Studenții Bibliei învață în broșura: “Venirea Domnului Nostru”:

Adevărul ascuns prin traducere greşită

Adevăruri importante referitoare la modul venirii Domnului nostru au fost ascunse multă vreme printr-o traducere greşită. După cum bine se ştie, Biblia n-a fost scrisă în limba noastră, de aceea noi trebuie să apelăm în traducerile noastre la ebraică pentru Vechiul Testament şi la greacă pentru Noul Testament. Deşi în cea mai mare parte numai puţin s-a pierdut din bogăţia sensului original, există totuşi excepţii în care prin traduceri greşite au rămas ascunse adevăruri adânci din planul divin, fără însă ca acestea să fi fost făcute intenţionat.

Una din aceste excepţii este în cazul cuvântului grecesc parousia, care este folosit de către Domnul nostru şi de către apostoli în legătură cu a doua prezenţă a Sa în atmosfera pământului. În traducerile noastre acest cuvânt este redat în mod aproape general prin „venire”. Rezultatul acesteia a fost că mulţi din cei care s-au interesat de profeţii au interpretat semnele profetice legate de întoarcerea Domnului nostru ca semne care arată că El va veni curând. Însă adevăratul sens al cuvântului grecesc este „prezenţă” şi înseamnă că semnele împlinite ale parousiei sau prezenţei indică fără dubiu faptul că El este deja aici.

Când ucenicii L-au întrebat pe Domnul nostru: „Care va fi semnul venirii (parousieiprezenţei) Tale” (Matei 24:3), ei n-au întrebat ca să ştie înainte când va veni, ci ca să ştie când va fi venit, când va fi prezent. Cu alte cuvinte, ei voiau să ştie după ce lucruri vizibile să se uite, ca semne că Cristosul nevăzut S-a întors ca să-Şi stabilească împărăţia.

Descoperirile arheologice au scos la lumină faptul că în vechime cuvântul grecesc parousia era folosit şi în legătură cu vizitele regilor sau împăraţilor în diferitele cetăţi şi provincii ale domeniului lor. Taxele pentru plata acestor vizite erau colectate prin scoaterea unei monezi speciale numită „monedă parousia”. Cât de potrivit este deci ca acest cuvânt să se folosească în legătură cu vizita marelui Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor pe pământ! (Psalmul 8:4). Dar, la fel ca în cazul împăraţilor pământeşti, parousia Domnului nostru nu arată numai momentul venirii, ci întreaga durată a vizitei” [sublinierile îmi aparțin].

 

Conform cu învățăturile studenților când a avut loc prezența:

1874 - Este considerată data de la care începe prezenţa invizibilă a lui Hristos. Data cea mai importantă a lui Russell. Sursă: „Trei lumi”, p. 175, Studii În Scripturi Volumul II, p 170, „Revenirea Domnului nostru”, p 27.

Până la 1904 Russell aşa credea că la această dată a început Armaghedonul. Sursă: Turnul de veghe 15/1/92, p 3, 21 (reprint la pagina 1355), Studii în Scripturi Volumul II, p 101. Această învăţătură a fost abandonată în 1930 parţial şi în 1943 total. Vezi nota de subsol 2; vezi şi JV p.47.

 

Ce este prezența sau parousia?

Studenții bat multă monedă pe termenul „parousia” = prezenţă, de acest termen s-a folosit şi James Stuart Russell (1816 – 1895) în anul 1878 în cartea „Parousia”, care susţinea că Isus a venit în mod invizibil, în anul 70 e.n. Orice rătăcit poate susțin o anumită dată a unei prezențe invizibile!

Însă, problema este că termenul parousia nu însemnă neapărat invizibilitate, de pildă, eu vin undeva, devin prezent, dar nu însemnă că prezenţa mea este invizibilă. Biblia vorbeşte de prezenţa lui Pavel în oraşul Filipii, la creştinii din acel oraş, şi nu  credem, că aceea prezenţă a lui Pavel la acei creştini era invizibilă ?! (Filipeni 2:12).

Nicăieri în Noul Testament unde apare acest termen, nu se referă la o prezență invizibilă, și acest cuvânt apare de 24, uitați ce spune apendicele Traducerii lumii noi (NW), făcut de martorii lui Iehova ce au provenit din studenți, la Apendicele: 7 Prezenţa (parousía) lui Cristos: Substantivul grecesc parousía înseamnă literalmente „faptul de a fi aproape“; fiind compus din prepoziţia pará (aproape) şi ousía („faptul de a fi“). Cuvântul parousía apare de 24 de ori în Scripturile greceşti creştine, în Matei 24:3, 27, 37, 39; 1 Corinteni 15:23; 16:17; 2 Corinteni 7:6, 7; 10:10; Filipeni 1:26; 2:12; 1 Tesaloniceni 2:19; 3:13; 4:15; 5:23; 2 Tesaloniceni 2:1, 8, 9; Iacov 5:7, 8; 2 Petru 1:16; 3:4, 12; 1 Ioan 2:28. În aceste 24 de locuri, Traducerea lumii noi redă cuvântul parousía prin „prezenţă“.

Verbul înrudit páreimi înseamnă literalmente „a fi aproape“. El apare de 24 de ori în Scripturile greceşti creştine, în următoarele locuri: Matei 26:50; Luca 13:1; Ioan 7:6; 11:28; Faptele 10:21, 33; 12:20 (nota de subsol); 17:6; 24:19; 1 Corinteni 5:3, 3; 2 Corinteni 10:2, 11; 11:9; 13:2, 10; Galateni 4:18, 20; Coloseni 1:6; Evrei 12:11; 13:5; 2 Petru 1:9, 12; Revelaţia 17:8. În aceste locuri, Traducerea lumii noi redă páreimi prin „(a fi) prezent“, „a se prezenta“, „a fi aici“ sau „pentru moment“.

Revenind la sensul cuvântului parousia, așa cum explică această broșură ea este o prezență ce se realizează în urma unei veniri într-un loc, ca de pildă: “vizitele regilor sau împăraţilor în diferitele cetăţi şi provincii ale domeniului lor”. Astfel acel rega ca să fie prezent într-o provincie, trebuia să vina acolo.

Același lucru îl explică martorii lui Iehova ce au provenit din studenți în apendicele NW 2000, p.416,417 din limba română, prezenţă înseamnă: „Substantivul grecesc parousia înseamnă literalmente ,,faptul de a fi aproape”; fiind compus de fapt din prepoziţia para (aproape) şi ousia (,,faptul de a fi”)…vizita unei persoane de rang înalt…care vizitează o provincie”. Acest termen mai este definit şi în Turnul de Veghe 1996  15/8  unde se explică clar cuvântul „parousia” (prezenţă) după cum urmează: „literalmente o prezenţă para şi ousia înseamnă atât sosire cât şi prezenţa care rezultă de aicea…o prezenţă care începe din momentul sosirii.” Deci dacă Isus nu a venit încă, nici nu este prezent, căci prezenţa „înseamnă atât sosire cât şi prezenţa care rezultă de aicea”.

Pe lângă parousia, există şi alte cuvinte care descriu venirea Domnului, nu doar „parousia”.

De pildă: „Erkomai” = a veni; venire, şi este în opoziţie cu gr. „meno” = a rămâne. Acest cuvânt în formele lui gramaticale, apare în următoarele texte:

Matei 3:7,Matei 3:16; 3:11; 14; 7:15; 8:9; 11:3,14; 13:19,30; 16:27,28; 17:11; 18:7; 21:5,9,24; 23:39; 24:30,42; 25:19; 26:36, 40, 45; 26:64; 27:49; Marcu 1:7, 40; 2:3,18; 3:19,31; 4:15,21; 5:15,22,35,38; 6:1,31,48; 8:22; 10:1,14,30,46; 11:9,10,15,27,29; 12:18;  13:26,35; 14:17,37,41,62,66; 15:21,36; 14:32,62; 16:2; Luca 3:16; 6:47; 7:8,19,20; 8:12, 49; 9:23; 10:1; 12:19.39,45,54; 13:7,14,35; 14:17,26,31; 15:18,25; 16:21; 17:1, 20; Luca 18:5,Luca 18:16,Luca 18:30; 19:13,38; 21:27; 23:26,29.

Ioan 1:9,Ioan 1:15,Ioan 1:27,Ioan 1:29,Ioan 1:30,Ioan 1:39,Ioan 1:46,Ioan 1:47; 3:8,20,26,31; 4:5,7,21,23,25,35; 5:7,24,28; 6:5,14,15,35,37,45;  7:27,37,41; 8:14; 9:4; 10:10,12; 11:20,27,34,38; 12:12,13,15,22; 13:6; 14:3,6,18,28,30; 16:2,13,25, 32; 17:11,13; 18:3,4; 20:1,6,18,22,26; 21:3,13. Fapte[1] 5:15; 13:25,44; 19:4. 2Corinteni 12:6; Filipeni 4:4; Romani 1529; 1Corinteni 4:18; 15:35; 2Corinteni 11:4; 13:1;  Efeseni 5:6; Coloseni 3:6; 1Tesaloniceni 5:2; 2Tesaloniceni 1:10; 1Timotei 4:13; 2Timotei 4:13; Evrei 6:7; 8:8; 10:37; 11:8; 13:23; 1Ioan 2:18; 4:3; 2Ioan :7,2Ioan :10; 3Ioan 3; Apocalipsa 1:4,Apocalipsa 1:7,Apocalipsa 1:8; 2:5,16; 3:10,11; 4:8; 6:1,3,5,7; 7:14; 9:12; 11:14; 16:15; 17:7; 22:7,12,17,20.

Dacă studiem toate aceste ocurenţe, vom vedea că unele nu se referă la revenirea Domnului, unele se referă la prima venire, altele la venirea unor oameni (Romani 15:29), etc.

Totuşi este clar că acest cuvânt implică o deplasare, şi nu doar o îndreptare de atenţie. Această expresie „erkomai”, este o dovadă clară, prin etimologia cuvântului, că Domnul va reveni şi se va deplasa în mod literal.

Primii creştini susţineau că Isus a venit în carne, în contrast cu gnosticii, care susţineau că a materia e rea şi doar spiritul e bun, şi că Isus a venit doar ca spirit. Apostolul Ioan a respins această erezie, chiar susţinând că această erezie e un motiv de excludere (2Ioan 7-11). În prezent însă avem o erezie asemănătoare, cum că Isus nu va veni în trup; căci El a venit în spirit în 1874, o învăţătură falsă şi păgubitoare pentru suflet! Căci acelaşi cuvânt „erkomai” este folosit şi pentru prima venire (Ioan 3:31; etc.) şi pentru a doua venire (Matei 24:30,Matei 24:42; etc.). Deci dacă prima venire a fost în trup şi a doua va fi în trup, deoarece spiritul este invizibil, însă Isus va veni într-un mod vizibil, căci orice ochi Îl va vedea! – Apocalipsa 1:7; Marcu 13:26.

Un alt cuvânt care descrie revenirea Domnului este: „faneroo” = manifestat; vizibil; arătat, cu sensul de: are să apară; are să fie (făcut) vizibil. Textele unde apare acest cuvânt, în diferite forme gramaticale, sunt: Marcu 4:22; Ioan 1:31; 3.21; 9:3; Romani 16:26; 2Corinteni 2:14; 3:3; 4:10,11; 5:10; 7:12; Efeseni 5:13; Coloseni 34; 2Timotei 1:10; 1Petru 1:20; 5:4; 1Ioan 2:19,1Ioan 2:28; 3:2; Apocalipsa 3:18.

Un alt cuvânt asemănător este: „faneros” = manifestare, arătare, dar în nici un text nu se referă la revenirea Domnului, însă textele pot fi studiate pentru a se vedea sensul acestui cuvânt înrudit cu „faneroo” de mai sus. Textele unde apare „faneros” sunt: Matei 12:16; Marcu 312; 4.22; 6:14; Luca 8:17; Fapte 4:16; 7:13; Romani 1:19; 2:28; 1Corinteni 3:13; 11:19; 14:25; Galateni 5:19; Filipeni 1:13; 1Timotei 4:15; 1Ioan 3:10.

Expresiile „faneroo”şi „faneros” sunt traduse în NW, în funcţie de context, cu: „vadă”; „iveală”; „dezvăluit”; „manifestate”; „dezvălui”; „arăta”; „dezvăluit”; „a devenit foarte clară”.

Putem vorbi de o revenire invizibilă, când venirea aceasta, a Domnului, este numită şi faneroo”? Având în vedere că „faneroo” este tradus chiar de traducerea martorilor cu: „vadă” nu ‚invizibil’; „dezvăluit” nu ‚învăluit’; „iveală” nu ‚ascuns’, este problemă grea pentru cei ce susţin o venire invizibilă!?!

Alt cuvânt în greacă, ce exprimă revenirea Domnului este: „apokalypsis” = dezvăluirea; arătarea; revelarea. El apare în textele: Luca 2:32; Romani 2:5; 8:19; 16:25; 1Corinteni 1:7; 14:6,26; 2Corinteni 12:1,2Corinteni 12:7; Galateni 112; 2:2; Efeseni 1:17; 3:3, Filipeni 315; 1Petru 1:7,1Petru 1:13; 4.13.

Iar un cuvânt asemănător este: „apokalipto”: revelare, dezvăluire, arătare, şi apare în următoarele pasaje: Matei 10:26; 11:27; Luca 2:35; 10:22; 12:2; 17:30; Romani 1:17,Romani 1:18; 8:18; 1Corinteni 14:30; Galateni 1:16; 2:23; 2Tesaloniceni 1:6; 2:3,6,8; 1Petru 1:5; 5:1.

Şi aceste cuvinte, sunt traduse în NW cu: „îndepărta vălul”; „descoperite”; „dezvăluie”; „dezvăluit”; „revelat”; „revelarea”; etc. Putem vorbi oare de o venire invizibilă? Doar dacă în NW în loc de „descoperite”; ar fi: ‚acoperite’; în loc de: „dezvăluie” - „dezvăluit”; ar fi: ‚învăluit’; sau în loc de: „revelat” - „revelarea”; ar fi: ‚nerevelat’, ‚acoperit’.

Un alt cuvânt în greacă, este: „epifaneia” = manifestare; arătare; apariţie; înfăţişare; manifestare vizibilă. El apare în 2Tesaloniceni 2:8; 1Timotei 6:14; 2Timotei 1:10; 4:1,8; Tit 2:13. Tradus în NW doar cu: „manifestarea”. Este interesant încă că acest termen apare şi referindu-se la prima venire (2Timotei 1:10), şi la a doua venire (1Timotei 6:14).

Cred că comentariile sunt de prisos, toate aceste cuvinte şi sensurile lor, ar fi suficient să-l convingă pe un om sincer că e vorba de o revenire vizibilă. Vreau doar să precizez că această: revelare, descoperire, arătare, dezvăluire, înfăţişare, manifestare, etc., nu se referă la arătarea semnelor venirii Lui; ci, la arătarea sau revelarea persoanei lui Isus (vezi Luca 17:30; 1Petru 5:4; 1Ioan 32; etc.)

 

Care este răspunsul Domnului la întrebarea ucenicilor din Matei 24:3:

Matei 24:3, NW, în acest text, discipolii lui Cristos, Îl întreabă pe El: În timp ce stătea pe Muntele Măslinilor, discipolii s-au dus la el, deoparte, şi i-au zis: „Spune-ne: Când vor avea loc aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii acestui sistem?“. Argumentul studenților și al martorilor este că Isus dă ca răspuns la întrebarea: „care va fi semnul prezenţei tale”, un semn complex format din războaie, foamete, boli, etc. descris în Matei 24:5-12, astfel conform interpretării lor, când încep să se împlinească aceste semne atunci are loc începutul prezenţa lui Cristos, aparent această concluzie este logică! Însă să mai privim încă o dată, la întrebările discipolilor şi la modul de a răspunde a lui Isus.

Ei îl întreabă și: „…Când vor avea loc aceste lucruri (cu referire la distrugerea Ierusalimului şi a templului despre care a vorbit Isus în v.1,2)? Isus nu le răspunde direct la întrebarea lor, el nu spune scurt şi simplu: în anul 70 e.n.; nu, El dă un semn complex PREMERGĂTOR evenimentului, prin care discipolii singuri să discernă când are loc acest eveniment. Iar după cum acest semn complex din Matei 24:15-19; Luca 21:20, despre urâciunea pustiiri, despre Ierusalimul înconjurat de armate,  nu se aplică strict la anul 70 e.n., ci mai devreme în 66 e.n. când conform istoriograful evreu Iosephus, care a trăit în secolul întîi, romanii au încercuit sub generalul Cestus Gallus Ierusalimul în anul 66 e.n. cu intenţia să-l ocupe. Dar deodată Gallus s-a retras din motive neînţelese. Acei evrei şi alţii care au devenit creştini au fugit de îndată căci ei au recunoscut că profeţia lui Isus se împlinise.

Tot așa semenle prezenței, sunt semne PREMERGĂTOARE ale prezenței Domnului, nu semne strict legat de ziua când El va fi prezent și când va prezent scurt timp, așa cum spune Domnul în Matei 24:27, NW: Căci, aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi străluceşte până la apus, aşa va fi prezenţa Fiului omului”.

 

 

 

Ce spune Biblia despre prezenţa lui Isus, a avut loc sau va avea loc?

Biblia ne spune despre prezenţa lui Cristos ca şi despre venirea Lui, că este de domeniul viitorului, că ea este vizibilă şi că de fapt prezenţa Lui nu durează zeci de ani; ci, o scurtă perioadă de timp conform cu Matei 24:27 NW, căci Domnul Isus compară prezenţa Sa cu arătarea unui fulger.

Următoarele argumente biblice indică că prezenţa nu a început nici în 1874, nici în 1914; ci, va avea loc în viitor:

2Tesaloniceni 2:1,2Tesaloniceni 2:2, aici prezenţa este un eveniment paralel cu ziua lui Iehova şi strângerea tuturor celor unşi la cer, deci prezența nu poate avea loc înainte ca mireasa să fie răpită în integralitate.

2Tesaloniceni 2:8, distrugerea omului nelegiuirii, are loc la prezenţa Domnului.

Iacob 5:7,Iacob 5:8, pe baza acestui text am o întrebare pentru studenți: până când trebuie să rabde creştini? Conform cu Matei 24:13, toţi martorii vor spune că până la sfârşit. Este curios că în Iacob 5:7,Iacob 5:8 ni se spune să răbdăm până la prezenţa Domnului, deci după cum sfârşitul nu a venit şi mai trebuie să răbdăm, tot aşa şi prezenţa Domnului nu a început şi deci mai trebuie să răbdăm până la prezenţa Domnului.

1Ioan 2:28, în acest text prezenţa este o paralelă cu dezvăluirea lui Cristos, care este clar că este un eveniment viitor (Coloseni 3:4; 1Timotei 6:14).

Care sunt evenimentele care se vor succede în timpul prezenţei sale: Isus va veni, va începe prezenţa Sa, se va aşeza pe tronul Său de judecător (Matei 25:31), El va judeca, şi va separa oile de capre, sau grâul de neghină, Matei 13:37-43; 25:31-46. După selectare, are loc prima înviere a celor ce au murit în Cristos şi răpirea la cer a creştinilor care sunt în viaţă (1Corinteni 15:23,1Corinteni 15:44,1Corinteni 15:50-54; 1Tesaloniceni 4:15-17). După aceea Domnul Isus cu îngerii şi cu aleşi lui Dumnezeu vor nimici pe cei răi (Matei 16:27; Apocalipsa 2:26,Apocalipsa 2:27; 17:14; 19:11-21), şi îl va lega pe Satan pentru o mie de ani (Apocalipsa 20:1-3).

 

Venirea și prezența lui Isus va fi doar în atmosfera pământului?

Să lăsăm ca Biblia să răspundă:

Zaharia 14:3-7, GBV 2001: „Şi Domnul va ieşi şi va lupta cu naţiunile acelea, ca atunci când a luptat în ziua bătăliei. Şi picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este înaintea Ierusalimului, spre răsărit. Şi muntele Măslinilor se va despica în mijlocul său spre răsărit şi spre apus: – va fi o vale foarte mare; şi jumătate din munte se va retrage spre nord şi jumătate din el spre sud. „Şi voi veţi fugi prin valea munţilor Mei, pentru că valea munţilor se va întinde până la Aţel; şi veţi fugi, cum aţi fugit dinaintea cutremurului în zilele lui Ozia, împăratul lui Iuda“. Şi Domnul Dumnezeul meu va veni, şi toţi sfinţii împreună cu El. Şi va fi aşa: în ziua aceea nu va fi lumină; cei care strălucesc se vor întuneca. Şi va fi o zi deosebită cunoscută Domnului, nu va fi nici zi, nici noapte; şi în timpul serii va fi lumină”.

Iată profetul Zaharia se referă la ziua de mânie a lui Dumnezeu, ziua când Dumnezeu va lupta și va nimici pe cei răi prin Fiul Său și îngerii Săi. Iar picioarele celui care Îl reprezintă pe Iehova în luptă, și anume: Isus care vine în gloria Tatălui (Marcu 8:38), vor fi, așa cum învață profetul inspirat de Dumnezeu: “picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor”. și nu este de mirare, căci îngerii iau promis la apostoli în Fapte 1:9-12, GBV 2001: Şi, spunând acestea, pe când priveau ei, a fost înălţat şi un nor L-a luat dinaintea ochilor lor. Şi, pe când priveau ei ţintă spre cer în timp ce El Se ducea, iată, au stat lângă ei şi doi bărbaţi în veşminte albe, care au şi spus: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Isus, care a fost înălţat de la voi în cer, aşa va veni, în felul în care L-aţi văzut mergând spre cer“. Atunci s-au întors la Ierusalim de la muntele numit al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cât un drum de sabat”. În ce fel a plecat Isus la cer? El s-a înălțat la cer de pe Muntele Măslinilor, ca ființă materializată, vizibilă, pipăibilă, iar în prima parte a înălțării El era vizibil până la nivelul norilor, când un nor l-a ascuns de privirea apostolilor.

Tot așa este și revenirea, de la dreapta Tatălui ceresc până la nivelul norilor, este invizibil, răpește adunarea Sa (1Tesaloniceni 4:14-16), și apoi se arată ca Fiu al Omului, vizibil (Daniel 7:13; Matei 19:28; 24:30; Marcu 14:62), și vine pe Muntele Măslinilor ca să apere pe Israel și Ierusalimul și să nimicească pe cei răi.

Iubite căutător al adevărului, nu mai urma oameni și intepretări omenești, ci roagă-te, caută sfatul lui Dumnezeu și studiază Biblia fără ochelarii Turnului de Veghe!

 

 

[1] Mai există un cuvânt pentru venire, care apare doar în Fapte 7:52, şi anume: „eleusis”.