Acest material l-am conceput ca un mesaj sau o învăţătură pentru martorii lui Iehova legat de subiectul: Cinei Domnului. În primul rând, să vedem:

 

Ce cred martorii lui Iehova despre Cina Domnului?

 

Martorii lui Iehova afirmă că cina sau comemorarea morţii lui Cristos, trebuie ţinută doar o dată pe an, şi fac din aceasta o dogmă, condamnând pe cei care ţin de mai multe ori pe an.

De asemenea, doar 144.000 sunt chemaţi în viziunea martorilor lui Iehova să se împărtăşească din pâinea ne-dospită şi din vin (W 15/3 1994). Prin urmare majoritatea martorilor lui Iehova, în număr de milioane, dau din mână în mână pâinea şi vinul, căci conform Turnului de Veghe, ei sunt doar asistenţi, nu participanţi, dar din păcate o astfel de învăţătură nu găsim în Biblie, că ar fi între creştini, două clase: creştini-asistenţi; şi creştini-participanţi la noul legământ.

Elita martorilor spune că doar cei 144.000 sunt în legământul „pentru un Regat”, din care aproximativ 10.000, mai sunt încă în viaţă. Dar în textul din Luca 22:28-30 NW, nu precizează vreun număr. Putem înţelege că în acest legământ „pentru un Regat”, sunt cuprinşi toţi cei spălaţi de păcatele lor din care Domnul Isus a făcut un regat, şi preoţi pentru Dumnezeul Său (Apocalipsa 1:5-6).

Argumentele că Cina Domnului nu trebuie ţinută decât o dată pe an sunt:

Exod 12:1-12; Numeri 9:2-5, în aceste pasaje se arată că Paştele s-a ţinut doar o dată pe an, iar comemorarea morţii lui Isus a înlocuit Paştele, prin urmare este logic să celebrăm moartea lui Cristos (Cina Domnului) doar o dată pe an. Acest argument pare logic, dacă se ia în calcul doar aceste informaţii, însă dacă ne gândim şi la cuvintele Domnului Isus, citate de Pavel în 1Corinteni 11:25-26 NW concluzia se schimbă, căci aici se spune: „Continuaţi să faceţi aceasta, ORI DE CÂTE ORI îl beţi, în amintirea mea. Fiindcă, ORI DE CÂTE ORI mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, continuaţi să proclamaţi moartea Domnului până când soseşte el.” Acum întreabă-te: dacă ai fi fost în locul apostolilor când Isus a rostit aceste cuvinte, ai fi înţeles că cina trebuie ţinută doar o dată pe an, fiind greşit să o ţinem de mai multe ori; sau ai fi înţeles că poţi ţine cina ori de câte ori vrei să-ţi aminteşti de moartea Domnului tău?

Este interesant că o ediţie mai veche a Traducerii Lumii Noi, traduce cuvintele Domnului astfel: „căci ORICÂT DE FRECVENT mâncaţi această pâine…” (W 1985 1/3 p.14), deci este clar că putem ţine cina Domnului „oricât de frecvent”, dorim să ne amintim de jertfa lui Cristos!

Un alt argument, că primii creştini ţineau cina de mai multe ori pe an. La începutul funcţionării adunării (ekkelesiei), când aveau bunurile în comun, se adunau zilnic, şi ei luau cina zilnic, căci se întuneau zilnic (Fapte 2:42-47). Apoi după trăirea în comun vedem că ei luau cina în fiecare zi întâi a săptămânii, în fiecare duminică (Fapte 20:6-7),  sau de fiecare dată când se întruneau (1Corinteni 11:17,1Corinteni 11:20-22,1Corinteni 11:33-34). Pavel îi corectează pe corinteni pentru modul cum luau cina, nu pentru frecvenţa cu care o luau!!!

Gândiţi-vă, dacă Corintenii luau cina doar o dată pe an, ar mai fi apărut atâtea probleme cu ocazia acestei celebrări în congregaţia lor? Conform cărţi „Toată Scriptura”, Pavel a plecat din Corint în 52 e.n., şi a trimis prima scrisoare în 55 e.n., dacă s-ar fi luat cina doar o dată pe an, ceea ce ar fi însemnat maxim trei celebrări fără Pavel, oare s-ar fi creat atâtea probleme?

Însă Pavel nu le spune să o iei mai rar, ci le dă anumite reguli de rânduială, conduită şi ordine la Cina Domnului, se aştepte unii pe alţii, să mănânce acasă dacă le este foame, etc. 

A nu lua Cina Domnului în mod frecvent, a nu avea întruniri regulate pentru 'frângerea pâinii', însemnă a nesocoti rânduiala Domnului, a nesocoti exemplul biblic al primilor creştini. Să nu uităm, nu însemnă a nesocoti rânduiala lui Pavel, a unui om; ci, a Domnului, căci Pavel prin inspiraţie a spus: „Căci am primit de la Domnul ceea ce v-am şi transmis...” (v.23 NW). Iar această rânduială de a se 'întruni ca congregaţie' pentru a mânca Cina Domnului (1Corinteni 11:18,1Corinteni 11:20), exista atunci în fiecare  congregaţie creştină, căci în 1Corinteni 4:17 NW, se spune: „...El [Timotei] vă va aminti principiile pe care le urmez  în serviciul lui Cristos, aşa cum le predau pretutindeni, în fiecare congregaţie.”

Rămâne un avertisment cumplit pentru cei ce nesocotesc 1Corinteni 11, şi aleargă din nou la legea lui Moise, ei de fapt se demască ca ne-fiind nici profeţi şi nici oameni spirituali, căci în 1Corinteni 14:37 (BC), apostolul Pavel fiind inspirat spune: „Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.” Cei ce nu doresc să urmeze porunca Domnului, din 1Corinteni 11, ca cina să se ţină ori de câte ori dorim să ne aducem aminte de jertfa Domnului, nu nesocotesc pe om; ci, pe Domnul Isus, nu nesocotesc adunarea din Corint; ci, pe Stăpânul ei.

Turnul de veghe susţine sus şi tare că trebuie doar o dată pe an ţinută cina, şi face apel la istoria laică, care chipurile ar susţine că primii creştini au ţinut doar o dată pe an cina. În această privinţă observaţi ce se spune în W 15/3 1994 p.4: „Un istoric a spus: În ce priveşte ziua de celebrare a Pesah-ului, obiceiul bisericilor…comemorau la 14 Nisan cu ocazia Pesah-ului, răscumpărarea efectuată prin moartea lui Cristos.” Acest argument însă este în de-favoarea martorilor, pentru că el vorbeşte de celebrarea Pesah-ului, adică Paştele, ceea ce martorii nu ţin.

Astfel primii creştini ţineau de mai multe ori cina Domnului pe an, o ţineau în fiecare duminică, în fiecare zi a Domnului, ziua întâi a săptămânii, acest lucru reiese din literatura creştină din primele secole.

Iustin Martirul a fost un creştin care a trăit în jurul anilor 100-165 d.C. Despre el se spune că a slujit în Palestina, Efes şi Roma.  El spune în cartea sa: Apologia Întâi p.95 scrisă între anii 150-160 e.n despre ţinerea cinei Domnului: „Iar în aşa zi a soarelui (duminica), se face adunarea…după care încetând noi rugăciunea, aşa cum am arătat mai înainte, se aduce pâine şi vin...Şi se dă fiecăruia să se împărtăşească…iar celor ce nu sunt de faţă, li se trimite euharistia (pâinea şi vinul) acasă, prin diaconi.” În primele secole de creştinism s-a făcut obiceiul de a ţine cina în fiecare duminică, cât de mult diferă acesta de obiceiurile martorilor lui Iehova. El descrie întrunirea adunării creştine  la peste o sută de ani de la debutul ei: „Duminica, toţi creştini din oraş sau de la ţară se întâlneau, deoarece aceasta este ziua învierii Domnului nostru, şi apoi citeam scrierile profeţilor şi memoriile apostolilor. Acestea fiind făcute, preşedintele face un discurs adunării, de a-i îndemna să imite, şi să facă lucrurile pe care ei le-au auzit. Apoi ne adunam cu toţi în rugăciune, şi apoi sărbătoream Cina. Apoi cei care puteau şi vroiau dădeau ceea ce credeau ei a fi potrivit; şi ceea ce se duna se punea în mâinile preşedintelui, se distribuia orfanilor şi văduvelor, şi altor creştini după cum erau nevoile” (A DOUA APOLOGIE).

Iată întrunirea de duminică constă în: citirea şi îndemnurile potrivite pe baza a ceea ce s-a citit, rugăciunea, cina Domnului şi dărnicia materială pentru ajutarea orfanilor şi văduvelor.

Iustian Martirul descrie ţinerea Cinei Domnului în fiecare duminică, nu doar după serviciul de botez în CAPITOLUL LXVII, Închinarea săptămânală a creştinilor:

„După aceea, noi ne amintim mereu unii altora aceste lucruri. Iar cei bogaţi dintre noi îi ajută pe cei nevoiaşi, noi rămânem mereu împreună şi, pentru toate lucrurile care ne sunt date, Îl binecuvântăm pe Creatorul tuturor, prin Fiul Său, Isus Cristos şi prin Duhul Sfânt. Iar în ziua de duminică, toţi cei ce locuiesc la oraş sau la ţară se adună împreună într-un loc şi citesc memoriile apostolilor şi scrierile profeţilor, atât cât îngăduie timpul. Iar după ce a terminat cel care citeşte, conducătorul dă instrucţiuni verbal şi îndeamnă la imitarea acestor lucruri bune. Apoi ne ridicăm cu toţii şi ne rugăm şi, aşa cum am spus înainte, când se încheie rugăciunea, se aduc pâinea şi vinul, iar conducătorul aduce rugăciuni şi mulţumiri într-un mod asemănător, după puterea lui, iar oamenii consimt, spunând: „Amin”. Pâinea şi vinul se împart tuturor şi are loc împărtăşirea din elementele cu privire la care s-a mulţumit, iar celor absenţi le sunt trimise de către diaconi. Cei care pot şi doresc dau ceea ce cred că este potrivit; ce se adună este dat conducătorului, care îi ajută pe orfani, pe văduve şi pe cei care, din pricina bolii sau din alte motive, sunt în nevoie, pe cei care sunt închişi şi pe străinii care ne vizitează - într-un cuvânt, are grijă de toţi cei în nevoie. Dar duminica este ziua când noi toţi ţinem adunarea noastră comună, pentru că este prima zi, în care Dumnezeu, schimbând întunericul şi materia, a creat lumea, iar Isus Cristos, Salvatorul nostru, a înviat din morţi în aceeaşi zi. Căci El a fost răstignit în ziua dinainte de Saturn (sâmbătă), iar în ziua de după Saturn, care este ziua soarelui, S-a arătat ucenicilor şi apostolilor şi i-a învăţat aceste lucruri, pe care vi le-am supus şi vouă spre examinare.”

Este clar că în general cina Domnului în sec. II se lua în fiecare duminică, numită şi ziua Domnului, deoarece a fost ziua când Isus a înviat. Însă acest obicei era unul apostoli, din primul secol d.H.

Deci în primele secole de creştinism s-a făcut obiceiul de a ţine cina în fiecare duminică. Acest obicei s-a făcut în timpul Împăratului Traian (98-117), observaţi ce spune cartea: Adevăr Istoric, de Nicolae Moldoveanu, p.116, se precizează: „Încă înainte de sfârşitul sec. I, Cina Domnului se săvârşea duminica. „În Duminica Domnului adunaţi-vă şi frângeţi pâinea” (Învăţătura celor doisprezece apostoli, Învăţătura a XIV –a)”. [Sublinieria îmi aparţine].

La început, existenţei congregaţiei, Cina s-a ţinut zilnic (comp. cu Fapte 2:42-47), mai târziu când creştinismul nu a mai trăit în comun, după Fapte cap. 9, Cina Domnului se dădea în fiecare duminica, sau în fiecare zi întâi a săptămânii (Fapte 20:7).

În cartea BISERICA SAU ADUNAREA, VOLUMUL I, PRIMELE SECOLE [Partea cea mai mare a acestei schiţe istorice a Bisericii (volumele I şi II) a fost scrisă de Adrien Ladrierre. Volumul III, începând cu Reforma, este lucrarea lui Eduard Recordon şi a lui Philippe Tapernoux.], se spune:

CREŞTINII ÎN VREMEA LUI TRAIAN - Scrisori între Plinius şi Traian (103-107 e.n.): „Vedem deci că în timpul lui Justin, în secolul al doilea, cultul îşi păstrase toată simplitatea cu care-l vedem sărbătorit la cei dintâi creştini, potrivit cu cele spuse în Faptele Apostolilor şi epistole. Se adunau în prima zi a săptămânii, iar Cina Domnului, frângerea pâinii, era marele scop al adunării, partea principală şi centrul cultului, ca în zilele apostolului Pavel (Faptele Apostolilor 20:7). Ea se sărbătorea aşa cum o rânduise Domnul Isus.”

Putem concluziona, dacă la început creştinii luau Cina Domnului zilnic, deoarece se adunau zilnic, apoi ei o luau în fiecare duminica, după cum ne spune în cartea sa: „Creştinii timpurii vorbesc” (Early Christians Speak), Everett Ferguson, a observat faptul că literatura erei post-apostolică indică faptul că Cina Domnului era o caracteristică constantă a serviciului de Duminică. El declară că nu există nici o evidenţă a secolului al doilea pentru celebrarea comuniunii zilnic (p. 96).

 

Ce învaţă Biblia despre Cina Domnului?

După cum am văzut în Biblie cina Domnească se lua la început zilnic, căci zilnic se întruneau (Fapte 2:41-47), apoi după Fapte cap. 9, când nu se mai avea averile în comun se lua în fiecare duminică, sau zi întâi a săptămânii (comp. cu Fapte 20:6-7).

Traducerea falsificată NW, nu redă corect adevărul descris în Fapte 2:42-47 (SCC): Iar ei perseverau în învăţătura apostolilor şi în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciuni”... Şi zilnic, stăruind într-un cuget în curtea templului, şi frângând pâine prin case; primeau de mâncare cu bucurie şi cu modestie de inimă”.

Sau în Fapte 20:7Iar în ziua întâi a săptămânii, strângându-ne să frângem pâine”.

Expresia „frângerea pâinii”, nu se referă la o masă obişnuită, ci la frângerea din cadrul Cinei Domnului.

Creştinii din oraşul Corint, se adunau duminica, adică în fiecare zi întâi a săptămânii (1Corinteni 16:1-3), când trebuiau să facă coletă, să adune bani la întrunirea congregaţiei, pentru ajutorarea sfinţilor din Ierusalim. Traducerea NW, distorsionează acest adevăr, însă confom cu o traducere literală, în 1Corinteni 16:1-3, se spune: „Iar despre colecta cea pentru cei sfinţi; precum am poruncit adunărilor Galatiei, aşa faceţi şi voi. În prima zi a săptămânii fiecare dintre voi să pună deoparte, strângând după cum are să câştige; pentru ca nu când am să vin, atunci să se facă colecte. Iar când am să sosesc, pe cei care aveţi să îi aprobaţi prin scrisori, pe aceştia îi voi trimite să ducă darul vostru la Ierusalim.” (SCC).

Iată, când se adunau corintenii, în prima zi a săptămânii (duminica), atunci făceau coleta pentru strângerea de ajutoare, iar tot atunci se adunau şi pentru cina Domnului, confom cu 1Corinteni 11:20,1Corinteni 11:33.

Iar în ce priveşte luarea din pâine şi vin, aceasta este o lucrare a Noului Legământ şi se realiza cu ocazia cinei Domnului, dacă nu iei din pâine şi vin, nu faci parte din Noul Legământ, atunci nu eşti creştin, şi nu eşti iertat de păcate, căci Isus spune: „Apoi a luat şi un pahar şi, aducând mulţumiri, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el, căci acesta reprezintă «sângele legământului», sângele meu, care trebuie să fie vărsat în folosul multora (nu doar a celor 144.000) pentru iertarea păcatelor.” (Matei 26:27-28 NW - 2006). Deci dacă şi pentru tine şi-a vărsat sângele Isus, atunci, beneficiezi de sângele legământului, dar cum poţi beneficia de „sângele legământului” dacă tu nu eşti în legământul cel nou?

Deci eşti iertat de păcate, fiind în comuniune cu Cristos, prin faptul că iei din pâine şi vin, însă dacă nu vă împărtăşiţi, răscumpărarea oferită de Cristos nu se aplică în cazul vostru, căci nu sunteţi în legământul iertării, în legământul cel nou, de aceea Isus a spus: „…Foarte adevărat vă spun: dacă nu mâncaţi carnea Fiului omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă.” (Ioan 6:53 NW, citeşte şi v.51-56).

Turnul de veghe învaţă că aceste cuvinte din Ioan 6:51-56, nu se referă la a ne împărtăşi; ci, la a exercita credinţă în jertfa lui Isus, însă ne întrebăm: cum ne putem demonstra această credinţă în Isus şi în jertfa Lui? Oare nu împărtăşindu-ne din ceea ce reprezintă corpul şi sângele lui? Căci după cum în vechime Iehova a salvat poporul Israel pentru că ei au ascultat de Dumnezeu ungând cu sângele mielului pascal uşciorii uşii, şi au mâncat paştele, tot aşa cei din timpul de acum şi în perioada necazului celui mare, nu pot fi salvaţi decât dacă cred în Mielul jertfit, adică în Isus, şi îşi exprimă această credinţă prin consumarea Cinei Domnului (Exod cap.12; 1Corinteni 5:7-8; 1Corinteni 10:16-17).

 

Astfel Conducerea martorilor se dă singură de gol că nu-l are drept cap pe Cristos care a zis: „luaţi mâncaţi” (Matei 26:26 NW), nu a zis: „luaţi şi daţi din mână în mână”.