?

Ø Botezul conform cu 1Petru 3:21 NW, este: „cererea făcută lui Dumnezeu”, dacă botezul este o cerere către Dumnezeu, către Tatăl, cum poate ca cererea să fie făcută la Tatăl, în Numele Tatălui?!? Este normal ca cererea să fie făcută în Numele lui Isus, către Tatăl.

Ø Numele invocat de candidat la botez, era Numele Domnului, adică Numele lui Isus Cristos (Fapte 22:16; vezi şi Fapte 10:43; 1Corinteni 6:11; Romani 10:9-13).

Formula în Numele lui Isus, s-a folosit la botezurile care au înfiinţat, adunările (bisericile) din: Ierusalim (Fapte 238); Samaria (Fapte 8:16); Cezarea (Fapte 10:48); Efes (Fapte 19:5); Corint (1Corinteni 1:12-13; 1Corinteni 6:11); Provinica Galatia (Galateni 327); Roma (Romani 6:3,Romani 6:4).

Formula s-a folosit la: Evrei (Fapte 2:38); Samariteni (Fapte 8:16); Oameni ai naţiunilor (Fapte 10:48; Galateni 327); la toţi creştini botezaţi atunci (Romani 6:3).

Argumente extrabiblice:

Enciclopedia Catolică, Vol. 2, pag 236, recunoaşte că cuvintele utilizare la ceremonia de botez au fost schimbate de Biserica Catolică[13].

Scribners Dictionary of the Bible, Vol. 1, pag. 241: „Formula originală a cuvintelor este în Numele lui Isus Cristos sau Domnului Isus. Botezul în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânta fost dezvoltat mai târziu”.

Dicţionarul Hasting’s al Bibliei (1898), vol. I, pag. 241: „numele original al cuvintelor a fost „în numele lui Isus Hristos” sau „Domnului Isus”. Botezul în numele Trinităţii a fost o schimbare ulterioară”.

Cipryan un părinte bisericesc, a găsit necesar să insiste asupra formulei în numele Sfintei treimi, pentru că unii creştini botezau după o formulă de botez, veche şi scurtă şi anume: „în Cristos Isus” sau ,,în numele Domnului Isus” ceea ce lasă să se înţeleagă că formula de origine veche şi apostolică folosită de unii creştini chiar şi în vremea lui Cipryan[14] era cea „în numele Domnului Isus”.

Encyclopedia Britannica, 11th ed. (1920), II 365: „Formula trinitariană şi scufundarea de trei ori n-a fost o practică uniformă de la început... Botezul în Numele lui Isus este formula din Noul Testament. În secolul trei, botezul în Numele lui Hristos era încă la fel de răspândit încât papa Stefan l-a declarat valid, opunându-se lui Ciprian din Cartagina”.

A History of Christian Thought; Otto Hieck; Vol. 1, pag. 53, spune: „la început botezul era realizat (administrat) în Numele lui Isus, apoi gradual în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt.”[15]

Dicţionarul Biblic explicativ (1962), vol.I, pag. 351: „Dovezile... Sugerează că botezul în creştinismul timpuriu a fost administrat, nu în întreitul nume, ci în Numele lui Isus Hristos sau în Numele Domnului Isus”.

Otto Heick, un istoric creştin de renume (1947), pag. 58: „formula trinitariană de botez...a luat locul vechii formul de botez “în Numele lui Isus”.

 Williston Walker, un istoric al bisericii creştine (1947), pag. 58: „Formula de botez trinitarian ... a luat locul vechiului botez în Numele lui Hristos”

Canney's Encyclopedia of Religions (1970), pag. 53: „Persoanele au fost botezate la început în „numele lui Isus Hristos” ... Sau „în numele Domnului Isus”... După acea, odată cu dezvoltarea doctrinei Trinităţii, ei erau botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”.

Encyclopedia Biblica (1899), I, 473: „Este numai normal să concluzionăm că botezul a fost administrat iniţial „în Numele lui Isus Hristos”, sau „în numele Domnului Isus”. Această opinie este confirmată de faptul că formele timpurii ale mărturiei baptismale era singulară nu întreită, cum a fost crezul ulterior”.

Deci după cum observăm există o sumedenie de argumente biblice şi extrabiblice, la acestea se adaugă chiar afirmaţia dintr-un Turn de Veghe recent, care citează: „Iar într-o carte intitulată După Isus — triumful creştinismului (în engleză) se afirmă: „În forma sa elementară, [botezul] necesita din partea candidatului o mărturisire a credinţei, urmată de cufundarea completă în apă în numele lui Isus“. – W 2002 15/7 p.15

 


[1] Cuvântul ,,Spirit” este sinonim cu cuvântul ,,Duh” şi versiunile Bibliei în limba română oferă ambele variante.

[2] George Howard este profesor emerit șef de Religie la Universitatea din Georgia. He does research in the areas of New Testament and Intertestamental Judaism.A făcut cercetări în domeniile Noului Testament şi Intertestamental iudaic. His Ph.D. Studiile de doctor was completed at Hebrew Union College/Jewish Institute of Religion (1964)au fost finalizate la Colegiul Uniunii Ebraica / evreieşti Institutul de Religie (1964). He also studied at Vanderbuilt and the Hebrew University of Jerusalem.El a studiat de asemenea la Vanderbuilt şi Universitatea Ebraica din Ierusalim. He was editor of The Bulletin of the International Organization for Septuagint and Cognate Studies (1973-79).He served on the editorial board of the Journal of Biblical Literature (1979-1984), and was past-president of the Society of Biblical Literature, Southeast (1980-81).

[3] În ce priveşte textul din Matei 28:19, în manuscrisul Shem-Tob, vezi: http://www.religiousstudies.uncc.edu/jdtabor/shemtovweb.html

[4]  Vezi: http://www.tetragrammaton.org/tetra5.htm

[5]  vezi traducerea SCC.

[6] De altfel, unii scriitori creştini vechi (Papias 80-164; Irineu 115-202; Origen 185-255; Ieronim 340-420; Epifaniu 315-403) susţin că Matei iniţial a scris Evanghelia în limba ebraică.

[7] Din secolul 4 "The Agnes/Bensley Syriac".

[8]  http://www.piney.com/FathAphrahatDemon.html

[9] Irineu atestă în sec. II d.H. ebioniţii foloseau evanghelia după Matei, cunoscută sub numele de Evanghelia Ebioniţilor. Ebioniţii au fost membrii unei secte ascetice de evrei creştini; îi cuprindea pe nazarineni şi pe elkasiţi. Numele le provine din cuvântul ebraic „ebionim”, care înseamnǎ „sǎrac”. Ne-au parvenit puţine informaţii istorice despre acest grup. Se ştie cǎ s-au fixat în Cisiordania, la Pella, au ajuns în Siria, iar apoi în Asia Micǎ şi în Egipt. Au existat până în sec. IV d.H. Ebioniţii credeau într-un singur Dumnezeu şi susţineau cǎ Isus Cristos a fost Mesia, profetul din Deut. 18:15. Însă ei au respins preexistenţa Fiului, naşterea din fecioarǎ a lui Cristos prin Duhul Sfânt, susţinând cǎ Isus a fost fiul natural al Mariei şi al lui Iosif. Ei au respins epistolele lui Pavel considerându-l pe Pavel un apostat al legii. Vezi şi http://ro.wikipedia.org/wiki/Ebioniti

[10] Acest volum poate fi descărcat ca PDF la linkul: http://ia360634.us.archive.org/3/items/miscellaneouscop00budguoft/miscellaneouscop00budguoft.pdf

[11] Vezi : http://www.alvorada.us/0008.htm

[12] Vezi: http://www.prime.org/harlot.html

[13] Vezi : http://www.apostolic-lighthouse.net/believe/baptism/index.html

[14] Cyprian a trăi în prima parte a scolului III e.n. şi a fost martirizat la Cartagina în anul 258 e.n.

[15] Vezi: http://www.landmarkchurch.com/apostolic/baptism.html